duminică, 30 septembrie 2018

Crème brûlée

septembrie 30, 2018 0 Comments

S-a dovedit că orice desert rapid ce include gustul de caramel îmi încântă papilele. M-am bucurat, și încă mă bucur, de cantitatea semnificativă de mere pe care sezonul o oferă, pentru a-mi îndulci fiecare sfârșit de săptămână fie cu o Tartă Tatin, fie cu alte dulcegării. Rămânând în tonul dat de francezi și caramel, un alt desert plăcut îl reprezintă Crème brûlée. Mai simplu și rapid decât cunoscuta Cremă de zahăr ars, savuros și la îndemână, se găsește printre favorite.

Creme brulee


Lista ingredientelor este una scurtă, având nevoie de:
Creme brulee

  • 600 ml Frișcă lichidă
  • 6 gălbenușuri
  • 150 g zahăr 
  • Vanilie (păstaie sau esență)
  • un vârf de sare
Începem prin a încălzi puțin frișca, în care am adăugat sarea și vanilia. Gălbenușurile se freacă cu zahărul, ca apoi să se încorporeze frișca, amestecând bine cu telul. Compoziția se strecoară în forme individuale sau la preferință. Introducem la cuptor într-o tavă cu apă fiartă, la 180 de grade și așteptăm 40 de minute pentru ca desertul să fie cu un pas mai aproape de a fi degustat. Ca fază finală, crema are nevoie să stea la frigider cel puțin 3 ore. Zahărul brun se presară și formează stratul crocant, caramelizat deasupra, sau doar unul crunchy.  
Un desert potrivit oricărui anotimp, care se combină delicios cu fructe sau savurat ca atare. Așteptarea e dulce!
Spor la dulcegării!

luni, 24 septembrie 2018

Sneak a peek "Fly Away" (Firefly Lane) - Kristin Hannah

septembrie 24, 2018 0 Comments
Description

Once, a long time ago, I walked down a night-darkened road called Firefly Lane, all alone, on the worst night of my life, and I found a kindred spirit. That was our beginning. More than thirty years ago. TullyandKate. You and me against the world. Best friends forever. But stories end, don’t they? You lose the people you love and you have to find a way to go on. . . .

Tully Hart has always been larger than life, a woman fueled by big dreams and driven by memories of a painful past. She thinks she can overcome anything until her best friend, Kate Ryan, dies. Tully tries to fulfill her deathbed promise to Kate-- to be there for Kate’s children-- but Tully knows nothing about family or motherhood or taking care of people.

Sixteen-year-old Marah Ryan is devastated by her mother’s death. Her father, Johnny, strives to hold the family together, but even with his best efforts, Marah becomes unreachable in her grief. Nothing and no one seems to matter to her . . . until she falls in love with a young man who makes her smile again and leads her into his dangerous, shadowy world.

Dorothy Hart-- the woman who once called herself Cloud-- is at the center of Tully’s tragic past. She repeatedly abandoned her daughter, Tully, as a child, but now she comes back, drawn to her daughter’s side at a time when Tully is most alone. At long last, Dorothy must face her darkest fear: Only by revealing the ugly secrets of her past can she hope to become the mother her daughter needs.

A single, tragic choice and a middle-of-the-night phone call will bring these women together and set them on a poignant, powerful journey of redemption. Each has lost her way, and they will need each one another-- and maybe a miracle-- to transform their lives.


