luni, 5 aprilie 2021

Colecția FeminIN – zece cărți de referință ale literaturii române – continuă la Editura Publisol cu un roman de excepție: PATIMI, de Sofia Nădejde!

aprilie 05, 2021 0 Comments

 
Editura Publisol marchează primăvara lui 2021 printr-o colecție de cărți dedicate femeii.

Colecția FeminIN cuprinde zece volume de referință ale literaturii române. O pleiadă de
personaje care, de două secole încoace, au canonizat o anumită viziune asupra femeii și
feminității. Iubita, Ingenua, Inaccesibila, Mama, Fiica, Soția, Gospodina, Adulterina – tipuri
umane care, în operele reunite în această colecție, capătă concretețe în măsura în care corespund
unui anumit „ideal de feminitate“ stabilit ex cathedra de bărbați.
 

Studii introductive semnate de tineri critici literari și cercetători


Studiile realizate de critici, filologi și oameni de litere contemporani, cu care se deschid
toate volumele colecției, încearcă să deconstruiască această imagine care s-a perpetuat în
literatura română, propunând, în același timp, noi chei de lectură. Obiectivul demersului nostru
este ca operele trecutului să se poată reconecta, în măsura posibilului, atât cu prezentul literaturii,
cât și cu realitatea socială.

Romanele sunt analizate din mai multe perspective contemporane: feminism, gender gap,
poziția femeii în literatură și în societate, viziune curajoasă (feminism in nuce, pro-capitalism,
activism social sau chiar politic în sens larg etc.), viziune socială (săraci, burghezi, capitalism,
industrializare etc.), toleranță etnică, actualitate literară și relevanță socială, literatură de consum
vs. capodopere etc.

 

PATIMI – PRIMUL ROMAN FEMINIST DIN LITERATURA ROMÂNĂ!

 

După 118 ani de la prima apariție (1903), Editura Publisol redă circuitului cultural
romanul Sofiei Nădejde, Patimi, adaptat la limba română contemporană. Acest text este
considerat primul roman feminist din literatura română.
De multe ori dramatic, uneori crud, savuros pe alocuri, Patimi e un roman despre iubire,
bani, moșii, morală și religie, xenofobie, femei și statutul lor, despre familie și valori tradiționale,
dar și despre noile valori ale vremii, despre exploatare, capitalism și amurgul unei lumi care avea
să se dezintegreze în scurt timp în tranșeele Marelui Război.
Studiul introductiv este scris de Ștefan Baghiu, poet, critic literar și cadru didactic la
Facultatea de Litere din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.
Romanul Patimi ne spune povestea trecerii – individuale, dar și colective – dintr-o lume
în alta, a tranziției de la o epocă dominată de mica aristocrație rurală spre una a funcționărimii
burgheze și a capitalismului.
Sofia Nădejde construiește un spațiu de graniță în care nu se luptă doar două feluri de
orânduiri sociale, ci și două tipuri de morală. Deși, până la urmă, se va impune morala
pragmatică și cinică a înavuțirii de tip capitalist, vocea nostalgică a naratorului (și, poate, a
autoarei însăși) deplânge – cumva paradoxal pentru o scriitoare socialistă – vechea lume a
aristocrației și reperele oferite de aceasta.
Drama socială e dezvoltată pornind de la o intrigă de moravuri: Matilda, soția boierului
Mustea, are o relație extraconjugală. Motivul, ne lasă să înțelegem autoarea, e monotonia cruntă
a vieții de la țară. Femeia renunță la familie de dragul aventurii, fugind la oraș cu amantul și cu
banii furați de la soț.

