joi, 26 martie 2020

”Darul stelelor” - Jojo Moyes

martie 26, 2020 0 Comments

Descriere

Anglia, la sfârșitul anilor ’30. Alice Wright – neliniștită, sufocată de conveniențe – ia hotărârea impulsivă de a se căsători cu bogatul american Bennett van Cleve și de a-și lăsa casa și familia în urmă. Dar Baileyville, Kentucky, este un oraș insipid în care lumea îi dezaprobă purtarea, soțul ei preferă munca în locul soției sale și este dominat de tatăl lui, așa că viața aici nu-i oferă aventura – sau scăparea – de care spera să aibă parte. Asta, până când o întâlnește pe Margery O’Hare – fiica unui infractor celebru și a unei femei nonconformiste, pe care orașul dorește să o uite. Margery are misiunea de a împărtăși miracolul lecturii către cei săraci și pierduți și are nevoie de ajutorul lui Alice.
Străbătând singure potecile pe sub cerul liber, prin păduri, în sălbăticia muntelui, Alice, Margery și colegele lor descoperă libertatea, prietenia și un mod de viață care li se potrivește. Dar când Baileyville se va întoarce împotriva lor, va fi suficientă încrederea lor una în cealaltă – și puterea cuvântului scris – pentru a le salva?
Inspirat dintr-o remarcabilă poveste adevărată, Darul stelelor prezintă cinci femei incredibile, care se vor dovedi la fel de ușor de îndrăgit ca Lou Clark, eroina de neuitat din Înainte să te cunosc.


Din ce știam despre stilul de scriere al lui Jojo Moyes - raportat doar la seria Înainte să te cunosc, căci celelalte cărți încă așteaptă să fie citite - m-am pregătit sufletește pentru o poveste ce avea să îmi provoace lacrimi, indignare, surpriză, bucurie, iar „Darul stelelor” a livrat din plin și încă ceva în plus. O ficțiune istorică ce prezintă nu doar un subiect interesant, un frumos cadou iubitorilor de carte, dar și care împletește realitatea acelor timpuri cu o acțiune, ce izvorâtă din imaginația autoarei, creează scene care te fascinează, te tulbură și te inspiră. Jojo Moyes are darul să contureze personaje care își lasă o amprentă vizibilă, cărora le insuflă un caracter puternic, o forță interioară remarcabilă, o sensibilitate și un devotament extraordinare. Proiectul bibliotecilor călare, desfășurat din 1935 până în 1943, care i-a fost sursă de inspirație autoarei, oferă o premiză captivantă, impactul dar și reticența și conflictele din zona Kentucky-ului pe care se concentrează acțiunea cărții, fiind surse de emoție, însă viața personajelor, cu bune și cu rele, este elementul care fură atenția și pe mine m-a făcut să îndrăgesc romanul.
Alice, Margery, Beth, Izzy și Sophia sunt exemplul femeilor care nu se dau bătute, care încurajează și se încurajează să se descopere pe sine și să se accepte, care caută să facă dreptate și care au curajul să își impună punctul de vedere într-un loc în care vocea lor este suprimată de cea a bărbaților. Cinci femei care se dedică unei biblioteci și livrează, călare, cărți tuturor celor cărora le face plăcere să citească și care vor să se educe, cinci femei care ajută o comunitate rătăcită în muncile zilnice să deschidă ochii spre alte orizonturi, cinci femei care duc în spate, pe lângă răutățile oamenilor și faptele josnice la care recurg pentru a le împiedica misiunea, și drame personale și trăiri care vibrează. Grupul lor devine tot mai unit în ciuda și datorită piedicilor puse, legătura dintre ele ajungând să fie indestructibilă, secretele pe care și le împărtășesc și încrederea ce se naște fiind momentele marcante ale poveștii, din care zâmbetele și lacrimile sunt de neoprit.
Am parcurs curioasă scenele de călătorie pe cărările de munte și aș fi fost și eu convinsă de bibliotecare să mă abonez la cărților lor; am fost încântată să descopăr romantismul din viața eroinelor și care a dat savoare poveștii; am trăit revoltă, repulsie față de comportamentul bărbaților - îl urăsc pe domnul Van Cleeve, socrul lui Alice - și teamă pentru soarta lui Margery. 
„Darul stelelor” este un roman profund feminist și ți se strecoară sub piele. Nedreptate, nepăsare, manipulare, amenințări, unii ar recurge la orice pentru a submina eforturile femeilor de a face un bine, dar cine are ultimul cuvânt? Cu o intrigă memorabilă și o construcție perfectă, detalii și descrieri captivante, cartea este un refugiu fermecător și totodată palpitant, din care nu ieși până nu îi afli deznodământul. Jojo Moyes scrie ficțiune istorică în stilul său și îi conferă tușa romantică și dramul de umor care te încântă.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)