 


Fly Away (Firefly Lane #2)Fly Away by Kristin Hannah
My rating: 4 of 5 stars

Firefly Lane duo was an emotional rollercoaster.
With the first book I experienced a constant ache, a story that resonated and made me cry. I longed for that kind of friendship and felt the characters’ disillusions and hurt, I loved the experience of a life in a book and the growth of both action and characters. The TullyandKate relationship with its ups and downs was all I needed in a story like that, their struggles and dreams and memories a perfect splash of color in a book that will stay with me for a while. The ending of book one, namely Kate’s death, was heartbreaking for a person like me whom I have a close and strong relationship with my mother. The mother-daughter bond was one of the aspects which touched me mostly.
Book two delves into a family’s grief, the loss of the person that bound them and kept them together – friend, daughter, wife, mother. The sequel came as a surprise and I didn’t expect to embark in another fully emotional boat, but it was, not with an equal impact as the first book but nonetheless teary. The author presents the life – after Kate’s death – of the characters’ most hit by her absence – Tully, Johnny, Marah - and blends the present tragic events with an image of afterlife, the choice of living or dying, the act of forgiveness and unconditional love. Dorothy’s story is that something new and is such a tragic one that is impossible to not ache for the woman and pity her for what she has been through. This mother-daughter reunion was a long time coming one and it was redeeming.
TullyandKate friendship is one that defies the laws and lives beyond death. Even if this second book may have been unnecessary, a look in the future and how the characters’ life fell apart and built itself again is a beautiful touch and I enjoyed it all the same.

View all my reviews

duminică, 23 septembrie 2018

Brioșe cu mere - NOT a Christmas Muffin

septembrie 23, 2018 0 Comments

Toamnă - anotimp bogat! Vin zilele când încep să adun roadele naturii și să mă bucur de gustul natural al fructelor din grădină. Strugurii se transformă în must delicios, perele se topesc în gură, iar merele și nucile se găsesc combinate într-un mic desert.

Dacă am reușit să creez un cadru care duce cu gândul mai degrabă la sărbătorile de iarnă, nu asta am intenționat, însă merele cer gustul și mirosul de scorțișoară, iar cadrul a ales singur să transmită o stare.
Briose

Din recolta bogată de mere de anul acesta știu sigur că la iarnă nu voi duce lipsă de material pentru combinații de deserturi.
Toamna



Brioșe cu mere - am încercat o rețetă pas cu pas, fără adaptări personale, iar pentru asta sunt sigură că în viitoarele preparări voi modifica ușor rețeta.
Ingrediente: 
Reteta
  • 175g făină
  • 100g zahăr pudră
  • 1 plic praf de copt
  • 50g unt
  • 100ml lapte
  • 2 ouă
  • 2 mere
  • nuci
  • sare


Ingredientele uscate se amestecă cu untul moale, peste care se adaugă ouăle bătute cu laptele. Merele curățate și tăiate cubulețe, nuca tocată și condimente după plac se amestecă în aluat, care se pune în forme. Brioșele se dau la cuptor circa 20 de minute.
RetetaReteta

Micile dulcegării le găsesc potrivite la ceai, dar sunt o gustare pentru orice moment al zilei.

joi, 20 septembrie 2018

Review ”Aleea cu licurici” - Kristin Hannah

septembrie 20, 2018 0 Comments

„Aleea cu licurici” îmi aprinde interesul lecturării tuturor cărților lui Kristin Hannah. Cu un stil de scriere care ajunge la suflet, se anunță o listă de volume care nu îmi vor da pace. Întâmplarea a făcut că am terminat de citit romanul de față - care este apărut din martie la Editura Litera - așa încât să îl pot lega cu o altă poveste interesantă a autoarei și anume „Privighetoarea” - care pe 21 septembrie se va găsi ca o surpriză la punctele de difuzare a presei. Iar cum mi-am propus un maraton al romanelor lui Kristin Hannah, este o carte binevenită.

Deși „Aleea cu licurici” poate fi încadrată încă la noutățile anului, original a fost publicată în anul 2008, iar până în 2013 a avut timp să se contureze și cel de-al doilea volum din acum seria Firefly Lane. Pentru că povestea este de sine stătătoare, o continuare este neașteptată dar de nerefuzat. Câte emoții ascunde ”Fly away” rămâne să descopăr în zilele ce urmează.