„Sofia Nădejde dizolvă imaginea femeii adulterine, devenită stereotip în proza românească, prin
construcția impresionantă a personajelor. Matilda este primul personaj feminin din literatura din
Regat descris printr-un proces complex, urmărit de la început și până la sfârșit în toate stările
posibile.
Romanul ne lasă cu următoarea revelație: cu toate că avem în față o poveste moralizatoare despre
greșeala femeii adulterine, nu putem să nu observăm că totuși „femeia“ nu are loc în niciuna
dintre lumile care i se propun.“ [Ștefan Baghiu]

 

Despre Sofia Nădejde

 
Sofia Nădejde (n. Băncilă) s-a născut pe 14 septembrie 1865, la Botoșani, într-o familie de
țărani liberi. Părinții, Profira și Vasile Băncilă, au mai avut, în afară de Sofia, alți patru copii –
Sofia era cea mai mare, iar cel mai mic a fost Octav, viitorul pictor.
A fost publicistă, prozatoare, autoare de piese de teatru și activistă feministă.
După studiile de la Pensionul Glowaska din Botoșani, s-a căsătorit (doar civil, nu și
religios), în 1874, cu Ioan Nădejde (1854 – 1928), cu care a avut șase copii. Alături de soțul său
va desfășura o intensă activitate publicistică asumat politică, apărând drepturile femeilor, ale
muncitorilor și ale celor defavorizați, într-o perioadă de radicale schimbări politice și sociale la
nivelul întregii lumi.
În 1876 se mută la Iași și începe tot atunci activitatea politică de stânga. Debutează în
Femeia română, publicație ce apărea la București, și contribuie cu articole la Contemporanul.


Se impune ca personalitate a mișcării feministe, intrând în dispute cu unele dintre cele mai
cunoscute personalități ale epocii. De notorietate este o polemică cu Titu Maiorescu, purtată în
paginile publicației Contemporanul.
În 1894 este numită la conducerea publicației ieșene Evenimentul literar. În același an,
după închiderea ziarului, și-a început activitatea politică la București, susținând mai multe
conferințe la Clubul muncitorilor. În 1897 devine președinta celui de-al IV-lea Congres al
Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România.
După o viață tulburată de nenorociri familiale (moartea a patru copii și a soțului), după ce
traversează tragedia celor două războaie mondiale, Sofia Nădejde se stinge, în urma unui atac de
cord, la București, pe 11 iunie 1946.
Sofia Nădejde a fost prima femeie din România căreia i-a fost permis să susţină
Bacalaureatul într-un liceu de băieţi, prima femeie care a condus o revistă literară, prima
femeie care a prezidat un congres al unui partid politic şi autoarea primului roman
feminist din istoria literaturii române.

Opera sa literară și publicistică a fost redescoperită recent de cercetătorii și scriitorii mai
tineri, care au început să-i studieze scrierile și să se ocupe de reeditarea acestora.
Începând din 2018, în fiecare an se decernează Premiile „Sofia Nădejde” pentru
literatură scrisă de femei, proiect organizat de poeta Elena Vlădăreanu, prin Asociația Art No
More.
Printre cele mai importante opere literare ale Sofiei Nădejde se numără O iubire la țară
(dramă, 1881), Patimi. Roman din viața românească (roman, 1903), Robia banului (roman,
1906), Părinți și copii (roman, 1907) și Din chinurile vieții (nuvele, 1895).


Acest roman e al șaselea din colecția FeminIN, în care au mai apărut: Ioana de Anton
Holban; Rusoaica de Gib Mihăescu; Mara de Ioan Slavici; Adela de Garabet Ibrăileanu; Adam și
Eva de Liviu Rebreanu.
Vor urma Donna Alba de Gib Mihăescu; Jocurile Daniei de Anton Holban; Femei de
Mihail Sebastian și Chira Chiralina de Panait Istrati.
Colectia FeminIN poate fi cumpărată de pe site-ul booksaveur.com, de la chioșcurile de
presă la un preț special și din rețelele de librării din toată țara, la prețul de 24.99 lei/exemplar.

