vineri, 16 noiembrie 2018

Fursecuri cu dovleac

noiembrie 16, 2018 4 Comments

 În ciuda vremii ciudate de anul acesta, care ne-a cam privat de ploi și recolte bune, dovlecii au înflorit și rodit frumos. Dovlecii plăcintari, căci despre ei vorbesc, din care coacem dulcegării. 


Ce-i drept, nu am încercat multe rețete portocalii până acum - pe lângă clasica plăcintă sau dovleacul simplu copt - și nu știu care e cauza. Așadar, am scos pe blatul de lucru ingredientele pentru a gusta Fursecuri cu dovleac.
Ce am folosit?
  • 200 g piure de dovleac
  • 200 g zahăr alb
  • 50 g zahăr brun
  • 120 g unt
  • 315 g făină
  • 100 g smântână
  • 2 ouă
  • 1 linguriță praf de copt
  • 1 linguriță bicarbonat de sodiu
  • Esență de vanilie 
  • 1 lingură ghimbir proaspăt răzuit
  • 1 linguriță scorțișoară
Ce a rezultat?
Procesul de coacere este mai lung pentru dovleac, pe care îl ținem ceva timp la cuptor până se pătrunde ca apoi să îl putem pasa, decât pentru fursecurile în sine, care necesită aproximativ 15 minute la cuptorul încins. Compoziția, care se începe prin a freca untul cu zahărul, este apoi simplu de realizat, amestecând restul de ingrediente. 
Fursecurile sunt fragede, pufoase și în ton cu anotimpul, se potrivesc cu un ceai cald, pot fi servite și cu o cremă de brânză sau pentru îndrăzneți pot fi feliile unui sendviș de înghețată.

Spor la dulcegării!

Review ”Orbi” - Petronela Rotar

noiembrie 16, 2018 0 Comments

Mi-am promis să citesc autori români, să fiu mai dedicată literaturii autohtone. Și deși sunt mereu în dubii când dau să aleg o carte, oricare ar fi genul ei, mă sprijin pe impulsivitate și cu bune, cu rele îmi fac rost de o aventură.

Nu sunt familiarizată cu stilul autoarei Petronela Rotar, prin urmare nu am pornit cu nicio preconcepție, nu am citit recenzii referitoare la carte și deci am pornit orbește la lectură. Încă nu sunt sigură că ”Orbi” este prezentarea perfectă a autoarei, dar a garantat o experiență extraordinară.