Descriere

În vara agitată a anului 1974, Kate Mularkey pare că s-a împăcat cu faptul că viața nu are să-i ofere nimic special. Dar, spre uimirea sa, „cea mai grozavă fată din lume“ se mută pe strada ei și vrea să-i fie prietenă. Tully Hart pare să aibă totul: frumusețe, inteligență, ambiție. La prima vedere, cele două fete sunt cât se poate de diferite: Kate, condamnată să fie veșnic o ființă obișnuită, cu o familie iubitoare care o umilește în permanență; Tully, plină de strălucire și mister, dar cu un secret care o distruge. Ele fac un pact pentru a fi cele mai bune prietene pe vecie, iar până la sfârșitul verii devin de nedespărțit.
Timp de treizeci de ani, Tully și Kate se sprijină una pe alta, trecând printr-o mulțime de evenimente și stări care le pun la încercare prietenia: gelozie, furie, durere, resentimente. Și cred că au supraviețuit tuturor încercărilor vieții până când un singur act de trădare le va despărți... și le va supune curajul și prietenia la testul final.

Nu aș știi cum să navighez prin învolburarea unei relații de prietenie sudată pe viață. Mi-ar plăcea să cred că dacă mi-ar fi fost dat, ar fi fost o prietenie ca cea dintre personajele lui Kristin Hannah. Cu bune, cu rele, cu dezamăgiri și invidie, aș îmbrățișa-o ca atare și m-aș bucura să știu că în toate momentele îmi va fi cineva drag alături.
Kate și Tully nu au aparent nimic în comun, poate doar strada pe care vor schimba primele vorbe și își vor lega prietenia. Firefly Lane (Aleea cu licurici) își trage numele, bizar, din micile insecte care nu ar fi fost zărite niciodată în zonă, însă pentru cele două fete va ajunge să însemne începutul și sfârșitul. 
Chiar dacă fiecare vede o imagine  de perfecțiune în viața celeilalte, cele două tinere întâmpină greutăți mai mult sau mai puțin ușor de îndurat. Pentru Tully familia este o idee și un tablou pierdut pe care în timp îl va găsi alături de Kate, cea căreia i se destăinuie și în care are încredere. Deși venită dintr-un mediu nu tocmai roz, Tully luptă pentru un viitor care crede că îi va aduce împlinire pe toate planurile. Kate îi va fi alături pas cu pas, dar timpul va decide că nu împart aceleași idealuri. Celebritatea versus viața de familie va fi un prag care le va împiedica din când în când pe cele două, însă trei decenii de prietenie nu sunt de dat cu piciorul, iar viața este prea scurtă uneori pentru a rămâne cu regretul de a nu-ți cere iertare.



Romanul „Aleea cu licurici” este în sine o viață: un drum cu popasuri în ani hippie, într-un nou mileniu, imagini din copilarie, școală, lecții de prietenie, iubire, viața de adult, de părinte, un jurnal ce încapsulează toate amintirile și le lasă ca moștenire. Poate unii ar fi simțit lipsa unei intrigi mai complicate, însă realismul poveștii este tot farmecul de care are nevoie. Nu am sesizat niciun clișeu, dacă ar fi fost prezent, pentru că trăirile personajelor mi-au captat atenția. Am rămas cu senzația de a experimenta evenimentele odată cu acțiunea, mi-a adus aminte de adolescență și stările ei fluctuante și mi-am imaginat mama în așa momente, m-au durut egoismul și dezamăgirile în relații și am plâns în deznodământul poveștii. 
Asemenea licuricilor, lumina amintirilor este vie atâta timp cât o împărtășești cu cineva. Este o lumină care necesită timp să prindă putere, să adune momente, și strălucește cât este nevoie pentru a transmite generației următoare povestea. În final licurici au fost două fete, care s-au găsit pe o stradă, menite să aducă licăr în viața celeilalte și a celor din jur.
Romanul îl recomand cu drag celor care vor să trăiască și să crească odată cu personajele, să guste o poveste frumoasă de dragoste și prietenie și o acțiune cu doze de realism trist.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐ (5/5)