Ce am aflat despre „Art Nouveau” de la autoarea Cynthia Orszag (Noutate editorială)

aprilie 05, 2021 0 Comments


Cineva îmi spunea că, pe lângă câteva locații reprezentative din țară și ideea satului românesc, acțiunea unei cărți scrise de un autor român nu pare să poată fi plasată într-un loc memorabil. Îmi place să contrazic, iar noul roman al Cynthiei Orszag îmi oferă muniția perfectă. „Art Nouveau” te plimbă în jurul și în interiorul cazinoului din Constanța, făcând loc unei povești în care farmecul anilor '60 se împletește cu misterul legendelor mării și al unei iubiri în care finalul este dictat de sinceritatea sentimentelor. Eu, una, nu întârzii să descopăr o carte care se joacă în pașii altor vremuri și care proiectează imaginea unui loc impresionant, cu atât mai mult cu cât intriga găsește elemente și detalii captivante.

Apărută doar recent și disponibilă la editura Velvet Story, cartea Cynthiei Orszag își face loc cu ușurință printre favoritele mele în ceea ce privește atmosfera creată, personajele și plasarea lor într-un cadru la granița fantasticului. Povestea curge într-un ritm antrenant și fermecător, relația dintre personaje având un patos și o sensibilitate vibrante, iar atât cât nu am avut motive să mă îndoiesc de intensitatea acțiunii, autoarea a plusat cu un element surpriză - magia și misticul sirenei.


 

Curiozitatea și plăcerea mea nu s-a rezumat doar la ce se ascunde între coperțile cărții, ci și să aflu de la Cynthia Orszag ce a impulsionat-o să scrie și ce alte lucruri ne mai poate spune despre „Art Nouveau”.

A fost foarte plăcut să scriu la roman. Nu este un roman cu mesaj sau cu ceva substrat emoțional puternic. Este o poveste despre frumos și eleganță, despre mitul reinterpretat al sirenei, despre iubire, despre minciuni și magie. Chiar cred că acest cazino din Constanța este un loc magic și tragic în același timp. „Art Nouveau” face parte din realismul magic. Nu avem un univers paralel sau o lume fictivă. Acțiunea se petrece în Constanța, prin anii 60 și este concentrată în jurul unui tablou misterios. Elementul fantastic are, desigur, legătură cu acest tablou, dar și cu misterul care înconjoară personajul principal feminin. Zoe este Art Nouveau în persoană. Frumoasă și elegantă în ansamblul ei, dar cu cât devii mai atent la detalii, cu atât mai multe elemente, de-a dreptul morbide, începi să observi. Cineva a numit „Art Nouveau” – ca stil arhitectural – „Frumoasa și Bestia”, din cauza substraturilor sale, a simbolurilor ascunse. Clădirea cazinoului nu este lipsită de elemente morbide. Nu voi da foarte multe detalii, dar cu un click pe google, cititorii pot afla mai multe despre aceste elemente. 

Am început să scriu la Art Nouveau la trei luni de la finalizarea cărții „Scrum în vânt”. Am vrut să dovedesc că pot scrie mai multe genuri și că pot aborda mai multe teme. De fapt, care a fost scopul final? Am vrut să scriu ceva ce se află la ani lumină distanță de „Scrum în vânt”, și ca temă, și ca abordare, și ca intrigă, dar în același timp îmi doream ca cititorii să nu aibă nicio îndoială că e o carte scrisă de mine. Deci, pe scurt, voiam să am un stil al meu, nu un gen al meu.

Am avut câteva surse mari de inspirație. Prima a fost cazinoul din Constanța, care mă fascina încă din 2015, când am fost cu două prietene la mare (scriam pe blog atunci despre acest edificiu, numindu-l „simbol în prăbușire”). Mi-a părut foarte rău că nu ne-au lăsat să intrăm. Țin minte că ne rugam de paznic, dar degeaba. Cu timpul am uitat, dar apoi, anul trecut, am aflat că va intra în renovare și interesul meu s-a trezit din nou.