Coperta volumului, apărut la Editura Herg Benet, asigură un prim impact, imaginea chinuind curiozitatea, iar împreună cu titlul compune în imaginație un freamăt, detaliul în forma infinitului tatuat pe piele și el adăugând la o stare de durere perpetuă. După o așa chemare mi-a fost greu să nu mă lipesc de carte și până la parcurgerea filelor a fost un suspans. O poveste în 240 de pagini, ”Orbi” mi-a furat orele dintr-o zi și mi-a prins gândurile ca într-o menghină.
Dacă Alexa este un jurnalist recunoscut în zona Brașovului, că a trudit să ajungă cineva, s-a îndrăgostit de bărbați nepotriviți și a fost îndrumată precum un orb de traumele copilăriei, sunt aspecte în care te pierzi, unele detalii mai profunde decât altele. Privind printre rânduri, povestea de viață, de iubire, de instabilitate, de negare este formarea, teama, emoția pe care o resimți indiferent dacă te regăsești sau nu în trăirile Alexei. Relațiile ei nesănătoase, începând cu Andrei - un bărbat căsătorit, și apoi cu Călin - părinte, alcoolic, nefiresc de gelos, sunt puncte de cotitură în drumul ei. După dezamăgirea cu Andrei, se aruncă orbește în brațele lui Călin, pe care îl întâlnește într-o vacanță la mare. Refuză să îi vadă defectele, îl vrea pentru ea chiar și atunci când fetița lui, împreună cu fosta lui concubină, i se alătură. Singurătatea, dorința de a experimenta viața de cuplu, o împing să se căsătorească cu Călin. Mariajul lor se termină după nici un an, căci Alexa deschide încet ochii și nu mai acceptă ieșirile lui Călin - bețiile, controlul, geloziile, abuzul și șantajul.
Orbi suntem noi, vrând, nevrând; pentru fericire, liniște, iubire, integrare, acceptare. Orbi sunt personajele Petronelei Rotar, care prin faptele, acțiunile, gândurile lor vorbesc cu o latură ascunsă a cititorului. Supunerea femeii în fața unui bărbat autoritar, compromisurile care nu satisfac, tăcerea sau minciuna în numele înțelegerii, sunt pași făcuți spre o împlinire și iubire deșarte. În cazul personajului Alexei, salvarea vine prin terapie, nu o salvare de fostul soț ci mai degrabă de propriile frici și umbre din trecut, care i-au marcat trecerea prin viață. Absolvită de sentimentul de vinovăție nejustificat - un om nu poate fi vindecat dacă nu își dorește vindecare -, Alexa se împacă cu sine însăși, așa cum e lecția pentru fiecare de a realiza că vina nu e în totalitate a noastră.
O carte pătrunzătoare, psihologică în pasajele de terapie susținute, cu un mesaj puternic, scene pe care le întâlnim poate prea des, din care răsar fiori și întrebări în sine, o lectură rapidă și dureroasă. Scrierea este confuză pe alocuri, frazele se încurcă între ele prin prea multe virgule ce vor să dea o rapiditate ca cea a gândurilor când nu ești sigur pe tine. Trecerea de la perspectiva unui personaj la a altuia este greu sesizabilă, ceea ce e și bine și rău. Exprimarea este colocvială și te poartă lejer în acțiune. 
Scriu aceste impresii la câteva zile după terminarea lecturii, pentru că în primă fază nu am fost sigură pe sentimentele evocate. Este o carte pe care trebuie să o lași să se așeze bine în minte și să analizezi nu doar conținutul ei, ci și ce trezește în tine, ca cititor. Sunt momente când întâmplările descrise de autoare ridică amintiri și te înfioară gândul că undeva, ceva, îți vibrează. Memorabil la cartea ”Orbi”, pentru mine, nu a fost povestea, personajele, ci faptul că la timp distanță încă mă frământă subtextul ei. Pentru acest aspect mă bucur că am citit-o pe Petronela Rotar și mă încumet la viitoare lecturi.

duminică, 11 noiembrie 2018

”Someday” - David Levithan (Every Day #3)

noiembrie 11, 2018 0 Comments

A trecut mai bine de o lună de la apariția continuării romanului ”Every day” (”Zi după zi”). Și cum cu greu rezist noilor tentații, ”Someday” a învins abia acum. Am fost oarecum nerăbdătoare de lectură, ținând cont că primele două cărți și ulterior filmul mi-au plăcut. O poveste surprinzătoare de la primul contact, a menținut ritmul până la final, Someday dezvăluind micile secrete care au creat o lume nevăzută, plină de iubire dar și pericole, în care sufletul, indiferent de formă, primează. 

Dacă ați citit deja povestea lui Rhiannon și a lui A, este musai să continuați călătoria. Iar pentru cine nu a descoperit încă fantasticul lui David Levithan, nu este prea târziu. Filmul, de asemenea, este un bun companion, dar pentru misterul total aveți nevoie de cărți.

Every day, Another day și film - aici.

Description

Every day a new body. Every day a new life. Every day a new choice.

For as long as A can remember, life has meant waking up in a different person's body every day, forced to live as that person until the day ended. A always thought there wasn't anyone else who had a life like this.

But A was wrong. There are others.

A has already been wrestling with powerful feelings of love and loneliness. Now comes an understanding of the extremes that love and loneliness can lead to -- and what it's like to discover that you are not alone in the world.


