marți, 28 ianuarie 2020

Review ”Dincolo de Eternitate” - Raluca Alina Iorga

ianuarie 28, 2020 0 Comments
Editura UP

Citind-o pe Raluca Alina Iorga ai sentimentul că ești încuiat într-o cameră de sticlă, iar pe pereții acesteia se derulează imagini pline de magie, pe care tu nu le-ai fi putut vedea dacă nu luau forma poveștilor scrise de ea. Aș crede că are un ochi dăruit de zâne, care îi permite să dea vălul realității deoparte și să pășească într-o altă lume; aș crede, de asemenea, că are o mână de vrăjitor, care îi transcrie gândurile într-un mod surprinzător și credibil. Când vine vorba de a scrie un basm, Raluca Alina Iorga se joacă, pentru că totul îi vine de la sine; îți prezintă locul, faptele, personajele, emoțiile cu atâta culoare, încât le percepi ca fiind vii, reale. Știam că autoarea are puterea de a te trimite în alte timpuri, pe alte meleaguri, de a te face martor unor întâmplări grozave, întrucât ”Până la sfârșitul timpului” este un roman care vibrează cu fiecare amintire. Și deși stilul ei de scriere m-a încântat și de această dată, ”Dincolo de Eternitate” fiind o lectură feerică, tind să rămân fidelă primei sale cărți, maniera în care a construit-o fiind mai profundă.
Povestea de basm a Ralucăi te domină prin emoție, scenele descrise nu te lasă indiferent, iar pentru romantica din mine, iubirea ce țese toată acțiunea m-a lăsat pe final cu ochii în lacrimi. Trebuia să mă aștept la o astfel de reacție, pentru că fie trăiești o poveste istorică, fie una fantastică, autoarea se folosește de sensibilitate ca de o armă. Mergând pe firul miturilor românești, a poveștilor cu prinți, prințese, zâne, cai năzdrăvani, balauri și alte creaturi, ”Dincolo de Eternitate” se conturează cu o intrigă ce te captivează, te face să zâmbești, și nu doar că unora ne reamintește de poveștile copilăriei, dar cartea are șansa să devină una care să formeze amintiri noi. Întâlnind elementele specifice genului, dar colorată cu un limbaj, ironii și tachinări actuale, acțiunea bogată a cărții este antrenantă, cu o imagistică ce s-ar putea transpune în film. 
Personajele principale reușesc să intre pe sub pielea cititorului din prima clipă. Ea, zâna cea mai frumoasă, te vrăjește cu personalitatea și caracterul ei atât de uman, chiar și după ce este dezamăgită de un muritor și iubirea ei se transformă în ură, și ea devine una dintre iele. El, prințul nestatornic, constrâns de o situație tragică să urce pe tron, este viteazul care caută răzbunare și care ține piept atât frumuseții înșelătoare a zânei, cât și sarcinilor fantastice pe care trebuie să le îndeplinească pentru a supraviețui. Împreună însă, sunt eroii unei povești imposibile, dar căreia destinul i-a rezervat alte planuri. 
Un blestem, descântece în miez de noapte, un sacrificiu sunt cele ce îl aduc pe El în calea Ei cu gânduri de a o scoate definitiv din viața lui. Dar aceleași lucruri sunt cele ce o fac pe Ea să ezite din a-și îndeplini rolul, de a-i pedepsi pe bărbații infideli, care au frânt inimile femeilor. Legați de o putere ce le face viața dependentă de a celuilalt, cei doi pornesc într-o aventură ce îi provoacă să înfrunte zmei, căpcăuni, balauri, pe Muma-Pădurii, Gheonoaia, dar primind și ajutor de la Cai Năzdrăvani, o ursoaică, un bătrân, un pește. Toate încercările la care sunt supuși se află sub umbra sentimentelor - a urii ca o iarnă rece, a regretelor ca o toamnă mohorâtă, a tristeții ca o vară trecătoare, a iubirii ca o primăvară plină de speranță. Ajunși la capăt de drum, își va primi El pedeapsa și Ea își va accepta nemurirea sau pot ajunge împreună „dincolo de eternitate”?
Basmul Ralucăi Alina Iorga nu se povestește, și nu la modul că e imposibil de schițat în idei, ci pentru că ar fi păcat de dezvăluit și cel mai mic detaliu, chiar și numele personajelor. Descrierile îți răpesc atenția, dialogurile sunt deopotrivă amuzante și intense, personificarea animalelor te face să le îndrăgești - cum ridică din umeri sau face cu ochiul calul este chiar interesant -, acțiunea mereu ascendentă, imprevizibilă, te ține pe ace, emoțiile personajelor au puterea de a se transmite și cititorului, iar povestea de dincolo de basm este specială. Punct cu punct, ”Dincolo de Eternitate” aduce plăcerea de a visa la o poveste, de a iubi o poveste. 