Imediat m-am gândit că, după ce termin romanul „Scrum în vânt”, mă apuc de o poveste cu „cazinoul”. Dar nu aveam nimic concret. Am avut un concept și cam atât. Un concept nu-i nimic dacă n-ai o idee. Și ideea e la fel de lipsită de valoare dacă nu brodezi pe ea o poveste. Inspirația s-a conturat abia prin august 2020, când am început să mă uit, la îndemnul unei prietene, la filmele vechi, din anii 50 – 60. Vorbim despre cinematografie europeană, nu americană. Eu până atunci nu mă uitam deloc la filme, îmi păreau toate la fel, căutătoare de senzațional, foarte grafice, foarte explicite etc. Am rămas plăcut surprinsă de eleganța și de rafinamentul acelor filme vechi. „Stilul în favoarea substanței” – cred că asta caracterizează cinematografia franceză a secolului trecut. O cinematografie, din punctul meu de vedere, acum moartă. Deci, pot spune că m-a inspirat foarte mult toată acea atmosferă, ușor viciată (să citez un critic) a filmului francez sau franco – italian. Apoi desigur, m-au inspirat actorii precum Claudia Cardinale, Alain Delon, Jean Sorel,  Brigitte Bardot, Monica Vitti etc.

Un alt element care a contribuit la poveste a fost arta. Toată ideea cu tabloul care apare în poveste, mi-a fost inspirată de Nașterea lui Venus, pictură de Sandro Botticelli.

Sunteți și voi convinși acum? „Art Nouveau” este o lectură cu mult șarm, surprinzătoare atât prin redarea scenelor cu aerul boem al anilor aleși, cât și prin linia evenimentelor ce scot la suprafață trăiri, caractere și alegeri care fac un contrast frumos cu legenda sirenei și consecințele furiei și dezamăgirilor ei.

Sper să fie pe placul cititorilor, sper să regăsească în poveste acea atmosferă boemă și, de ce nu, să-l ajute pe Leon să se descurce printre atâtea ispite și tentații periculoase. Să nu uităm, Zoe nu e ceea ce pare.

„Art Nouveau” este disponibilă pe site-ul editurii Velvet Story


marți, 23 martie 2021

Editura Publisol prezintă seria de autor Haralamb Zincă

martie 23, 2021 0 Comments

 


Editura Publisol lansează, pe 26 martie, primul volum din seria de autor Haralamb Zincă – romanul
Moartea vine pe bandă de magnetofon.

Cititorul de literatură polițistă, obișnuit în ultimul timp cu romane traduse din alte limbi, cu personaje cumva străine de spațiul autohton, va fi bucuros să-l redescopere pe acest maestru al thrillerului polițist și de spionaj care inventează, cu o imaginație debordantă, intrigi și personaje conectate la realitățile locale.

Editura Publisol redă circuitului cultural, prin această serie, un autor care a fost în vogă la finalul secolului trecut și care a dezvoltat, alături de scriitori ca Rodica Ojog-Brașoveanu și Traian Tandin, genul polițist în literatura română.

Romanul Moartea vine pe bandă de magnetofon relatează povestea inginerului geolog Dan Stamatiad care se ocupă de un important proiect privind zăcămintele de uraniu.



La un moment dat, cercetătorul primește o amenințare cu moartea.
Nu se știe care e motivul pentru care e amenințat, dar se bănuiește că totul are legătură cu Proiectul U-74, la care lucrează.

Sarcina de a afla cine-i vrea răul cercetătorului îi revine carismaticului căpitan Lucian, care trebuie să rezolve cazul în timp record.

Cartea a stat la baza filmului Un om în loden (1978), regizat de Nicolae Mărgineanu, în care au jucat, printre alții, actorii Ovidiu Iuliu Moldovan și Victor Rebengiuc.

Haralamb Zincă (pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman) s-a născut pe 4 iulie 1923, la Roman.