After their ”breakup”, Rhiannon and A find themselves miles apart. It was supposed to be easier, better for the both of them - Rhiannon had her relationship with Alexander and their love was real. A was his/her lone self in a different body every day, trying to not leave a mark in his/her wake but not entirely succeeding. And there was also Nathan, the link between Rhiannon and A. His story lured Reverend Poole and from that point on things were not the same, except for A and Poole.
Once in the know, Rhiannon cannot forget A and neither can A forget her. But with the knowledge that there are others like A and not necessarily as good as he/she is, the danger lurks nearer than they expect. Nathan meets the new face of Reverend Poole and he and Rhiannon have to find A.
Reading, we meet again with the lovely characters and alongside them we discover some of the answers that were a mystery until then. A soul like A's is not singular but each one of these entities live the life that they see fit for themselves, unbeknownst to them that the stranger they pass, could be like them. In a city full of possibilities, the now reunited pair - Rhiannon and A - fight for truth while saving a boy from an uninvited soul. Finally they find their rhythm, their friends and loves and as it is, life goes on.
Interesting as always, the story concludes nicely and between some suspense, the action is satisfying. Gifted with a sweet plot, this final book also leaves you questioning but full of hope and rosy feelings.

⭐⭐⭐⭐ (4/5)

luni, 5 noiembrie 2018

Sneak a peek ”Tot ce nu ți-am spus” - Celeste Ng

noiembrie 05, 2018 2 Comments

De-a lungul timpului am prins o slăbiciune sau pur și simplu o plăcere pentru anumiți autori. În cazul unora mă atrage genul poveștii, acțiunea care se învârte în aceleași sfere, personajele ușor de îndrăgit, în timp ce alții mă impresionează prin stilul de scriere și sentimentele cu care te încântă, de la zâmbete la lacrimi, de la curiozitate la fiori.

Celeste Ng mi-a captat atenția cu romanul ”Mici focuri pretutindeni”, și deși la o analiză a gândurilor mai profundă povestea este într-adevăr minunată, la momentul citirii nu m-a încântat peste măsură. Pun nemulțumirile de atunci pe seama trecerii bruște de la lecturile simple și ușor de urmărit la profunzimea scenelor și intrigii pe care autoarea le stăpânește. Alegerea de a citi și cea de-a doua carte semnată de Celeste Ng a fost inconștientă, uitând de impresiile, dovedite ulterior greșite, de la prima carte și m-a luat valul tentației cu descrierea și coperta. De această dată nu am fost pierdută sau câtuși de puțin nemulțumită de lectură, ceea ce mi-a rearanjat impresiile privind scrierile autoarei și am apreciat la doza potrivită fiecare descriere și paragraf lung și acțiunea care nu se bazează pe dialog ci mai mult pe introspecție.

Descriere

„Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.“

Lydia este copilul favorit al lui Marilyn și al lui James Lee; o fată care a moștenit ochii albaștri luminoși ai mamei și părul negru întunecat al tatălui. Părinții ei sunt hotărâți ca Lydia să realizeze visurile pe care ei nu au putut să și le împlinească – Marilyn își dorește ca fiica ei să devină medic, mai degrabă decât o gospodină; James vrea ca Lydia să fie populară la școală, o fată cu o viață socială bogată și aflată în centrul tuturor petrecerilor. Dar Lydia este supusă unor mari presiuni, care nu au nimic de-a face cu viața într-un orășel din Ohio, în anii ’70. Tatăl ei este un american născut din prima generație de imigranți chinezi, iar etnia lui, și a ei, îi face să fie remarcați oriunde. Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.