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)

joi, 23 ianuarie 2020

Review ”Mistletoe Magic. Lacrima Stejarului” - Simona Tănăsescu

ianuarie 23, 2020 0 Comments

Nu de multe ori mi se întâmplă să nu știu care e cel mai bun mod de a aborda o recenzie. Nu de multe ori mă întâlnesc cu o poveste, o scriere care să îmi pună stăvilar cuvintelor. Nu multe sunt cărțile care mă răscolesc la un nivel atât de profund încât să mă găsesc cugetând ore întregi asupra lor, descosând secrete și învățăminte. Însă momentele când descopăr o astfel de carte, care are o viață proprie și puterea de a se arăta la o a doua, sau a treia, lectură de fiecare dată altfel - mai emoționantă, mai convingătoare -, sunt momente încărcate cu o unicitate greu de depășit. Timp de două zile am hoinărit cu mintea și cu sufletul printr-un peisaj a cărui magie este copleșitoare. Și totuși, magie este un termen poate prea sărac să poată descrie ceea ce Simona Tănăsescu a reușit să compună și prin care a însuflețit o poveste, căci cuvântul ei domină orice altă forță.
„Mistletoe Magic. Lacrima Stejarului” este un fantasy, însă îți este greu uneori să privești acțiunea doar dintr-o perspectivă fantastică, supranaturală, fiindcă valențele mitice, oculte, divine îi conferă un realism palpabil. Plecând de la vrăjitori și vampiri drăguți, costume ale copiilor în noaptea de Halloween, povestea ajunge să îi aducă la viață, în forma lor malefică, orășelul Mistletoe Magic fremătând de pe urma evenimentelor ce vor avea loc. Simona Tănăsescu pare că a reușit să deschidă un portal ce dezvăluie o cu totul altă lume, una care pe cât este de incredibilă, pe atât este de ancorată în veridic. Cu o uimitoare atenție la detalii și o documentare riguroasă, autoarea nu invită cititorul la o simplă lectură - îl antrenează într-o experiență aparte, cu multă însemnătate și motive de reflecție. Cartea este încadrată în ficțiune, însă esența sa se trage pe de-o parte din mitologie și pe cealaltă parte din creștinism, ducând la construcția unei scrieri ce îmbină multiple elemente, ce puse sub lumina fictivului surprind și încântă.
Intriga este un labirint complex, însă bine susținută, învăluită în imprevizibil. Stilul autoarei de a menține suspansul și misterul nu îți lasă timp să îți creionezi idei, la fiecare capitol dezvăluind câte un secret la al cărui joc nu îi ghicești miza. Personajele, deși se adună la număr, sunt bine înrădăcinate în acțiune, având fiecare un rol bine stabilit, care completează perfect imaginea. Dincolo de aspectele unei scrieri ce se face remarcată întrunind toate atuurile, stă însă și povestea în sine - o poveste al cărei laitmotiv este iubirea, și încă o iubire cum nu este dat să întâlnești în multe cărți.
Kaya Brenner - protagonista cărții - își are destinul pecetluit, doar că nu știe încă acest lucru. Lucrează pentru o editură ca traducător, cărțile lui Ernesto Calavera fiind cele ce au adus și succes editurii, au și fermecat-o pe Kaya traducându-le. Când în noaptea de Halloween, împreună cu prietenele ei, se hotărește să fie ea cea care se încumetă să rostească o incantație dintr-una din cărțile lui Calavera, vrajă ce avea să o facă să își întâlnească sufletul pereche, Kaya deschide porțile supranaturalului. Cele patru elemente - apă, aer, pământ, foc - și sufletul vor primi conotații fatidice, Kaya întâlnindu-se cu personaje ce până nu demult le credea de domeniul fantasticului - dar care sunt în strânsă legătură cu evoluția omenirii - și totodată cu evenimente, previziuni și dezvăluiri ce nu doar îi schimbă viața, dar o supune unui test suprem. 
Îndrăgostindu-se de James Sinclair era, de asemenea, scris pentru Kaya să se întâmple, însă relația lor pe cât de evidentă și veșnică pare, pe atât este de plină de obstacole. James nu este un simplu muritor, el fiind însemnat divin și însărcinat cu ocrotirea Sângelui Sfânt. De unde pornește povestea lui, cum se intersectează cu prezentul, care este rolul pe care îl joacă împreună cu Kaya, sunt scene ce se derulează cu o intensitate febrilă, trăirile oscilând între fericire, tumult, visare, agonie. Iubirii nu îi poate sta nimic în cale, iar cea dintre James și Kaya poate învinge orice față a răului, fie ea arătată de vrăjitori, vampiri sau oameni. 
Mistletoe Magic este la congruența dintre bine și rău, întuneric și lumină, iubire și ură, sacrificiu și voință. Imaginarul ia forma realului în acest orășel de la o granița cu Scoția, iar prin ochii personajelor te bucuri de fiecare întâmplare. Dar toate momentele frumos descrise, incitante și feerice pe care le experimentează James și Kaya sunt contrabalansate de un mesaj profund și înălțător. Cine sunt de fapt aceste două personaje? Care este povestea lor? Asemeni greutăților pe care le poartă James pe umeri, a puterii cu care este înzestrată Kaya, tainele poveștii sunt povara cititorului. 
„Lacrima Stejarului” este plină de simbolistică, venind ca o carte ce cântă sufletului. Simona Tănăsescu compune nu doar o poveste care te lasă fără grai, te tulbură, te încălzește, ci și ipoteze ale unor fapte care îți schimbă total perspectiva. Modul cum ni se prezintă povestea te marchează, cele scrise de autoare neputând fiind concentrate în doar câteva idei. Acțiunea freamătă în mintea cititorului timp lung, calea de a spune cine este Kaya, cine este James, de ce se confruntă cu vrăjitori și vampiri, care este sensul Sângelui Sfânt și rolul acestuia, cum influențează iubirea totul, ce este Lacrima Stejarului, fiind imposibilă. 
Cum pot descrie sentimentele pe care mi le-a stârnit această carte? Simplu - nu pot. Nimic nu e ce pare a fi în cartea Simonei Tănăsescu; nimic nu e ceea ce știi, dar capătă un sens incredibil. Credeam că știu ce poate crea un fantasy, ce poate stârni iubirea, ce poate însemna un final fericit și ce continuă după acesta - dar m-am înșelat. Am intrat în poveste oarbă și am ieșit împlinită. 

