luni, 19 august 2019

Review ”Acolo unde cântă racii” - Delia Owens

august 19, 2019 2 Comments
Editura Pandora M

Încă de la începutul anului, noutățile editoriale împânzesc feed-ul rețelelor sociale și se bat pe locul de cartea verii/anului, punând cititorul în poziția oarecum dificilă de a alege un volum și mai apoi să dea credit statutului de cea mai bună carte a perioadei x. Cum timpul e prea scurt pentru a putea citi toate noile apariții, selecția unui titlu, în cazul meu, nu se bazează doar pe părerile laudative sau reclama pe care o face editura, ori bloggerii de carte, ori vreo actriță în clubul ei de carte, ci și pe instinct și vibe-ul pe care descrierea cărții mi-l transmite. Nu neg faptul că deseori mă las ghidată și de imaginea copertei, de titlu, de curiozitatea iscată de toată vâlva de pe internet, dar în final mă las condusă de intuiție.
Acolo unde cântă racii” m-a chemat fără să îi știu motivele, însă când mi-a arătat ce are de oferit, m-a cucerit total. Romanul de debut al autoarei Delia Owens a câștigat loc fruntaș în lista mea de cărți extraordinare citite în acest an și această lună. Cu o poveste plină de culoare, melodioasă, pătrunzătoare, cartea este greu de lăsat din mână, atacând cei mai sensibili nervi, dar și captivând printr-o acțiune misterioasă. Imaginile vibrante cu care s-a jucat autoarea m-au transpus într-un peisaj ce mi s-a derulat cu ușurință în fața ochilor, descrierile ce îi atestă priceperea de naturalistă lăsând loc unei experiențe feerice. Aceste elemente ce populează mare parte din acțiunea cărții pot cădea dintr-o extremă în alta, unii considerând poate că se bate pasul pe loc, însă eu am savurat din plin această călătorie exotică.
Delia Owens a creat un colț de lume fascinant pe coasta Carolinei de Nord, provocându-te să trăiești viața personajelor din anii '50 într-un loc ce te absoarbe cu vegetație luxuriantă și te rătăcește pe canalele inundate ale mlaștinii pline de viață. „Acolo unde cântă racii” este abandon, simplitate, locul unde natura se impune, iar pentru omul ce învață să conviețuiască în armonie, este refugiu și casă. Pentru comunitatea Barkley Cove, mlaștina este întuneric și mizerie, dar pentru Kya Clark este lumină și familie. Odată cu descoperirea personajului principal, povestea devine una cu realitatea și este imposibil să nu tresari, să nu suferi alături de Kya. Delia Owens insuflă emoții puternice în scrierea sa, și nu doar elementul central de intrigă ce urmărește viața Kyei din copilărie până la maturitate stârnește lacrimi, ci și atitudinea oamenilor care își resping semenii pe baza unor concepții absurde și prejudecăți. Povestea este mult mai profundă decât lasă impresia, mergând pe bucle de timp dezvăluind o familie disfuncțională, o luptă pentru supraviețuire, singurătate, marginalizare, iubire, ambiție, dreptate, împletind cu sunetele naturii și șiretenia unui caz de crimă, cumulând o serie de evenimente și trăiri care te pun pe gânduri, îți săgetează inima, îți fac ochii să lăcrimeze și aduc totodată și împlinire.