marți, 24 martie 2020

Sneak a peek ”You Are Not Alone” - Greer Hendricks, Sarah Pekkanen

martie 24, 2020 0 Comments
Descriere

You probably know someone like Shay Miller.
She wants to find love, but it eludes her.
She wants to be fulfilled, but her job is a dead end.
She wants to belong, but her life is so isolated.

You probably don’t know anyone like the Moore sisters.
They have an unbreakable circle of friends.
They live the most glamorous life.
They always get what they desire.

Shay thinks she wants their life.
But what they really want is hers.


Duo-ul Hendricks-Pekkanen m-a convins de la prima carte și continuă să mă fascineze cu fiecare nouă apariție. Nu e de mirare că așteptam cu sufletul la gură un nou roman semnat de cele două autoare, iar You are not alone se adaugă pe lista favoritelor.
Un thriller în același stil captivant, intens, cu note psihologice, dramatic, care te pune în încurcătură, te ține pe ace, dar care se deosebește de precedentele printr-o construcție ce te lasă să intri în mintea tuturor personajelor implicate și mizează pe capitole scurte, concentrate pe acțiune și mister. Cu măiestria scriitoarelor, premisa de la care pleacă povestea se încâlcește într-o manieră diabolic de plăcută, care atunci când își dezvăluie secretele te face să râzi șocat și să arzi de nerăbdare să afli deznodământul. Intriga îți creează tot felul de stări, trecând prin confuzie, compasiune, revoltă, teamă, personajelor le sunt date niște măști perfecte, care te fac ori să le îndrăgești, ori să le urăști. 
Shay Miller se găsește la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit, este o persoană cel puțin ciudățică, naivă, care se simte singură și este o figură care nu iese în evidență, ceea ce o face o pradă ușoară pentru surorile Moore și gașca de prietene a acestora. Evenimentul tragic care le-a scos-o pe Shay în cale este poarta lor de scăpare, de a-și ascunde faptele și de a pasa vina. Precum un grup de justițiare, în spatele ținutei lor perfecte se află niște vipere, iar secretele lor sunt periculoase.
Chiar dacă în cele trei părți ale romanului, perspectiva narativă se plimbă între Shay, Cassandra și Jane Moore și intrări din trecut ale celorlalte femei din anturajul surorilor, care le dezvăluie povestea, și fragmentează puțin lectura și debusolează cu toate numele personajelor, pe parcurs toate se leagă și acțiunea se justifică și se completează întâmplare cu întâmplare. Autoarele știu să contruiască și să amplifice misterul, cât și să creioneze niște personaje și scene înșelătoare, iar despre punctul culminant și final nici nu încape îndoială că reușesc să surprindă. 
You are not alone mi-a plăcut poate mai mult decât Soția dintre noi și Fata anonimă, întorsăturile de situație fiind geniale, viclenia personajelor palpitantă, scenele derulându-se cu o anticipație nebună. 

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5) 

