Review ”Muza” - Jessie Burton

Luna Septembrie numără bobocii și odată cu deschiderea anului școlar mă năpădesc amintirile și mă aruncă într-o stare de melancolie. Îmi e dor...Glumeam! M-am închis în casă, împreună cu o carte bună, care mi-a deschis sezonul de toamnă, deci aș putea spune că am pornit la studiu mult mai devreme decât elevii. Și pentru că tot am adus vorba de școală, mă declar mai învățată și informată, într-un mod detașat mai bun, în materie de istorie și artă, în urma citirii unor povești fictive, subiecte care nu ar fi fost la fel de atrăgătoare în anii de învățământ, pentru că eu și istoria, în cazul de față, am dus un război rece.

Făcând abstracție de cariera mea neverosimilă de istoric, am fost absorbită și fascinată de romanul lui Jessie Burton, „Muza”. O împletire de genuri, evenimente excelent documentate, personaje misterioase și intrigante, o poveste care te fură, 400 de pagini care alcătuiesc într-adevăr o capodoperă. 

Descriere

Seducător, captivant, cu o bogată paletă de personaje, locuri, idei și emoții, degajând un suspans bine dozat, Muza e un roman de neuitat despre aspirație și identitate, dragoste și obsesie, autenticitate și decepție. O poveste despre două tinere femei – o pictorița debutantă din anii ’30 în Spania și o imigrantă din Caraibe, dornică să ajungă scriitoare în Londra anilor ’60 – legate prin misterul din jurul unui tablou regăsit.

(Editura Humanitas)

 

Privim ca artă un spectru larg de lucrări, fie ele realizate de om sau chiar și de natură, însă se pot ridica la rang de artă și trăirile: sacrificiul, puterea de a păstra un secret, dragostea. Artă am întâlnit în „Muza” atât în redactare și povestea transpusă de autoare, cât și în focusul cărții – pictura și scrisul.

Acțiune derulată pe două planuri, cartea ne poartă să descoperim Londra anului 1967 și pe Odelle Bastien, iar întorcând foaia alunecăm în trecut, în anul 1936, într-un peisaj idilic din Spania, privit prin ochii lui Olive Schloss. Fără nicio legătură aparentă, viețile și poveștile de viață ale celor două femei se vor ciocni odată cu apariția unui tablou.

Odelle și-a lăsat mama și casa din Trinidad în urmă pentru un viitor în Londra, unde spera că viața e pe atât de roz pe cât o descoperise la școală, așteptările fiindu-i însă învăluite în funingine. Singura ei alinare este prietena din copilărie, Cynthia, dar viitorul li se schimbă fiecăreia și se pierde pentru un moment legătura lor: Cynthia se căsătorește și se mută, iar Odelle primește postul de dactilograf la Institutul de Artă Skelton, punându-și pasiunea pentru poezie și visul de a fi publicată pe planul secund. Lawrie Scott nu își avea rol în noua ei viață până să îl descopere, iar pe lângă atracția dintre ei, un alt treila participant este o moștenire de familie: un tablou, pe care mama lui Lawrie îl prețuia și acum era tot ce el poseda. Pictura sinistră de care Odelle este fascinată, va isca o reacție suspectă în cazul lui Marjorie Quick, directoarea Institutului Skelton, întâmplare care trezește în Odelle un spirit de detectiv.

Olive Schloss avea 19 ani când împreună cu tatăl, un dealer de artă, și mama ei, se mută într-un sat din sudul Spaniei. Izolați de restul localnicilor, vila în care cei trei locuiau prezenta semnele abandonului , iar munca se dovedea prea multă pentru orășeni ca ei, dar un ajutor neașteptat a venit în chipul a doi frați vitregi – Isaac și Teresa Robles. Olive avea talent în pictură, recunoscut de Școala de Artă din Londra, dar păstrat secret. Isaac era deasemenea pictor, pe care mama lui Olive, Sarah, îl va convinge să le facă portretul celor două. În timp ce Spania fierbea pentru o revoltă și Isaac avea rol activ, picturi îndrăznețe împletite cu jocuri nocive, relații interzise și secrete, își vârau coada în vila Schloss. Presupusele picturi ale lui Robles vor decora pereții iubitorilor de artă, în timp ce una dintre acele picturi va face valuri 30 ani mai tarziu.

„Muza” este un secret frumos conturat, plin de suspans, culoare, emoții; este inspirația care te îndeamnă să riști, să îți asumi identitatea; este durerea cu care autoarea a trimis personajele la un somn veșnic. Este puțin spus că lectura a fost interesantă, a fost o aventură pe care nu am preconizat-o în niciun fel, surprinzând pagină cu pagină prin mister, o intrigă cuprinzătoare, un punct culminant febril și un deznodământ aparte, care încununează povestea și evocă un farmec intrinsec.

Cu un paralelism puternic între cele două planuri ale poveștii, întâlnim stigma cu care femeile se confruntau - pe de o parte legată de rasism, iar pe de alta subminarea în domeniul artei - , secrete despre pasiunea lor pe care simțeau să le țină, inspirație venită din sentimente de iubire, dezvăluirea artei lor fără acordul dat; multe alte mici detalii care aduc un farmec în plus. Pe lângă acțiunea misterioasă ce se formează în jurul tabloului și a adevăratului autor, picanteriile presărate în relațiile de cuplu și arborele genealogic pe care îl dumirește Odelle, nu sunt de neglijat documentarea Războiului Civil din Spania și menționarea unor pictori celebri și operele acestora, care servesc ca inspirație și pictează o poveste captivantă. Povestea este complexă, cu o serie de personaje care nu apar întâmplător, ci au rolul bine stabilit și o conexiune vibrantă, care încă de la începutul lecturii te supun la jocul ghicirii.

Un roman istoric, ce încadrează imaginea Spaniei în timpuri roșii, unul de dragoste, cu iubiri secrete, altele neîmpărtășite, consumate sau apuse, o poveste cu aer polițist, în care se merge pe urmele trecutului, cu presupuneri ce se arată înșelătoare, un mister, care se dezvăluie încet dar sigur, o acțiune fantezistă, „Muza” este o lectură savuroasă, parcursă rapid datorită atmosferei incitante. 

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐ (5/5)