joi, 13 septembrie 2018

Review ”A simple favor” - Darcey Bell + Movie

septembrie 13, 2018 2 Comments

Cu orice noutate în materie de film bazat pe un roman, pornesc cu premisa că povestea trebuie să fie surprinzător de bună sau să aibă acel farmec aparte care pe ecran va reflecta adevărata comoară din paginile scrise. Balanța pare mereu îndreptată spre carte, filmul fiindu-i umbra mai mult sau mai puțin remarcată, însă cum să cântărim când povestea din roman este dezamăgitoare și cea din film aprinde mai mult interes?



Romanul „O mică favoare” de Darcey Bell a avut „bafta” de a fi adaptat pentru filmul ce are premiera pe 14 Septembrie și regăsește în rolurile principale pe Anna Kendrick, Blake Lively, Henry Golding. Spun „baftă” pentru că lista de actori este notabilă, iar scenariul pare să fie bine lucrat, mai bine decât acțiunea din care este inspirat. Nu pariez încă pe film, însă pot spune că „O mică favoare” cartea m-a lăsat rece la capitolul personaje și m-a enervat la capitolul intrigă.



Descriere
E cea mai bună prietenă a ta. Îți cunoaște toate secretele. De aceea e atât de periculoasă.
Totul începe cu o mică favoare, un lucru pe care mamele îl fac una pentru alta în mod obișnuit. Când prietena sa cea mai bună, Emily, o roagă pe Stephanie să-l ia pe băiețelul ei, Nicky, de la școală, după terminarea orelor, ea e bucuroasă să o ajute. Dar Emily nu se mai întoarce. Nu răspunde la telefon și la mesaje. Stephanie simte că s-a întâmplat ceva îngrozitor – Emily nu l-ar părăsi niciodată pe Nicky. Îngrozită, ea apelează la cititoarele blogului ei pentru ajutor și îi oferă lui Sean, chipeșul și reticentul soț al lui Emily, tot sprijinul său. Apoi, ea și Sean primesc o veste șocantă: Emily e moartă. Dar coșmarul nu s-a sfârșit, pentru că, în curând, Stephanie începe să-și dea seama că nimic nu este atât de simplu precum pare.