joi, 5 martie 2020

Recenzie ”Alegerea. Acceptă cu bucurie posibilul - Memoir” - Dr. Edith Eva Eger

martie 05, 2020 0 Comments
Cartea pe Editura Pandora M

Uneori simt nevoia să revin cu picioarele pe pământ, oricât de cruntă e realitatea în contrast cu ficțiunea. Cărțile sunt întotdeauna un refugiu, însă, dacă emoțiile îmi sunt răscolite de un joc de imaginație, când sunt pusă față în față cu scene rupte din viața unui om, experiențe ce întrec orice închipuire, simt ca și cum un pumn îmi strânge inima. 
O carte memoir se impune fără doar și poate cu învățăminte de valoare, impresionând pe atât de multe laturi încât și cu ochii închiși vezi altfel viața. Dr. Edith Eva Eger nu își spune doar povestea și suferințele îndurate, cum a reușit să supraviețuiască traumelor și cum a învățat din nou să trăiască, ci expune și din perspectiva unui specialist, a unui psihoterapeut, pașii pe care ea i-a urmat și pe care i-a îndrumat și pe alții să-i urmeze, înțelegerea la un nivel profund a sentimentelor cauzate de un eveniment tragic și împăcarea cu sine, recunoașterea că oricât de mari sunt obstacolele puse în calea ta, îți este oferită o alegere.
Dr. Edith Eva Eger are 92 de ani și a supraviețuit Holocaustului. Mă gândesc la toți cei care au tras cu dinții de viață în lagărele naziste și au putut, într-o zi a anului 1945, să ridice ochii văzându-se salvați și care și azi sunt aici să își spună povestea. În ei arde o putere nemărginită, ducându-și vârsta ca pe un dar divin sau poate sfidându-și dușmanul bucurându-se de fiecare moment. Soarta le-a fost amară, nemiloasă, i-a marcat pentru totdeauna, și totuși, nu s-au lăsat înfrânți.
Auschwitz a fost întunericul care a vrut să o înghită pe Edith Eger la doar 16 ani. Din întreaga ei familie care a fost trimisă în lagărele de concentrare, părinții și bunici au fost gazați, rămânând alături de ea sora mai mare, Magda. Când în cale le iese Josef Mengele, „infamul Înger al Morții”, Edie - așa cum îi spunea familia încă de mică - nu prevede că va ajunge să fie precum păpușa personală a bărbatului. Din visul ei de a ajunge o mare balerină, rămâne acum doar modalitatea de a se detașa emoțional, călătorind cu gândul la scena Operei din Budapesta când Mengele o forțează să danseze pentru el doar pentru șansa de a mai rămâne o zi în viață. În ciuda supliciului, Edie și Magda au tras forță una de la cealaltă și au rezistat până ca americanii să le scoată  dintre cadavre și să le redea din nou viața. Dar ce viață le mai rămăsese? Dincolo de toate pericolele, dincolo de moarte, sora lor Klara, violonistă excepțională, a reușit să păcălească sistemul și le întâmpină acasă.
Atât cât Edith Eger redă în cuvinte calvarul prin care a trecut, prizonieratul său este doar o mică parte din carte, întrucât accentul cade pe perioada de după și procesul de vindecare. Nimic nu este ușor, și chiar și după decenii de la sfârșitul războiul, ea se luptă cu vina supraviețuitorului. Ar părea ca o poveste tragică, însă nu este deloc astfel, iar doar din acest punct de vedere reiese o lecție importantă - cu orice te-ai confrunta, nu te lăsa doborât. 
Dacă ar trebui să-mi denumesc stilul de terapie aș numi-o, probabil, Terapia Alegerii, fiindcă libertatea este despre ALEGERE (CHOICE) - despre alegerea compasiunii, a umorului, optimismului, intuiției, curiozității și a exprimării de sine. Și despre a fi liber și a trăi în prezent. Dacă rămânem blocați în trecut, spunând: „Măcar dacă aș fi mers acolo, în loc să rămân aici...” sau „Măcar dacă m-aș fi măritat cu altcineva...”, atunci înseamnă că trăim în închisoare din propria voință. Cam la fel cum ar fi să trăim în viitor, spunând: „N-o să fiu fericit până la absolvirea școlii...” sau „N-o să fiu fericit până când nu găsesc persoana potrivită”. Singurul lucru unde ne putem exersa libertatea de alegere este prezentul.
Cartea cuprinde patru părți - Închisoarea, Evadarea, Libertatea, Vindecarea -, aducând în atenție aspecte cu un puternc impact emoțional, dar și viziunea asupra lucrurilor a unui psihoterapeut care își deschide sufletul luminos pentru fiecare pacient. Dedicarea sa de a-i face pe ceilalți să ajungă la acceptare și împăcare cu sine - procesul care pe ea însăși a purtat-o înapoi la Auschwitz - este mai mult decât remarcabilă, făcând paginile să sune nu doar a memoir, ci a sesiune de terapie. Împletirea poveștii sale cu cele ale pacienților săi este act de dovadă că nicio traumă nu este mai mare sau mai mică decât alta, iar suferința e aceeași pentru toți. Nu se fac comparații între cazuri, nu se subestimează urmele lăsate de depresie, PTSD, boală, pierderea cuiva drag, Edith Eger empatizând cu fiecare, înțelegând problema și săpând după cauză. 
A descoperit cum să folosească propria experiență despre cruzimea umană ca să-i îmbărbăteze pe atât de mulți alții.
Scrisă cu o deosebită înțelepciune, captivantă și cutremurătoare, „Alegerea” este o carte care te inspiră să capeți putere, să accepți consecințele alegerilor tale, să vezi că dincolo de ele se deschid alte posibilități și să nu te lași doborât de trecut. Mai presus de toate, Dr. Edith Eva Eger însăși este o adevărată inspirație, o persoană care și-a depășit condiția, a refuzat să fie o victimă și a ajuns un exemplu demn de urmat, împărtășind din tăria, curajul și spiritul ei tuturor celor care au nevoie. „Acceptă cu bucurie posibilul”, azi, mâine va fi ieri, iar citind cartea vei fi, cu siguranță, un „tu” mai bun.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5) 
Mulțumiri Pandora M