În ce s-a conturat deja ca stil caracteristic, Celeste Ng ne prezintă o poveste sensibilă, plină de mister, secrete și familii complicate. ”Tot ce nu ți-am spus” lovește cititorul cu evenimente, personaje, trăiri și scenarii puternice. Cartea așează imagini sfâșietoare și dureroase care se imprimă în gândul cititorului și cu trepidare urmărești firul poveștii până  la final.
Membrii familiei Lee sunt în parte marcați de soartă - James prin etnia lui, Marilyn de concepțiile anilor '60 - '70, Lydia de dispariția temporară a mamei sale, Nathan de rădăcinile chineze, Hannah de invizibilitatea mezinului. Fiecare din ei ascunde secrete, mâhniri, mânie, dorințe. Integrarea în comunitate pentru un străin este ca o piatră ce formează unde la aruncarea în apă și generațiile viitoare sunt la fel de greu acceptate. Prin ochii fiecărui personaj vedem lumea cum o percep ei și cum ei sunt percepuți la rândul lor, greutățile pe care le înfruntă, minciunile care cred că îi vor salva și aspirațiile insuflate greșit unui copil de pe urma dezamăgirii personale a părinților.
Dispariția și apoi moartea Lydiei, copilul preferat al familiei, scoate la iveală frământările familiei. Sentimente de vinovăție, analizarea trecutului și a greșelilor, sunt puse în perspectivă pentru a descoperi adevărul. Firul principal al poveștii este legat de cel al personajelor, care prin acțiunile lor au condus mai mult sau mai puțin la tragedie. Lydia este elementul care îi dezbină, care provoacă contradicții din pricina presiunii căreia i se supune, și care îi unește și salvează. 
Scrisă cu mare atenție la detalii și punând accent pe latura interioară a personajelor, ”Tot ce nu ți-am spus” de Celeste Ng este o carte pătrunzătoare și o lecție plină de tristețe. Am apreciat construcția poveștii și dezvăluirea deznodământului cu pas domol și viziunea unui epilog împletit în posibilitate. Poate nu este o carte ce rămâne întipărită în minte mult timp după terminarea lecturii, însă în timpul petrecut citind-o te bucuri de profunzimea ei.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐ (4/5)

duminică, 4 noiembrie 2018

Gogoșele

noiembrie 04, 2018 2 Comments

Mă bucur prea des de dulcegării surprinzătoare și le-am uitat pe cele cu care de mică mă încânta mama într-un moment de poftă de dulce subită: Gogoșile!


O rețetă pe care nu mai este nevoie să o detaliez, pentru că fiecare dintre noi știm ingredientele și cum trebuie să arate rezultatul final. Când te trezești poftind la ceva dulce, amesteci făină, ouă, unt, lapte, drojdie, sare și esențe și într-o oră încarci farfuria cu desertul cel mai rapid.
Simple, pudrate cu zahăr, umplute cu diverse sortimente de gem, ciocolată, glazurate, calde sau reci, gogoșile le facem, le cumpărăm, oricum ar fi ne bucurăm de ele.
O alternativă de preparare pe care eu o folosesc de ceva timp, pe lângă prăjitul în ulei, este coacerea în aparatul de waffles. Să îi spunem o metodă mai sănătoasă, gogoșelele prind altă savoare, poate nu gustată de toți, dar combinate cu stropul de dulceață se transformă într-un desert simpatic, pe care îl poți mânca și mai bine rece.

Această duminică am combinat-o cu cremă cu alune și cacao, frișcă și gem de măceșe. Micile pâinici aurii pot deveni și mic-dejun - împreună cu cremă de brânză. 
Ca aperitiv, fel principal, desert, gogoșelele se împrietenesc bine în diverse farfurii.

Spor la dulcegării!

Bookshelf

Alina's bookshelf: read

Brave
Block Party
Seduction
All the Crooked Saints
American King
Lovers Like Us
Mischief
Michael's Wings
The Lightkeeper's Daughters
The Eternal Kingdom
Leviathan's Blood


Alina Dinu's favorite books »

Etichete

carti (47) decoratiuni (5) dulce (12) English (25) film (11) fotografie (9) hand-made (7) jucarii (3) primavara (5) toamnă (7) vara (4)