În 1952, când Kya avea doar șase ani, mămica și-a făcut bagajul și a plecat fără să se uite în urmă. La scurt timp, frații și surorile, au plecat și ei în lume, lăsând-o pe micuța Kya cu tatăl abuziv și alcoolic. De la o vârstă prea fragedă, responsabilitatea de a se întreține singură o formează pe Kya, „Fata Mlaștinii”, care își găsește alinare în interacțiunea cu păsările și se hrănește din sânul naturii. Rămasă singură după ce nici tatăl nu își mai găsește drumul spre casă, inteligenta, isteața Kya, se folosește de barca cu motor pentru a face negoț cu Săltărețu', un bărbat de culoare ce avea o prăvălie pe coastă. În schimbul midiilor și a peștelui afumat, Kya primea combustibil și alte necesități, legând în același timp o prietenie cu bărbatul și soția acestuia, relație care îi va lega pe viață. Ostracizată de locuitorii din Barkley Cove, traiul printre ei nu a fost niciun moment favorabil celui din mlaștină, Kya refugiindu-se de răutățile oamenilor în baraca ei. Însă cu trecerea timpului, sălbăticia și civilizația se intersectează, iar pe canalele de apă, prin păduri și pe plaje, se leagă iubiri, doi băieți care sunt fascinați de frumusețea Kyei, dar care inevitabil poartă amprenta dezamăgirii. În 1969, descoperirea cadavrului lui Chase Andrews creează rumoare, acuzațiile întorcându-se spre „Fata Mlaștinii”.
Kya, ca personaj singular, compune o poveste care te inspiră, te impresionează, și acompaniată de celelalte personaje cheie, cu atât mai mult te captivează și îți merge la suflet. Urmărind procesul ei de maturizare și transformare dintr-o fetiță abandonată, respinsă de societate, catalogată ca fiind o „sălbatică”, într-o tânără ce se autoeducă, cu sprijin și încredere din partea prietenului Tate, dornică de afecțiune umană, inteligentă și o naturalistă recunoscută, devine dificil să nu te atașezi și să nu empatizezi cu Kya. Acțiunea cărții, oricât de axată ar fi pe cele două planuri - natură și personaj -, surprinde la orice pas, insuflând un aer romantic nu doar în preajma relațiilor de iubire, ci și întregului peisaj, iar misterul crimei rezervă un punct culminant care se îmbracă într-un suspans înnebunitor, ascunzând și o întorsătură a situației răscolitoare. Delia Owens a dat o muzicalitate aparte fiecărei acțiuni, inserând poeme ce curg lin printre scene. Scriitura este frumos transpusă în traducere, fiecare emoție vizibilă, fiecare descriere palpabilă.
„Acolo unde cântă racii” este o carte înduioșătoare, reflectând puterea personajului principal de a nu se lăsa învinsă, dar punându-și în final încrederea numai în natură, singura familie care nu a părăsit-o niciodată. Iubirea pentru natură se naște din cuvintele autoarei și se transmite în traiul Kyei, sentiment care m-a răscolit și pe mine ca cititor și făcându-mă să vreau să îi ascult povestirile Kyei despre pescăruși, scoici, pene, ciuperci, la nesfârșit.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)