luni, 2 martie 2020

Recenzie ”Războiul Începutului” (Pierduți printre stele #3) - Gelu F. Achiș

martie 02, 2020 0 Comments
Cartea pe Editura Datagroup

Mă simt tot un copil și m-am bucurat ca atare când am pus mâna pe ultimul volum din trilogia „Pierduți printre stele”. Nu mi-am dat seama până în momentul când am deschis cartea, ce magnetism frumos a creat Gelu F. Achiș cu primele două volume, că a reușit să contureze o serie de aventuri, peripeții, universuri, lumi și, mai ales, personaje care mi-au intrat pe sub piele și m-au încântat în așa măsură încât nerăbdarea, surpriza, misterul și adrenalina mă furnică. Nu am avut nevoie de readuceri aminte ale acțiunii - senzațiile erau încă prezente, „Misterele Zarondiei” și „Cântecul Zăpezilor”, chiar și cu peisajul lor diferit, mi-au impregnat amintirile, așa că încercările ce îi așteptau pe Raul, Dan, Vanesa și George în „Războiul Începutului” s-au cerut descoperite cât mai repede.
Gelu F. Achiș este consecvent, aceeași manieră impresionantă de a prezenta universul fantastic în care ne invită, cu o construcție admirabilă, o imaginație ieșită din comun, o compoziție SF fascinantă, descrieri și detalii excepționale, dinamica poveștilor sale uimitoare și senzațională. Stilul de scriere nu te obosește, ci te ține mereu în priză, în spatele fiecărei acțiuni stând o istorie, un secret, un destin sau o șansă. Cu fiecare aventură cu care i-a încărcat pe protagoniști, a reușit să le creeze și un scop, întâmplările, chiar și haotice, având un numitor comun, iar în drumul lor înapoi spre casă, reușesc să schimbe întreg universul. Volumul al treilea din serie ne prezintă personajele mai mature, responsabilitățile mai apăsătoare, alegerile mai grele, dar nu se pierde din vedere aceeași energie cu care se succed scenele, umorul care le însoțește, suspansul care le leagă și spiritul emoționant de prietenie care le dă viață. 
În lungul lor periplu „printre stele”, Raul, Dan, Vanesa și George au înfruntat pericole, au descoperit lucruri, lumi, vietăți inimaginabile, au legat relații de prietenie, au dat o mână de ajutor ce a schimbat semnificativ soarta multora, chiar și pe a lor. Întoarcerea pe Pământ este când la un pas distanță, când un lucru aproape imposibil de atins. Însă din acest amalgam de întâmplări, rolurile ce le-au fost menite și sarcinile de care depinde supraviețuirea, cel mai important e că ei s-au descoperit pe sine și că legătura lor transcende orice limite impuse de univers, timp și realitate. 
Planeta Nordanya ar putea fi capăt de linie al aventurii lor prin spațiul infinit, locul unde s-au lăsat conduși de indicii și care le poate scoate în cale Piatra Începutului. Dar cum nicio oprire nu a fost ușoară pentru cei patru, nici acum nu se anunță una liniștită, ba din contră: dacă nu acționează la timp, dacă nu își asumă riscuri, dacă nu luptă, totul poate pieri într-un război fatidic. Ca să poată pune piciorul pe această planetă însă, trebuie să participe la o competiție acerbă, în care cei înscriși se luptă pe viață și pe moarte pentru un premiu ce le aduce nu numai statut, ci și acces într-o lume privilegiată. Campionatul de pe Nordyana nu este o dorință pentru faimă și avantaje, ci șansa lor de a ajunge pe acea insulă pe care se află cheia lor spre casă. Calificarea printre cele opt echipe care se vor lupta pentru premiu nu a fost deloc ușoară, însă primejdia și-a găsit alte unghere în care să se ascundă. Printre participanți s-a strecurat răul, o forță ce vrea să distrugă universul, iar Dan, Raul, Vanesa și George nu doar că îi stau în cale, dar sunt singurii care îl pot împiedica. 