(Editura Litera

Stephanie este văduvă, mamă și blogger. După un accident cumplit în care și-a pierdut atât soțul cât și fratele vitreg, ea își împarte timpul între activitățile zilnice ale fiului ei, Miles, și interacțiunile virtuale cu mămici, prin intermediul blogului său. Nou venita în oraș, Emily, este mama lui Nicky, soția lui Sean, are o funcție importantă în industria modei și o alege pe Stephanie să îi fie prietenă. Pentru că fiii lor sunt deja prieteni la școală, relația dintre cele două femei este cu atât mai ușoară, ceea ce face ca „o mică favoare” cerută de Emily să fie fără ezitare îndeplinită de naiva Stephanie. Lucrurile iau o întorsătură alarmantă când frumoasa, stâpăna pe sine, iubitoarea mamă, femeia perfectă Emily, își lasă băiatul în grija lui Stephanie și apoi dispare fără urmă.
Cu o idee ce aduce aminte de romanul „Gone girl” al lui Gillian Flynn, acțiunea se precipită când ies la iveală amănunte ce îl pot incrimina pe soț, Sean, dar și scene care se joacă cu mintea personajelor, secrete bine ascunse și crime suspecte, trădare și răzbunare. Până aici totul bine și frumos, însă comparația nu prea își are rostul; „Fata dispărută”, deși calcă pe nervii cititorului, este mult mai bine conturată pe partea de suspans, mister și trepidare, în timp ce „O mică favoare” aduce în prim plan o serie de personaje instabile, frustrante, care creează o poveste neverosimilă, nesatisfăcătoare.
Stephanie aduce în vizor un aspect fezabil și anume acela de a comunica prin scris, în spațiul virtual, probleme care pot înșela cu ușurință cititorii, ascunzând în spatele cuvintelor un personaj cu o personalitate diferită de cea afișată. Ironizarea mămicilor ce împărtășesc tot felul de impresii pe blog - cum este sănătos să îți crești copilul, bucuria vieții de părinte -, este un punct interesant, dar nu putem trece peste ipocrizia personajului, care o face neplăcută. Își dorește cu ardoare să aibă ca prietenă o persoană ca Emily, încât credulitatea ei o va băga în belele și îi va veni de hac.
Sean este soțul ușor de jucat pe degete, iar Emily îl manevrează după propriul plac pentru a-și atinge scopurile. La primirea veștii că soția lui ar fi fost găsită moartă, Sean are un moment de pauză, însă nu își jelește partenera prea mult și începe o nouă relație, cu Stephanie – prietena cea mai bună a lui Emily. „The love birds” nu dau doi bani pe vinovăția pe care ar putea să o resimtă, consolându-se cu faptul că le oferă celor doi băieți ai lor un cămin mai stabil. Dar ce faci când învie mortul?
Emily își poartă masca de femeia, soția, mama perfectă cu iscusință. Job-ul pe care îl are a învățat-o cum să păcălească și să învărtă lucrurile pentru a-i fi în favoare. Naiva Stephanie este o pradă ușoară pentru planul pe care l-a pus la cale, ademenindu-l pe soțul ei să îi fie complice. Cu o copilărie nu tocmai plăcută și o adolescență sălbatică, ea simte o nevoie constantă de adrenalină, ce rezultă în dispariția sa și jocurile înșelătoare, o viclenie pe care o scuză cu dorința de a petrece cât mai mult timp cu fiul ei, Nicky.
Cartea nu s-ar prezenta rău în principiu, ceea ce o face însă nesatisfăcătoare sunt personajele și întorsăturile de situație care sunt frustrante. Poate că sentimentul de enervare o face să aibă un farmec ciudat, dar nu și pentru mine. Spiritul de detectiv al lui Stephanie este penibil, iar atracția ei pentru bărbați „interziși” este bolnavă (ziceam de un frate vitreg?), Sean face rasa bărbaților de râs, iar Emily este o diabolică psihopată care scapă basma curată, aducând un deznodământ deschis poveștii și nesclipitor. Urăsc scenele în care autoritățile competente sunt incompetente, personajele sunt josnice, nebunul îi vrăjește pe toți și are parte de un final fericit.
„O mică favoare” este o lectură pe riscul fiecăruia. Eu nu am reușit să rezonez cu povestea, mare parte din ea citind-o fără niciun sentiment, doar la final dându-mi seama cât de rău a fost. Nu mi-am pus bine gândurile în ordine pentru aceste impresii, starea după citirea romanului trasând o linie continuă și un beep lung.


O lectură de ⭐⭐ (2/5)

marți, 11 septembrie 2018

Review ”Muza” - Jessie Burton

septembrie 11, 2018 2 Comments

Luna Septembrie numără bobocii și odată cu deschiderea anului școlar mă năpădesc amintirile și mă aruncă într-o stare de melancolie. Îmi e dor...Glumeam! M-am închis în casă, împreună cu o carte bună, care mi-a deschis sezonul de toamnă, deci aș putea spune că am pornit la studiu mult mai devreme decât elevii. Și pentru că tot am adus vorba de școală, mă declar mai învățată și informată, într-un mod detașat mai bun, în materie de istorie și artă, în urma citirii unor povești fictive, subiecte care nu ar fi fost la fel de atrăgătoare în anii de învățământ, pentru că eu și istoria, în cazul de față, am dus un război rece.

Făcând abstracție de cariera mea neverosimilă de istoric, am fost absorbită și fascinată de romanul lui Jessie Burton, „Muza”. O împletire de genuri, evenimente excelent documentate, personaje misterioase și intrigante, o poveste care te fură, 400 de pagini care alcătuiesc într-adevăr o capodoperă. 