Scriitorul a captivat generații întregi de cititori prin cele peste 50 de romane polițiste și de spionaj publicate, dar și prin jurnalele de front și cărțile de cercetare istorică.
Este considerat părintele literaturii de gen din România, Sfârșitul spionului fantomă
fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar O crimă aproape perfectă prima carte polițistă.

A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori români ai epocii sale. Cărțile lui, tipărite în tiraje de 250 000 – 300 000 exemplare, se epuizau în doar câteva zile.

Cazurile inventate de el erau atât de surprinzătoare, încât anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale.
A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București – pentru cartea-document Și a fost ora H (1971) – și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976).
A murit, după o lungă suferință, la București, pe 24 decembrie 2008.

Printre cele mai cunoscute romane scrise de Haralamb Zincă, se numără: Sfârșitul spionului Fantomă (1963), Taina Cavalerului de Dolenga (1965), Moartea vine pe bandă de magnetofon (1967), Ochii doctorului King (1968), O crimă aproape perfectă (1969), Crima de la 217 (1970), Limuzina neagră (1973), Un glonte pentru rezident (1975), Soarele a murit în zori (1976), Mapa cenușie G.R. (1977), Dragul meu Sherlock Holmes (1977), Toamna cu frunze negre (1978), Anotimpurile morții (1980), Glonțul de zahăr (1981), Destinul căpitanului Iamandi (1982), Operațiunea Soare (1984), Suspecta moarte a lui Mario Campanella (1991), Moartea m-a bătut pe umăr (1993), Moartea mirosea a Christian Dior (1997).

Seria de autor Haralamb Zincă va număra pentru început 17 titluri, ultimele cinci făcând parte din celebra colecție Pe urmele agentului „B-39”.

Editura a selectat din vasta operă a scriitorului cele mai cunoscute titluri, dar și cărțile cel mai bine scrise, rezumându-se doar la operele de ficțiune.

Începând cu 24 martie, volumele vor apărea săptămânal – câte o carte din serie pe săptămână – și vor putea fi cumpărate de la chioșcurile de difuzare a presei, dar și din rețeaua de tradițională de librării.
De asemenea, volumele vor putea fi comandate și de pe internet, pe www.booksaveur.com, dar și de pe alte magazine sau platforme online.

luni, 25 ianuarie 2021

Adrian Artene semnează “Punctuația iubirii”, un volum de poezie deosebit

ianuarie 25, 2021 0 Comments

Sursa foto Gândul.ro
 

Odată cu ivirea noului an, ies de sub lumina tiparului și primele cărți ale autorilor români. Un 2021 ce debutează cu vești despre un volum de versuri extraordinar, nu poate preconiza decât bucurie pentru cititorii înrăiți. Adrian Artene, poetul și directorul editorial Gândul, pregătește lansarea celui de-al doilea său volum de poezie – „Punctuația iubirii”, anunțând chiar la finele anului 2020 apariția acestuia.

Cunoscându-i scrierea și tresărind la poemele ce abordează tema iubirii, autorul nu te lasă nici de această dată să îți uiți cuvintele de apreciere, trezind prin sinceritatea versurilor o emoție aparte. Volumul este în profunzimea sa o nestemată, iar în completare vine și prezentarea cărții sub o formă excepțională, ceea ce o face să își merite un loc deosebit în colecțiile cititorilor.

„E o ediție nemaitipărită vreodată în România, între coperte de catifea, cu file dintr-o ceară luminoasă, litere din solzi aurii, un sigiliu din cristale Swarovski și semnături care se vor păstra dincolo de timpuri!”, scrie autorul pe pagina sa de Facebook.