vineri, 16 august 2019

Review ”Infidela” - Daniela Faur

august 16, 2019 0 Comments
Editura Quantum Publishers

Când citesc un autor străin, în principal american, pare să nu mă mai uimească nimic; e gândul că „doar la ei se poate întâmpla așa ceva” și devine o obișnuință să citești în cărțile lor scene pline de un erotism aparte. După „fenomenul” Fifty Shades of Grey, un val de astfel de cărți se cereau parcă bifate, doar-doar se găsește ceva mai bun. Și pe de-o parte am găsit, însă acțiunea urma un tipar ce încet a devenit plictisitor. Nu departe mi-a fost gândul de autorii români și de ce nu am găsit o carte încadrată la 18+ până în acest moment? Desigur, o parte din vină îmi aparține, pentru că nici nu am căutat îndeajuns, însă iepurele sare de unde nu te aștepți, așa că odată cu lansarea unei cărți de gen la Editura Quantum, nu am mai ezitat și mi-am făcut „botezul” cu o poveste fierbinte semnată Daniela Faur.
Infidela” mi s-a arătat ca o alegere bună de „pionier”  în lista mea de cărți erotice, deși nu m-aș aventura să spun că a excelat la acest capitol. Construită în jurul ideii infidelității, autoarea face o treabă mult mai bună în a expune gândurile și trăirile personajului principal într-un conflict cu principiile morale, inserând și pasaje care strigă a motivație și împăcare cu sinele. Deși am simțit că scenelor de dragoste le-au lipsit o pasiune mai arzătoare – impresie strict personală, care ține doar de latura mea poate prea romantică,  cartea este „deocheată” și încântă chiar și prin simplu fapt că este pusă sub lumina reală a exprimării românești când vine vorba despre relații.
Fiind prima întâlnire cu scriitura Danielei Faur, am fost încântată de stilul pe care îl are și frazarea curată care nu scapă din vedere detaliile. Patina amuzantă pe care a dat-o poveștii din „Infidela” m-a încântat, personajele create jucându-și bine rolul în a stârni simpatii. Și în cazul construcției personajelor autoarea a schițat frumos caractere verosimile, punând în seama lor o acțiune ce deși fictivă, nu pare „trasă de păr”. Nu este cazul de comparații cu o intrigă asemeni celei din Fifty Shades of Grey (sau atâtea altele asemănătoare), ceea ce nu poate decât să mă bucure că autoarea nu a abordat tema deja mult prea clișeizată, ci a ales o cale care te ține curios și incită. „Infidela” este o poveste „cu aromă de vanilie”, însă un aspect ce m-a iritat a fost tocmai „atenționarea” că viața nu este „50 Shades” și bărbații nu sunt „Grey” – fantezia s-a rupt demult, o palmă de realitate e mult mai bine venită. Jocul nu se dă între ce scenă e mai arzătoare și cum reziști tentației, cartea fiind mai degrabă un meci al sinelui cu respectul, atenția, iubirea, acceptarea. Esența poveștii „infidelei” este mai puternică decât fantezia unei relații amoroase.
Citând-o pe Daniela Faur: „Sunt o păcătoasă!” Asemeni protagonistei – Ela, cine ar putea ignora un șef arătos, căruia pare să îi pese de munca ta spre deosebire de „cotoroanța” dinainte; ce contează inelul de logodnă de pe degetul tău, sau cel de bărbat însurat de pe al lui, când în minte el îți îndeplinește cele mai dulci fantezii; chiar și la un pas de nuntă, dacă iubitul e doar un copil pe lângă acest Superman, îl poți refuza când atracția e reciprocă? Ela este infidelă, dar poate alegerea ei este justificată.
Secretele sunt precum minciunile – au picioare scurte, și oricât de dulce ar fi evadarea în brațele lui Sebastian, escapadele lor îi dezvăluie Elei o viață ce merită trăită nu cu jumătăți de măsură. Se spune că iubirea învinge tot, dar Ela e prinsă între doi bărbați, legată de două iubiri puternice, însă diferite. Infidelitatea a fost o probă din care putea alege o singură variantă, dar fidelitatea îi arată Elei o alegere mai dificilă.
Deznodământul poveștii nu l-aș fi putut vedea altfel, autoarea mizând pe trăirile personajului principal, dând un alt impact lecturii și transmițând un mesaj frumos. Și dacă unii i-ar vedea o continuare „Infidelei”, eu se poate să fiu singura care mă mulțumesc să o știu pe Ela liniștită, puternică, împăcată, așa cum a hotărât finalul. Daniela Faur a surprins întâmplări care au adus zâmbete, o aventură îndrăzneață și motive să iubești.
18+ și hot, însă nu pentru aceste elemente am citit cu plăcere cartea. Mici minusuri mi s-au părut la pasajele în care Ela visează cu ochii deschiși – treceri evidente, însă încheiate oarecum ciudat; limbajul nu este unul obscen, dar în unele cazuri am avut impresia că au fost introduse unele cuvinte și exprimări doar pentru a accentua întrucâtva erotismul – nu au fost un punct forte. Totuși, stilul de scriere, construcția, ideea transmisă au câștigat atenția, iar „Infidelei” i-au fost iertate păcatele.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐ (4/5)
 

luni, 5 august 2019

Review ”Mouelle Roucher” - Cosmisian (vol. I)