Descriere
Seducător, captivant, cu o bogată paletă de personaje, locuri, idei și emoții, degajând un suspans bine dozat, Muza e un roman de neuitat despre aspirație și identitate, dragoste și obsesie, autenticitate și decepție. O poveste despre două tinere femei – o pictorița debutantă din anii ’30 în Spania și o imigrantă din Caraibe, dornică să ajungă scriitoare în Londra anilor ’60 – legate prin misterul din jurul unui tablou regăsit.
 
Privim ca artă un spectru larg de lucrări, fie ele realizate de om sau chiar și de natură, însă se pot ridica la rang de artă și trăirile: sacrificiul, puterea de a păstra un secret, dragostea. Artă am întâlnit în „Muza” atât în redactare și povestea transpusă de autoare, cât și în focusul cărții – pictura și scrisul.

Acțiune derulată pe două planuri, cartea ne poartă să descoperim Londra anului 1967 și pe Odelle Bastien, iar întorcând foaia alunecăm în trecut, în anul 1936, într-un peisaj idilic din Spania, privit prin ochii lui Olive Schloss. Fără nicio legătură aparentă, viețile și poveștile de viață ale celor două femei se vor ciocni odată cu apariția unui tablou.

Odelle și-a lăsat mama și casa din Trinidad în urmă pentru un viitor în Londra, unde spera că viața e pe atât de roz pe cât o descoperise la școală, așteptările fiindu-i însă învăluite în funingine. Singura ei alinare este prietena din copilărie, Cynthia, dar viitorul li se schimbă fiecăreia și se pierde pentru un moment legătura lor: Cynthia se căsătorește și se mută, iar Odelle primește postul de dactilograf la Institutul de Artă Skelton, punându-și pasiunea pentru poezie și visul de a fi publicată pe planul secund. Lawrie Scott nu își avea rol în noua ei viață până să îl descopere, iar pe lângă atracția dintre ei, un alt treila participant este o moștenire de familie: un tablou, pe care mama lui Lawrie îl prețuia și acum era tot ce el poseda. Pictura sinistră de care Odelle este fascinată, va isca o reacție suspectă în cazul lui Marjorie Quick, directoarea Institutului Skelton, întâmplare care trezește în Odelle un spirit de detectiv.

Olive Schloss avea 19 ani când împreună cu tatăl, un dealer de artă, și mama ei, se mută într-un sat din sudul Spaniei. Izolați de restul localnicilor, vila în care cei trei locuiau prezenta semnele abandonului , iar munca se dovedea prea multă pentru orășeni ca ei, dar un ajutor neașteptat a venit în chipul a doi frați vitregi – Isaac și Teresa Robles. Olive avea talent în pictură, recunoscut de Școala de Artă din Londra, dar păstrat secret. Isaac era deasemenea pictor, pe care mama lui Olive, Sarah, îl va convinge să le facă portretul celor două. În timp ce Spania fierbea pentru o revoltă și Isaac avea rol activ, picturi îndrăznețe împletite cu jocuri nocive, relații interzise și secrete, își vârau coada în vila Schloss. Presupusele picturi ale lui Robles vor decora pereții iubitorilor de artă, în timp ce una dintre acele picturi va face valuri 30 ani mai tarziu.


„Muza” este un secret frumos conturat, plin de suspans, culoare, emoții; este inspirația care te îndeamnă să riști, să îți asumi identitatea; este durerea cu care autoarea a trimis personajele la un somn veșnic. Este puțin spus că lectura a fost interesantă, a fost o aventură pe care nu am preconizat-o în niciun fel, surprinzând pagină cu pagină prin mister, o intrigă cuprinzătoare, un punct culminant febril și un deznodământ aparte, care încununează povestea și evocă un farmec intrinsec.

