Recenzie ”Alegerea. Acceptă cu bucurie posibilul - Memoir” - Dr. Edith Eva Eger

Cartea pe Editura Pandora M

Uneori simt nevoia să revin cu picioarele pe pământ, oricât de cruntă e realitatea în contrast cu ficțiunea. Cărțile sunt întotdeauna un refugiu, însă, dacă emoțiile îmi sunt răscolite de un joc de imaginație, când sunt pusă față în față cu scene rupte din viața unui om, experiențe ce întrec orice închipuire, simt ca și cum un pumn îmi strânge inima. 

O carte memoir se impune fără doar și poate cu învățăminte de valoare, impresionând pe atât de multe laturi încât și cu ochii închiși vezi altfel viața. Dr. Edith Eva Eger nu își spune doar povestea și suferințele îndurate, cum a reușit să supraviețuiască traumelor și cum a învățat din nou să trăiască, ci expune și din perspectiva unui specialist, a unui psihoterapeut, pașii pe care ea i-a urmat și pe care i-a îndrumat și pe alții să-i urmeze, înțelegerea la un nivel profund a sentimentelor cauzate de un eveniment tragic și împăcarea cu sine, recunoașterea că oricât de mari sunt obstacolele puse în calea ta, îți este oferită o alegere.

Dr. Edith Eva Eger are 92 de ani și a supraviețuit Holocaustului. Mă gândesc la toți cei care au tras cu dinții de viață în lagărele naziste și au putut, într-o zi a anului 1945, să ridice ochii văzându-se salvați și care și azi sunt aici să își spună povestea. În ei arde o putere nemărginită, ducându-și vârsta ca pe un dar divin sau poate sfidându-și dușmanul bucurându-se de fiecare moment. Soarta le-a fost amară, nemiloasă, i-a marcat pentru totdeauna, și totuși, nu s-au lăsat înfrânți.

Auschwitz a fost întunericul care a vrut să o înghită pe Edith Eger la doar 16 ani. Din întreaga ei familie care a fost trimisă în lagărele de concentrare, părinții și bunici au fost gazați, rămânând alături de ea sora mai mare, Magda. Când în cale le iese Josef Mengele, „infamul Înger al Morții”, Edie - așa cum îi spunea familia încă de mică - nu prevede că va ajunge să fie precum păpușa personală a bărbatului. Din visul ei de a ajunge o mare balerină, rămâne acum doar modalitatea de a se detașa emoțional, călătorind cu gândul la scena Operei din Budapesta când Mengele o forțează să danseze pentru el doar pentru șansa de a mai rămâne o zi în viață. În ciuda supliciului, Edie și Magda au tras forță una de la cealaltă și au rezistat până ca americanii să le scoată  dintre cadavre și să le redea din nou viața. Dar ce viață le mai rămăsese? Dincolo de toate pericolele, dincolo de moarte, sora lor Klara, violonistă excepțională, a reușit să păcălească sistemul și le întâmpină acasă.

Atât cât Edith Eger redă în cuvinte calvarul prin care a trecut, prizonieratul său este doar o mică parte din carte, întrucât accentul cade pe perioada de după și procesul de vindecare. Nimic nu este ușor, și chiar și după decenii de la sfârșitul războiul, ea se luptă cu vina supraviețuitorului. Ar părea ca o poveste tragică, însă nu este deloc astfel, iar doar din acest punct de vedere reiese o lecție importantă - cu orice te-ai confrunta, nu te lăsa doborât. 

Dacă ar trebui să-mi denumesc stilul de terapie aș numi-o, probabil, Terapia Alegerii, fiindcă libertatea este despre ALEGERE (CHOICE) - despre alegerea compasiunii, a umorului, optimismului, intuiției, curiozității și a exprimării de sine. Și despre a fi liber și a trăi în prezent. Dacă rămânem blocați în trecut, spunând: „Măcar dacă aș fi mers acolo, în loc să rămân aici...” sau „Măcar dacă m-aș fi măritat cu altcineva...”, atunci înseamnă că trăim în închisoare din propria voință. Cam la fel cum ar fi să trăim în viitor, spunând: „N-o să fiu fericit până la absolvirea școlii...” sau „N-o să fiu fericit până când nu găsesc persoana potrivită”. Singurul lucru unde ne putem exersa libertatea de alegere este prezentul.

Cartea cuprinde patru părți - Închisoarea, Evadarea, Libertatea, Vindecarea -, aducând în atenție aspecte cu un puternc impact emoțional, dar și viziunea asupra lucrurilor a unui psihoterapeut care își deschide sufletul luminos pentru fiecare pacient. Dedicarea sa de a-i face pe ceilalți să ajungă la acceptare și împăcare cu sine - procesul care pe ea însăși a purtat-o înapoi la Auschwitz - este mai mult decât remarcabilă, făcând paginile să sune nu doar a memoir, ci a sesiune de terapie. Împletirea poveștii sale cu cele ale pacienților săi este act de dovadă că nicio traumă nu este mai mare sau mai mică decât alta, iar suferința e aceeași pentru toți. Nu se fac comparații între cazuri, nu se subestimează urmele lăsate de depresie, PTSD, boală, pierderea cuiva drag, Edith Eger empatizând cu fiecare, înțelegând problema și săpând după cauză. 

A descoperit cum să folosească propria experiență despre cruzimea umană ca să-i îmbărbăteze pe atât de mulți alții.

Scrisă cu o deosebită înțelepciune, captivantă și cutremurătoare, „Alegerea” este o carte care te inspiră să capeți putere, să accepți consecințele alegerilor tale, să vezi că dincolo de ele se deschid alte posibilități și să nu te lași doborât de trecut. Mai presus de toate, Dr. Edith Eva Eger însăși este o adevărată inspirație, o persoană care și-a depășit condiția, a refuzat să fie o victimă și a ajuns un exemplu demn de urmat, împărtășind din tăria, curajul și spiritul ei tuturor celor care au nevoie. „Acceptă cu bucurie posibilul”, azi, mâine va fi ieri, iar citind cartea vei fi, cu siguranță, un „tu” mai bun.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5) 

Mulțumiri Pandora M