august 05, 2019 0 Comments

Chimia dintre autor și cititor este esențială când vine vorba despre antrenarea într-o poveste care vrea să transmită o gamă largă de emoții. Vocea celui care scrie ascunde tonalități pe care auzul celui ce citește poate să le rateze și să nu înțeleagă semnificația. Mulți au pus în lumina reflectorului „iubirea”, și deși sentimentul este în complexitatea lui comun, este țesut și cu unicitate. Poveștile cu și despre iubire reușesc de fiecare dată să provoace vibrații și fie că impactul este mai puternic sau mai blând, experiența aduce împlinire pentru un suflet în căutare de romantism.
Cartea semnată de Cosmisian pare să nu se încadreze în stilul obișnuit de scriitură, și atât ca structură, construcție, cât și exprimare și profunzime, Mouelle Roucher este cu totul aparte. Pentru că vorbeam de relația autor-cititor, în cazul de față cartea te supune la un test și te răscolește cu atmosfera atât încărcată, dar și poate puțin greu de asimilat, întrucât punerea în scenă a unei povești de iubire nu este una lineară în cazul lui Cosmisian, și ți se impune să descoși imaginile până dincolo de simplele cuvinte folosite. Cartea poartă cu sine o stare, una care își face simțită prezența încă de la început, însă, în cazul meu, nu m-a ridicat pe culmi prea înalte. Deși am mai tras cu ochiul și în alte scrieri ale autorului, iar în interpretarea lui realitatea prinde alte valențe, emoțiile exprimate intens, povestea pusă în cartea sa mi s-a părut ușor dezbinată, cu pasaje secvențiale din viața personajelor, care compun o imagine ambiguă. Caracteristic autorului, metaforizarea trăirilor este un element ce ori îți place, ori nu, însă este ceea ce atrage atenția, și o face într-un mod frumos. Printre frazele ce compun o altfel de carte se înfiripă o poveste în care personaj ești și tu, cititorul, un artificiu pe care Cosmisian l-a creat cât să se joace puțin cu mintea și dedicarea celui ce citește și vrea să ia parte la acțiune.
„Dezliterarea” pe fuior de timp stă ca un subtitlu ce dă de veste că  Mouelle Roucher - cartea - este un pas dincolo de imaginație. Mouelle Roucher - personajul principal - este și ea o prezență ce prin gândurile ei lucrează cu o imaginație aparte. Autoare a mai multor cărți, cu cea mai recentă lansare - Fiorul - se lasă descoperită de cititori într-un mod emoționant, împărtășindu-și viața și relațiile care au condus-o la bărbatul ce întruchipează „iubirea”. Fericirea îi este curmată de un tragic accident, în urma căruia iubitul ei - Pierre - intră într-o comă profundă. Relația lor este „dezliterată” în cartea scrisă de Mouelle, alegând un final nefericit, contrar realității, timpul ce s-a scurs fără ca iubirea lor să se consume la fel de intens, devenind un alt univers, pe care cititorii sunt invitați să îl creadă.
Prin perspectiva unui personaj „tânăr scriitor” resimțim frământările lui Mouelle, dar tot cu ajutorul lui luăm parte și la o turnură a evenimentelor când iubitul Pierre este readus la viață cu pasaje din cartea Fiorul și cu numele lui Mouelle răsunându-i în minte. Și deși drumul le-a fost din nou deschis de tânărul scriitor, „fiorul” iubirii este incert.
Acest tânăr scriitor a intrat în viața lui Mouelle cu câteva scrisori admirative și a rămas să își creeze și el o poveste. Identitatea și trecutul lui sunt necunoscute, oferind doar frânturi, rolul lui concentrându-se pe redarea poveștii lui Mouelle, dar totodată, implicarea lui este și confuză.
Acțiunea se petrece destul de rapid, capitolele scurte ale cărții rupând din impact, lăsând în urmă însă trăiri frumos expuse și o poveste de dragoste plăcută. Acolo unde se opresc asemănările cu o carte obișnuită, își fac loc o scriere creativă, o viziune specială și o intrigă interesantă. Personal, deși în final ițele se leagă, nu am putut urmări linia scenelor cu atenția care li se cuvenea. Lectura nu este una grea, cât una care îți solicită starea de spirit, iar construcția ca niște ecouri ale unei vieți și personajele care s-au ascuns după abstract, să fi fost motivele care m-au împiedicat să văd dincolo de aparențe. În fond, acesta este scopul cărții Mouelle Roucher - „Dezliterarea” pe un fuior de timp: să citești dincolo de cuvinte.