Printre persoanele care au contribuit la apariția volumul „Punctuația iubirii”, Adrian Artene îi amintește pe doamna Lili Bobu, care păstorește Asociația Culturală ”Regal d’Art”, Paul Surugiu – Fuego (care a susținut – inclusiv cu picturile lui – întregul proiect), ilustrul academician Nicolae Dabija , care a conturat prefața, uluitorul critic literar Alex Ștefănescu și nemuritorul maestru al teatrului și filmului, Ion Dichiseanu. De asemenea, poeta Lucia Olaru Nenati, scriitorul Ioan Groșan, jurnalista și scriitoarea Marina Almășan sau ”apostolul” muzicii ușoare, compozitorul Jolt Kerestely se numără și ei printre cei cărora autorul le înaintează mulțumiri. Volumul poartă, deopotrivă, meritele corectorului Mirela Brehuescu, ale designerului Mihaela Irimescu și ale fotografului Mihai Pop, care sub atenta lor pricepere ni se prezintă nouă într-o manieră ireproșabilă.

„Punctuația iubirii” este un volum de poezie prezentat nu doar elegant vizual, ci și recomandat de o consistență metaforică indiscutabilă, semnalul reconfortant că artistul – dincolo de toate acele temeri, provocări și (dez)iluzii care îi amprentează viața de zi cu zi – se regăsește în vers precum un fericit căutător al unui elixir al nemuririi pe care îl descoperă, fericit, chiar în propria-i persoană. (Sursa Gândul.ro)

„Punctuația iubirii” semnată de Adrian Artene va fi o carte primită, fără doar și poate, cu mult interes de către public.

 

vineri, 22 ianuarie 2021

Recomandare de carte. „Tata știe mai bine!” - Petre Nechita

ianuarie 22, 2021 0 Comments

 


Informația ne este acum mai la îndemână ca oricând; cărți, reviste, articole, emisiuni, plus alte mijloace prin care îți sunt puse la dispoziție toate resursele de care ai nevoie pentru a întâmpina provocări și noi experiențe. Când devii părinte nu vrei să greșești cu ceva și cauți să asculți de sfaturile specialiștilor, să pui în practică un mod de viață benefic pentru creșterea și educarea copilului. Dar să fie oare toate acele „manuale” prielnice oricărei situații sau în fapt părintele știe instinctiv cum să procedeze?

Petre Nechita este autorul unei cărți în care ficțiunea nu stă departe de adevăr, scriind cu viziunea și teama unui părinte într-o manieră care te face să tresalți și să fii contrariat de trăirile produse de acțiune. „Tata știe mai bine!”, o apariție a editurii Velvet Story, este de departe un debut literar remarcabil, Petre Nechita construind un roman ca o frântură din gândurile și emoțiile care îl încearcă real pe un părinte. Adăugând și o notă de teribil, povestea ce atrage în focus ideea de parenting și cum teoria nu are aceeași valoare în practică, subiectul cărții prinde valențele unui thriller, în care veridicitatea scenelor este răscolitoare. 


 

Premisa ridică teme de gândire, dar în esență este una care se așază natural în viața fiecărui părinte: ce te vezi în stare să faci pentru binele și siguranța copilului tău? Crezi că ești capabil să ucizi? Este violența reacția justă? Personajul principal creionat de Petre Nechita este dispus să înlăture din calea fiicei sale orice tentație nefastă, crezând că astfel îi va asigura o viață fără pericol. Ce nu a reușit el să învețe din toate sfaturile de parenting este că o relație sănătoasă se bazează pe comunicare, iar să te consideri un justițiar nu poate avea urmări favorabile. „Tata știe mai bine!” redă un șir de evenimente care contrazic ceea ce un părinte trebuie să facă atunci când în jurul copilului său se arată provocări, punând în atenție o lecție importantă.

Pornind cu imaginea personajului principal - Petru Stratulat - punând la cale un sabotaj, atmosfera misterioasă și starea de încordare acaparează interesul cititorului. Chioșcul de lângă liceul Sofiei, fiica sa, cuib de vicii și afacere dăunătoare adolescenților, este o primă încercare de a lua în propriile mâini decizii radicale. Rezultatul este mai dramatic decât se aștepta, iar frica de a fi prins îl îngrozește, dar nu îi ia nimeni urma. Orășelul de provincie M. prezintă și alte probleme pe care Petru nu le vede deloc cu ochi buni. Prinzând un curaj nebun, începe să născocească planuri pentru a tăia de pe lista lui persoane din anturajul Sofiei care i-ar putea dăuna. 

