Review ”A simple favor” - Darcey Bell + Movie

Cu orice noutate în materie de film bazat pe un roman, pornesc cu premisa că povestea trebuie să fie surprinzător de bună sau să aibă acel farmec aparte care pe ecran va reflecta adevărata comoară din paginile scrise. Balanța pare mereu îndreptată spre carte, filmul fiindu-i umbra mai mult sau mai puțin remarcată, însă cum să cântărim când povestea din roman este dezamăgitoare și cea din film aprinde mai mult interes?

Romanul „O mică favoare” de Darcey Bell a avut „bafta” de a fi adaptat pentru filmul ce are premiera pe 14 Septembrie și regăsește în rolurile principale pe Anna Kendrick, Blake Lively, Henry Golding. Spun „baftă” pentru că lista de actori este notabilă, iar scenariul pare să fie bine lucrat, mai bine decât acțiunea din care este inspirat. Nu pariez încă pe film, însă pot spune că „O mică favoare” cartea m-a lăsat rece la capitolul personaje și m-a enervat la capitolul intrigă.

Descriere

E cea mai bună prietenă a ta. Îți cunoaște toate secretele. De aceea e atât de periculoasă.
Totul începe cu o mică favoare, un lucru pe care mamele îl fac una pentru alta în mod obișnuit. Când prietena sa cea mai bună, Emily, o roagă pe Stephanie să-l ia pe băiețelul ei, Nicky, de la școală, după terminarea orelor, ea e bucuroasă să o ajute. Dar Emily nu se mai întoarce. Nu răspunde la telefon și la mesaje. Stephanie simte că s-a întâmplat ceva îngrozitor – Emily nu l-ar părăsi niciodată pe Nicky. Îngrozită, ea apelează la cititoarele blogului ei pentru ajutor și îi oferă lui Sean, chipeșul și reticentul soț al lui Emily, tot sprijinul său. Apoi, ea și Sean primesc o veste șocantă: Emily e moartă. Dar coșmarul nu s-a sfârșit, pentru că, în curând, Stephanie începe să-și dea seama că nimic nu este atât de simplu precum pare.
(Editura Litera) 

Stephanie este văduvă, mamă și blogger. După un accident cumplit în care și-a pierdut atât soțul cât și fratele vitreg, ea își împarte timpul între activitățile zilnice ale fiului ei, Miles, și interacțiunile virtuale cu mămici, prin intermediul blogului său. Nou venita în oraș, Emily, este mama lui Nicky, soția lui Sean, are o funcție importantă în industria modei și o alege pe Stephanie să îi fie prietenă. Pentru că fiii lor sunt deja prieteni la școală, relația dintre cele două femei este cu atât mai ușoară, ceea ce face ca „o mică favoare” cerută de Emily să fie fără ezitare îndeplinită de naiva Stephanie. Lucrurile iau o întorsătură alarmantă când frumoasa, stâpăna pe sine, iubitoarea mamă, femeia perfectă Emily, își lasă băiatul în grija lui Stephanie și apoi dispare fără urmă.

Cu o idee ce aduce aminte de romanul „Gone girl” al lui Gillian Flynn, acțiunea se precipită când ies la iveală amănunte ce îl pot incrimina pe soț, Sean, dar și scene care se joacă cu mintea personajelor, secrete bine ascunse și crime suspecte, trădare și răzbunare. Până aici totul bine și frumos, însă comparația nu prea își are rostul; „Fata dispărută”, deși calcă pe nervii cititorului, este mult mai bine conturată pe partea de suspans, mister și trepidare, în timp ce „O mică favoare” aduce în prim plan o serie de personaje instabile, frustrante, care creează o poveste neverosimilă, nesatisfăcătoare.

Stephanie aduce în vizor un aspect fezabil și anume acela de a comunica prin scris, în spațiul virtual, probleme care pot înșela cu ușurință cititorii, ascunzând în spatele cuvintelor un personaj cu o personalitate diferită de cea afișată. Ironizarea mămicilor ce împărtășesc tot felul de impresii pe blog - cum este sănătos să îți crești copilul, bucuria vieții de părinte -, este un punct interesant, dar nu putem trece peste ipocrizia personajului, care o face neplăcută. Își dorește cu ardoare să aibă ca prietenă o persoană ca Emily, încât credulitatea ei o va băga în belele și îi va veni de hac.

Sean este soțul ușor de jucat pe degete, iar Emily îl manevrează după propriul plac pentru a-și atinge scopurile. La primirea veștii că soția lui ar fi fost găsită moartă, Sean are un moment de pauză, însă nu își jelește partenera prea mult și începe o nouă relație, cu Stephanie – prietena cea mai bună a lui Emily. „The love birds” nu dau doi bani pe vinovăția pe care ar putea să o resimtă, consolându-se cu faptul că le oferă celor doi băieți ai lor un cămin mai stabil. Dar ce faci când învie mortul?

Emily își poartă masca de femeia, soția, mama perfectă cu iscusință. Job-ul pe care îl are a învățat-o cum să păcălească și să învărtă lucrurile pentru a-i fi în favoare. Naiva Stephanie este o pradă ușoară pentru planul pe care l-a pus la cale, ademenindu-l pe soțul ei să îi fie complice. Cu o copilărie nu tocmai plăcută și o adolescență sălbatică, ea simte o nevoie constantă de adrenalină, ce rezultă în dispariția sa și jocurile înșelătoare, o viclenie pe care o scuză cu dorința de a petrece cât mai mult timp cu fiul ei, Nicky.

Cartea nu s-ar prezenta rău în principiu, ceea ce o face însă nesatisfăcătoare sunt personajele și întorsăturile de situație care sunt frustrante. Poate că sentimentul de enervare o face să aibă un farmec ciudat, dar nu și pentru mine. Spiritul de detectiv al lui Stephanie este penibil, iar atracția ei pentru bărbați „interziși” este bolnavă (ziceam de un frate vitreg?), Sean face rasa bărbaților de râs, iar Emily este o diabolică psihopată care scapă basma curată, aducând un deznodământ deschis poveștii și nesclipitor. Urăsc scenele în care autoritățile competente sunt incompetente, personajele sunt josnice, nebunul îi vrăjește pe toți și are parte de un final fericit.

„O mică favoare” este o lectură pe riscul fiecăruia. Eu nu am reușit să rezonez cu povestea, mare parte din ea citind-o fără niciun sentiment, doar la final dându-mi seama cât de rău a fost. Nu mi-am pus bine gândurile în ordine pentru aceste impresii, starea după citirea romanului trasând o linie continuă și un beep lung.


O lectură de ⭐⭐ (2/5)