Mulțumiri autorului pentru cartea oferită.


vineri, 2 august 2019

Review ”Abis/Recviem pentru un asasin” - Monica Ramirez (seria Alina Marinescu)

august 02, 2019 2 Comments
Alina Dinu
Editura UP

Am rămas restantă cu impresiile despre ultimele două volume din seria Alina Marinescu; agonie și... numai agonie în părțile de final ale unei povești ce își merită statutul de a fi excelentă, iar autoarea Monica Ramirez își poartă cinstit gradul de a fi formidabilă. După experiențele din primele volume în care stările mi-au fost plimbate într-un roller coaster periculos, cu pulsații puternice, pline de adrenalină, nu mi-am imaginat că ultimii pași mă vor răscoli și mai mult și îmi vor demonta orice gând liniștit. În definitiv, stilul Monicăi Ramirez de a păstra mereu un as în mânecă și de a întoarce situația la 180 de grade, ar fi trebuit să mă țină în gardă, și totuși, am fost precum un iepure în vizorul unui vânător experimentat, care mă tachina ratând la milimetru și lăsându-mi impresia de drum lin, ca în final să îmi dea lovitura fatală și să mă scunfunde într-un întuneric cu iz de deja-vu.
Nu știu cât de inspirată este alegerea mea de a comprima cele două cărți într-o singură recenzie, însă, după ce am căzut în plasa ispitei și am dat gata într-un ritm de maraton Abis și Recviem pentru un asasin, gândurile nu mi le mai pot separa, iar având întreaga imagine în fața ochilor nu mă pot rezuma la o singură parte fără să nu dau de gol și urmarea. Fără prea mult sens în ceea ce spun, ce rămâne evident este că seria Alina Marinescu te ține captivat de la început până la sfârșit, fără a te plictisi, aplicând de fiecare dată altă strategie de a te șoca, bucura și de a te încolți într-un suspans teribil. Monica Ramirez nu te lasă să te obișnuiești prea tare cu un anumit cadru, nici chiar cu unele personaje, și fără a mă putea abține de la o comparație: ce este George R.R. Martin și a sa serie Game of Thrones, în care nu are milă de personajele sale și le curmă rolul, dar ce este Monica Ramirez și ale sale misiuni care își găsesc mereu victime și lasă un gol trist pentru cititor. Una peste alta, seria Alina Marinescu este pachetul ce întrunește toate calitățile unei lecturi excepționale, cu sare, piper și ardei iute, zâmbete, lacrimi și zbucium. 
Abis este apogeul unui punct culminant, volumul cinci fiind poate cel mai fierbinte episod, alăturând groaza, trepidarea,imprevizibilul, dorința, iubirea, fericirea și împlinirea într-un singur ghem al emoțiilor, care te înnebunește în cel mai dulce mod. Așa cum personajului Alina Marinescu i-a fost schimbată percepția asupra realității, gruparea Al-Qaeda manipulându-i cu cruzime mintea, amintirile fiindu-i înlocuite cu umbre sinistre, așa s-a jucat și Monica Ramirez cu gândurile mele, un expert în iluzii, dar și în speranțe de finaluri fericite. Căci dacă Abis s-a deschis precum un hău nemilos, în care Alina, Marius și Alex se luptă atât cu sentimentele, să-și restabilească relațiile, dar trebuie să facă față și conflictelor, intrigile ce pornesc din atâtea colțuri conduc în final spre o imagine ce calmează și la fundul prăpastiei pare să ajungă o rază de lumină. Și bineînțeles că m-am lăsat păcălită de aburii romantismului, și Alina și Marius sunt cuplul perfect - chiar dacă Alex încă tânjește după afecțiunea Alinei, și nu mă împotrivesc unei reuniuni, Marius își păstrează tronul - și ar fi meritat acel final... dar Recviem pentru un asasin spulberă totul și reclădește povestea într-un mod neașteptat.
Volumul șase mi-aș fi dorit să nu vină, și în niciun caz cu impactul pe care l-a avut. Pe de o parte este un deznodământ de a cărui amprentă nu vei scăpa prea ușor, iar pe de altă parte este echilibrarea balanței dintre ce anume sunt protagoniștii și ce își doresc, cum au pornit și unde au ajuns, ce le-a luat și ce le-a oferit viața. Ultimul capitol din povestea Alina Marinescu este unul lung și în care survin multe schimbări, aducând furie, frustrare, tristețe și dreptate deopotrivă. Organizația Elite ne-a urmărit și ne-a cooptat încă de la început, ne-a supus la lupte și misiuni periculoase, ne-a furat personaje dragi, ne-a instruit în alegerea binelui, dar în cele din urmă puterea de a controla ceea ce e mai presus de tine îți va veni de hac, așa că răzvrătirea agenților e iminentă, iar o nouă putere va prezida. Toate cumpenele puse în calea Alinei Marinescu au venit însoțite de emoții puternice, pozitive, negative, și Recviem pentru un asasin nu duce lipsă de scene ce te captivează dincolo de duritatea lor. 
Aflându-mă la finalul călătoriei prin viața Alinei Marinescu, nu pot decât să mă bucur că nu voi mai îndura și alte bombe emoționale pe care Monica Ramirez le-a folosit din belșug. Desigur, mă bucur și pentru apele calme pe care a fost lăsată să navigheze în continuare povestea, și pentru scrierea perfectă, pentru antrenarea într-o realitate febrilă, și pentru multe altele. Și pentru că multe s-au spus deja despre modul impecabil în care s-au derulat acțiunile, rămâne doar să vă scufundați și voi într-un thriller ce te ține cu suflul înnodat.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐ (5/5)