Petru își neglijează serviciul și familia, devine de nerecunoscut și aprig în alegerile lui de a scoate din peisaj orice portiță lăsată fiicei lui de a greși. Trecutul și trauma joacă un rol dur în formarea omului de acum, iar acuzele aduse soției și eșecurile întâlnite în viață îl împiedică să conștientizeze drumul greșit pe care el însuși a pornit în dorința lui de a-l asigura pe al Sofiei. Șocul de a-și asuma faptele și de a realiza ce a făcut vine prea târziu: a devenit un criminal.

 „Tata știe mai bine!” se impune ca o lecție importantă, iar autorul Petre Nechita a expus cu pricepere frici, prejudecăți, accentuând și cum lucrurile simple tindem să le complicăm când relația părinte-copil trebuie să se dezvolte natural. Dincolo de o poveste antrenantă, cu un suspans ce furnică, scene create de un personaj aparent inofensiv, dar inventiv și isteț, scriitura lui Petre Nechita este cea care stârnește cititorul avid. Stilul său are un impact vizual fantastic, iar dinamismul descrierilor și detaliilor îi atestă talentul de povestitor. Intensitatea acțiunii cărții te surprinde și oricărui cititor i se va deschide ca o lectură cu o energie aparte.

Fragment

Pentru copilul meu trebuie să fiu omul lucid, cel care vine mereu cu argumente și explicații. Cel puțin, aşa-mi susură prin minte părinţii fondatori ai inaparentului. Fernando, țiganul care e mare cuceritor, are 29 de ani. Se prezintă drept un student care a renunțat la facultate pentru o viață boemă, deși el nu prea știe ce înseamnă cuvântul ăsta. Se învârte cât e ziua de lungă prin oraș, aruncând fetelor priviri de Don Juan cu ochii ăia verzi spălăciţi. Nu știe nici cine e Don Juan, dar se consideră de o frumuseţe răpitoare. Și fetele se lasă păcălite de tenul lui măsliniu, chipurile bronzat, şi de stilul „nu-mi pasă de nimeni şi nimic, atât de tare sunt”. Cred că polițiștii au o explicație foarte bună pentru modul în care își câștigă banii. Se numește, dacă am înţeles corect de la știri, metoda „lover boy”. Se și pedepsește cu ani grei de închisoare, numai că el e susținut de cineva. În țara asta, mereu cineva ține spatele altuia. Se mai zvonește că a nenorocit bine de tot o fată de la țară, cu numai doi ani mai mare decât Sofia. Sunt poveşti care circulă prin oraș și care ar putea fi exagerate sau mult prea nevinovate față de grozăvia reală. Cred că e momentul să recunosc un lucru. Nu pentru Eliza îmi fac griji, nici pentru biata fată de la țară, ajunsă în Spania, cu sau fără voia ei. Sofia îmi ocupă toate gândurile: în primul și-n primul rând, vreau să-i fie ei bine. Cine, în situaţia mea, n-ar nutri aceleaşi grji, să arunce primul piatra!
Aşadar, vreau să mă asigur că fiica mea n-a intrat în cine știe ce anturaj dubios. Ce pot face? O... urmăresc!