O insulă ce are o viață proprie, personaje ce li se arată pentru a-i ghida, dimensiuni ale lumii care se deschid spre tărâmuri fascinante și terifiante deopotrivă, forțe ce permit să manipulezi energii și o luptă crâncenă între bine și rău sunt puncte ce trasează doar o mică parte din poveste. Fiecare personaj se desprinde cu propria lui aventură, însușindu-și un rol și aducându-și meritul. Acțiunea este bogată, așa cum era de așteptat, cu multe momente de panică, încordare, dar și împlinire și bucurie. Raul, Dan și Vanesa au trecut prin multe până să ajungă în această etapă a călătoriei, iar George și-a găsit într-un final locul. Turnura pe care o ia viața fiecăruia este neașteptată, în unele cazuri tristă, în altele fericită. 
- Cine s-ar fi gândit că se va ajunge la așa ceva? Dacă amicul meu Mațe Goale ar fi zis „George, ce vei face peste câțiva ani?”, eu i-aș fi spus: „Voi face lucruri mărețe, Mațe Goale, nu ca tine. Tu ești un pierde-vară. Eu voi juca într-un film de acțiune, voi scrie un scenariu de film de groază bazat pe coșmarurile mele din viața anterioară, voi compune un cântec care va deveni hit galactic și voi deveni prezentator într-o emisiune de succes.” Dar nicidecum nu i-aș fi zis lui Mațe Goale că o să mă plimb pe hotarele de dincolo de moarte și c-o să mă lupt cu cea mai puternică creatură din univers în nu știu ce dimensiune.
Gelu F. Achiș s-a jucat în acest volum nu doar cu imaginația sau suspansul, s-a jucat și cu emoțiile, presărând și puțină iubire în relații, și un strop de gelozie. Într-un univers ca cel creat de el, dincolo de povestea antrenantă, nu am putut să scap de ideea că undeva, într-o lume paralelă, se poate întâmpla să fim altcineva, altceva, că există cineva, altundeva.
Dimensiunea Vieții reprezintă punctul de pornire în călătoria sufletului. Închipuiește-ți că Dimensiunea Vieții este un teren. Pe acest teren sunt o mulțime de râuri, adică universuri paralele. Toate râurile se varsă în aceeași mare, adică în Dimensiunea Morților. Asta înseamnă că sufletul fiecărei variante a noastre ce moare ajunge în Dimensiunea Morților. Motivul pentru care există universurile paralele este ca fiecare ființă să aibă un suflet întreg. Gândiți-vă că sunt o mulțime de persoane care mor la naștere sau la o vârstă fragedă. Cum ar putea sufletele lor, lipsite de experiența vieții, să-și continue călătoria prin Dimensiunea Morților și să treacă prin ceea ce le este menit, dacă ei au murit foarte devreme? Universurile paralele există tocmai pentru a preveni astfel de situații. Chiar dacă unele variante ale unei persoane mor foarte devreme, cu siguranță că în alte universuri paralele variantele lor vor supraviețui și vor trăi suficient de mult timp încât sufletele lor să prindă consistență, să se dezvolte și să capete experiența vieții. Când toate variantele unei persoane mor, sufletele lor se unesc în Dimensiunea Morților și alcătuiesc adevăratul suflet, sufletul întreg.
Fragmentul citat mi-a rămas întipărit în minte și nu de puține ori mi-a plăcut să îmi imaginez și eu același lucru. „Războiul Începutului” este creație - cu un punct zero ce i-au urmat consecințele inevitabile și un punct culminant ce poate aduce sfârșitul sau un nou început. Prin câte au mai trecut în această ultimă parte a poveștii cei patru prieteni, dacă au ajunși toți, întregi și nevătămați, înapoi pe Pământ, eu nu spun. Vă provoc să descoperiți seria!

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)
Mulțumiri autorului

Bookshelf

Alina's bookshelf: read

Brave
Block Party
Seduction
All the Crooked Saints
American King
Lovers Like Us
Mischief
Michael's Wings
The Lightkeeper's Daughters
The Eternal Kingdom
Leviathan's Blood


Alina Dinu's favorite books »

Etichete

carti (138) decoratiuni (5) dulce (13) English (31) film (15) fotografie (9) hand-made (7) jucarii (3) primavara (5) toamnă (7) vara (4)