Impresii despre volumele anterioare
 
Mulțumiri autoarei pentru exemplar. Seria în ediție nouă se poate comanda pe site-ul Editurii UP
 

luni, 8 iulie 2019

Review ”Bariere de fum” - Monica Ramirez (vol. IV - seria Alina Marinescu)

iulie 08, 2019 0 Comments
Alina Dinu
Editura UP

Alina Marinescu insistă să îmi scurtcircuiteze nervii și nu se oprește până nu mă înnebunește complet. Monica Ramirez nu se delasă nici cu volumul patru din serie de la un joc turbulent în care te încătușează cu neprevăzut, teroare și iubire. Cu fiecare nouă misiune, romanele autoarei pulsează din ce în ce mai dinamic și febril, provocându-mă să mă alătur unei aventuri care îmi spulberă de fiecare dată gândurile și mă îneacă într-un suspans pe care îl înghit cu lăcomie.
Seria Alina Marinescu se încadrează în acel tip de thriller care la fiecare moment de cotitură ori te face să vrei să te alături luptei, ori te zguduie în așa fel încât vrei să urli până la epuizare. Scenele critice sunt ca și așezate pe o ruletă, iar unde nimerește să cadă bila învârtită de autoare, acela este punctul care te poate șoca sau bucura. Până la acest capitol al seriei, paginile au fost un amalgam de lacrimi, zâmbete, iubire, durere, sacrificiu, moarte, secrete, și oricât te-ai aștepta ca Organizația Elite să își trimită în continuare spionii în mijlocul unor terenuri minate, Monica Ramirez îți suflă elegant orice idee de scenariu de sub nas și te face să te reîndrăgostești - iar, și iar, și iar, de șase ori - de scrierea sa, personajele și poveștile lor de viață și acea realitate alternativă care provoacă fiori.
Când am terminat volumul trei, am fost doborâtă de un val puternic format în urma unor imagini care mi-au suflat că dincolo de ficțiune, autoarea mă vrea adusă puțin cu picioarele pe pământ, și astfel am resimțit o veridicitate a acțiunii. Gruparea Al-Qaeda este inamicul de temut care dispune de adepți pregătiți să se sacrifice din ordinul conducătorului, și care totodată are acces la arme de distrugere în masă cu ajutorul unor personaje departe de a mai putea fi numite umane. Cât timp acest aspect alcătuiește punctul central de acțiune, adrenalina infuzată în poveste se împletește și cu latura romantică dintre protagoniști. Rolul de partener al Alinei a fost ocupat în lipsa lui Alex de Marius, iar cu această schimbare am văzut acea latură sensibilă a Alinei care nu s-a deteriorat chiar și după anii draconici petrecuți în cadrul Elite. L-am preferat pe Marius alături de ea și așteptam cu nerăbdare să văd evoluția lor ca și cuplu. Însă dacă l-am dat puțin uitării pe Alex, povestea ține să îmi reamintească de ce își merită rolul și care e menirea lui, iar acest fapt îmi derută sentimentele.