 

Comandă cartea pe VelvetStory.ro


luni, 18 ianuarie 2021

„Arta ei de a reuși. Povestea nespusă a Melaniei Trump” - Mary Jordan

ianuarie 18, 2021 0 Comments

 


Jurnalistă câștigătoare a Premiului Pulitzer și autoare a mai multor cărți de succes, Mary Jordan dezvăluie imaginea unei Melania Trump așa cum nimănui nu i-a mai fost prezentată. În cartea „Arta ei de a reuși. Povestea nespusă a Melaniei Trump” informații culese de-a lungul anilor, din interviuri cu persoane din trecutul fostului model, cu prezențe din anturajul său și mulți alții, scot în prim plan o femeie ambițioasă, tăcută, inteligentă, care se simte bine în pielea ei și își asumă un statut departe de preconcepțiile multora.

Ca o biografie neoficială, cartea stârnește curiozități și interes, iar ca documentare și implicare a autoarei convinge, însă așteptările ca volumul să îi facă pe cititori să simtă și să înțeleagă acțiunile și caracterul celei ce devine soția unui miliardar și apoi a președintelui Statelor Unite ale Americii sunt înșelate de absența tușei de personalitate. Melania Trump a fost o enigmă din momentul în care a pășit în lumea modei și a celebrităților și a rămas în continuare o enigmă, aparițiile ei fiind episodice, iar detaliile vieții bine ascunse. Deși cartea lui Mary Jordan aduce puțină lumină asupra unor aspecte esențiale și retrasează pașii de la traiul în Slovenia natală, până la momentul în care s-a remarcat în New York ca model, multe rămân neelucidate. Melania Trump a rupt legăturile cu persoanele din trecutul ei, ceea ce face greu de prezis adevărul. O fire ce îndepărtează oamenii de care nu are imediată nevoie, cea care a fost Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii se bazează pe forțele proprii și tinde mereu să își atingă țelurile.

În relație cu Donald Trump, cei doi se aseamănă în multe privințe, iar pentru asta ea este persoana de încredere a soțului său și prima căreia îi cere o opinie în treburile oficiale. Prezența Melaniei, deși redusă în spațiul public, este una importantă dincolo de ușile închise, iar instinctul său politic pare a fi apreciat de cei din cercul lor. Viața ei privată, de dinaintea căsătoriei, ținută sub tăcere, este în contrast total cu agitația pe care soțul ei o stârnește peste tot și totuși ea l-a susținut de la bun început și în anunțarea candidaturii și în toate scandalurile ce roiau în jurul lor. 

Mary Jordan a creat portretul unei femei care nu are nevoie de ajutorul altora, ingenioasă, care dincolo de frumusețe ascunde un caracter puternic. Melania Trump nu se impune ca un personaj din istoria SUA care să fie simpatizat printr-o trăsătură unică sau care a reușit să schimbe ceva, însă se arată ca o femeie care știe să se impună și cum să se bucure de un parteneriat care să îi aducă beneficii personale. 

Cu mai bine de 20 de ani în urmă, Melania începuse să vorbească prima oară despre ce tip de Primă Doamnă ar putea fi, pe vremea când noul ei iubit cocheta cu ideea de a candida la Președinție. Când a ajuns prima dată la Casa Albă, părea șovăitoare, nesigură și nu prea în apele ei. Dar trei ani mai târziu, după experiența brutală a procesului de punere sub acuzare și în mijlocul unei crize de sănătate devastatoare la nivel mondial, ea părea să-și fi găsit menirea și să se bucure de rolul jucat pe scena globală.(...) Nu era Jackie Kennedy, Hillary Clinton sau oricine altcineva care a avut rolul respectiv. Ea era Melania și avea să-și impună propriul mod de a reuși.

 

Carte disponibilă pe BookSaveur

Bookshelf

Alina's bookshelf: read

Brave
Block Party
Seduction
All the Crooked Saints
American King
Lovers Like Us
Mischief
Michael's Wings
The Lightkeeper's Daughters
The Eternal Kingdom
Leviathan's Blood


Alina Dinu's favorite books »

Etichete

carti (157) decoratiuni (5) dulce (13) English (31) film (15) fotografie (9) hand-made (7) jucarii (3) primavara (5) toamnă (7) vara (4)