Cu un paralelism puternic între cele două planuri ale poveștii, întâlnim stigma cu care femeile se confruntau - pe de o parte legată de rasism, iar pe de alta subminarea în domeniul artei - , secrete despre pasiunea lor pe care simțeau să le țină, inspirație venită din sentimente de iubire, dezvăluirea artei lor fără acordul dat; multe alte mici detalii care aduc un farmec în plus. Pe lângă acțiunea misterioasă ce se formează în jurul tabloului și a adevăratului autor, picanteriile presărate în relațiile de cuplu și arborele genealogic pe care îl dumirește Odelle, nu sunt de neglijat documentarea Războiului Civil din Spania și menționarea unor pictori celebri și operele acestora, care servesc ca inspirație și pictează o poveste captivantă. Povestea este complexă, cu o serie de personaje care nu apar întâmplător, ci au rolul bine stabilit și o conexiune vibrantă, care încă de la începutul lecturii te supun la jocul ghicirii.

Un roman istoric, ce încadrează imaginea Spaniei în timpuri roșii, unul de dragoste, cu iubiri secrete, altele neîmpărtășite, consumate sau apuse, o poveste cu aer polițist, în care se merge pe urmele trecutului, cu presupuneri ce se arată înșelătoare, un mister, care se dezvăluie încet dar sigur, o acțiune fantezistă, „Muza” este o lectură savuroasă, parcursă rapid datorită atmosferei incitante. 

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐ (5/5)

duminică, 9 septembrie 2018

Weekend Snack

septembrie 09, 2018 0 Comments

Combinația dulce-sărat este un război al simțurilor. Nu ne impacientăm, vorbesc doar despre gust, azi unul sărat. În rubrica de rețete adaug printre dulcegării și opusul, pentru că spuneam, combinația este interesantă, chiar și dacă numai vizual.

Weekend-ul acesta am avut poftă de altceva, deserturile dulci fiind înlocuite de o gustare care se împrietenește bine cu cititul unei cărți sau vizionarea unui film. Propun deci, Sărațele, numai bune de ronțăit, dar și sățioase.
Avem nevoie înainte de toate de stare bună și răbdare, iar apoi ingredientele:


  • Brânză sărată (500 g)
  • 3 ouă
  • 1 pachet unt/untură
  • 1 plic drojdie uscată
  • 100 ml apă
  • Chimen (după preferință)
  • Făină (cât cuprinde)
Începem prin a mărunți brânza, cu cât mai sărată cu atât mai bine, se pretează cea de oaie, însă se folosește după gustul fiecăruia. Adăugăm 2 ouă peste brânză și amestecăm. Urmează untul sau untura, lăsate la temperatura camerei, drojdia, ce se poate dizolva în apa călduță, chimenul, după gust, și nu în cele din urmă, făina. Aluatul ce rezultă trebuie să fie vârtos, de aceea cantitatea de făină nu este exactă. Se lasă la dospit 15 minute, ca apoi să îl întindem și decupa în forma dorită. Sărațelele rezultate se ung cu cel de-al treilea ou, bătut, și se dau la cuptorul încins la 180 de grade, 20-25 de minute, până iau o culoare aurie frumoasă.

 O rețetă deloc dificilă, care asigură o gustare pentru câteva zile bune.

Sneak a peek "The last time I lied" - Riley Sager

septembrie 09, 2018 0 Comments
Description

Two Truths and a Lie. The girls played it all the time in their tiny cabin at Camp Nightingale. Vivian, Natalie, Allison, and first-time camper Emma Davis, the youngest of the group. The games ended when Emma sleepily watched the others sneak out of the cabin in the dead of night. The last she--or anyone--saw of them was Vivian closing the cabin door behind her, hushing Emma with a finger pressed to her lips.

Now a rising star in the New York art scene, Emma turns her past into paintings--massive canvases filled with dark leaves and gnarled branches that cover ghostly shapes in white dresses. The paintings catch the attention of Francesca Harris-White, the socialite and wealthy owner of Camp Nightingale. When Francesca implores her to return to the newly reopened camp as a painting instructor, Emma sees an opportunity to try to find out what really happened to her friends.