Bariere de fum este agonie. Dacă nu aș fi dispus de continuare - volumul cinci, finalul acestei părți m-ar fi distrus puțin câte puțin. Nu știu dacă am mai întâlnit până acum în lecturi un număr atât de mistuitor de momente de cumpănă care nu te lasă să le ghicești deznodământul și te frământă timp de câteva pagini cu misterul lor. Monica Ramirez este un Brett Taylor pentru cititori - prezintă planul de atac și te trimite pe teren, dar e un risc asumat și nu scapi nevătămat. Viața Alinei este pusă la grea încercare în acest volum și dacă până la un punct toate problemele aveau rezolvare și din lanțuri se găsea scăpare, de această dată povestea va fi lovită de o catastrofă.
Fiind tot pe urmele Al-Qaedei și al său conducător Al-Fadhe, colaborarea Elite - CIA continuă, însă, ca din morți, revine Alex Therein, iar (re)primirea lui în grup aprinde ceva scântei. Atitudinea lui de agent nemilos, indescifrabil și rece se crapă la fiecare grimasă sau val de fericire și iubire de pe chipul Alinei, dar nu îi pune bariere în drumul ei alături de Marius. Participarea lui în acest volum este pusă pe plan secund, accentul căzând pe misiunile ce îi pun în pericol pe Ford, Marius și mai ales Alina - de la viruși fatali, la misiuni eșuate, dispariții, trădări, până la răpiri, chinuri și barbarie. 
Monica Ramirez a compus și de această dată un cadru care te aprinde, te ține cu sufletul la gură, te bulversează și te cutremură. Intrigii îi este rezervat fără rețineri un ritm amețitor, detaliile și maniera de scriere făcând totul foarte vizual și pătrunzător, iar personajele îmbrățișează o aură reală, captivantă. Bariere de fum este un pas în plus spre apogeul unei povești care își ține secretele sub cheie, un alt punct de foc într-o viață amenințată de umbre și moarte, și totuși în paginile cărții se ascund mult mai multe, întâmplări și emoții ce doar prin vocea Monicăi Ramirez se merită descoperite.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐ (5/5)


Mulțumiri autoarei pentru exemplar. Seria în ediție nouă se poate comanda pe site-ul Editurii UP

Bookshelf

Alina's bookshelf: read

Brave
Block Party
Seduction
All the Crooked Saints
American King
Lovers Like Us
Mischief
Michael's Wings
The Lightkeeper's Daughters
The Eternal Kingdom
Leviathan's Blood


Alina Dinu's favorite books »

Etichete

carti (100) decoratiuni (5) dulce (12) English (31) film (14) fotografie (9) hand-made (7) jucarii (3) primavara (5) toamnă (7) vara (4)