Yet it's immediately clear that all is not right at Camp Nightingale. Already haunted by memories from fifteen years ago, Emma discovers a security camera pointed directly at her cabin, mounting mistrust from Francesca and, most disturbing of all, cryptic clues Vivian left behind about the camp's twisted origins. As she digs deeper, Emma finds herself sorting through lies from the past while facing threats from both man and nature in the present.

And the closer she gets to the truth about Camp Nightingale, the more she realizes it may come at a deadly price.


The Last Time I LiedThe Last Time I Lied by Riley Sager
My rating: 4 of 5 stars

Coming across Riley Sager’s books was a lucky accident and so I signed myself up for a mini-marathon, because his two thrillers are a short collection but satisfying and quick to read. “The last time I lied” is visibly better than his first novel – “Final girls” – even though the style is similar, but the writing is more fluid and intriguing, the action more complex and suspenseful. This second book of Sager’s dethrones his first, no hesitation, I read in a single day, the plot that much interesting. It was a book with well kept secrets, that kept you guessing, not letting even a crumb be revealed until the end when the turn of events hits you good. A story full of lies that trick the reader, the truth eluding you but its chains not letting you go.

View all my reviews

joi, 6 septembrie 2018

Sneak a peek "Final Girls" - Riley Sager

septembrie 06, 2018 0 Comments
Description

Ten years ago, college student Quincy Carpenter went on vacation with five friends and came back alone, the only survivor of a horror movie-scale massacre. In an instant, she became a member of a club no one wants to belong to—a group of similar survivors known in the press as the Final Girls. Lisa, who lost nine sorority sisters to a college dropout's knife; Sam, who went up against the Sack Man during her shift at the Nightlight Inn; and now Quincy, who ran bleeding through the woods to escape Pine Cottage and the man she refers to only as Him. The three girls are all attempting to put their nightmares behind them, and, with that, one another. Despite the media's attempts, they never meet.
Now, Quincy is doing well—maybe even great, thanks to her Xanax prescription. She has a caring almost-fiancé, Jeff; a popular baking blog; a beautiful apartment; and a therapeutic presence in Coop, the police officer who saved her life all those years ago. Her memory won’t even allow her to recall the events of that night; the past is in the past.
That is, until Lisa, the first Final Girl, is found dead in her bathtub, wrists slit, and Sam, the second, appears on Quincy's doorstep. Blowing through Quincy's life like a whirlwind, Sam seems intent on making Quincy relive the past, with increasingly dire consequences, all of which makes Quincy question why Sam is really seeking her out. And when new details about Lisa's death come to light, Quincy's life becomes a race against time as she tries to unravel Sam's truths from her lies, evade the police and hungry reporters, and, most crucially, remember what really happened at Pine Cottage, before what was started ten years ago is finished.


Final GirlsFinal Girls by Riley Sager
My rating: 4 of 5 stars

It was something enticing about this book, I can’t quite figure out when and what captivated me but I came in the end to rate it something high. I can’t deny a mystery thriller so I bumped into Sager and now I am on a roll with his second book. “Final girls” was the epitome of a suspenseful, thrilling, shocking story, but it wasn’t short on frustrating. And yes, maybe it wasn’t the best after all and the beginning was slow and the main character naïve, but I liked it. There are some twists that keep you guessing and the final nail in the mystery of the killings is kind of rusty but makes for an OK ending.

View all my reviews

Bookshelf

Alina's bookshelf: read

Brave
Block Party
Seduction
All the Crooked Saints
American King
Lovers Like Us
Mischief
Michael's Wings
The Lightkeeper's Daughters
The Eternal Kingdom
Leviathan's Blood


Alina Dinu's favorite books »

Etichete

carti (138) decoratiuni (5) dulce (13) English (31) film (15) fotografie (9) hand-made (7) jucarii (3) primavara (5) toamnă (7) vara (4)