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)

Cartea se poate comanda, cu autograf, de pe pagina autoarei - Link -

sâmbătă, 18 ianuarie 2020

Review ”Fiica Infernului - seria Stringent” - Dyana Pîslaru

ianuarie 18, 2020 0 Comments
Editura Quantum Publishers

Am decretat - prin voință proprie și în scop personal - că anul acesta voi începe și voi citi cărți parte din serii, probabil din simplul fapt că multe dintre apariții se încadrează în această categorie și aduc cu ele lumile care sunt capabile să mă încânte. Fie că sunt semnate de autori pe care îi urmăresc deja cu nerăbdare sau sunt nou intrați pe lista mea, toate cărțile se adună sub fascinația descoperirii unui imaginar care nu se epuizează niciodată. 
Dyana Pîslaru, că vine sau nu însoțită de recomandări, este o scriitoare care poate să captiveze de la primele scene ale poveștii pe care o scrie, făcându-l pe cititor să își deseneze în minte peisajul fantastic cu lux de amănunte. Cartea sa, „Fiica Infernului”, este un fantasy incitant, deschizând o serie care se joacă frumos cu multe elemente capabile să te țină în suspans, să contureze o poveste de dragoste ce transcende lumile reale și să creioneze personaje care să surprindă. Ideea cărții, ce aduce în prim plan o protagonistă dintr-un tărâm guvernat de demoni, vrăjitori și forțe supranaturale, rătăcită prin lumea oamenilor, poate ridică ceva asemănări cu alte scrieri, pe alocuri aș fi putut crede și cu „Păcatele Fiului” a lui Theo Anghel, dar construcția poveștii face loc unor situații și viziuni care puse cap la cap te aruncă în imprevizibil și curiozitate. Deși acțiunea se petrece în mare parte în prezentul real al orașului San Francisco, detalii despre linia de legătură cu tărâmul fantastic sunt inserate la tot pasul, astfel că nu simți că undeva s-a produs o ruptură. Autoarea nu lasă să îi scape niciun moment de mister, suspans și surpriză în fiecare din capitolele cărții, stilul ei de scriere menținând atenția cititorului. 
„Fiica Infernului” împarte intriga între cele petrecute în Azraat - tărâmul condus de Marea Preoteasă Zeena și moștenirea personajului principal Aelis, dacă nu lua calea răzvrătirii și pleca în Lumea de Jos, printre oameni, căutând aventură alături de frații săi, întâlnind în schimb demonii Infernului, pe conducătorul acestuia, L’ewilh, și Ordinul Agh’tara - și cele petrecute în San Francisco - după cincizeci de ani, când Aelis a schimbat multe identități, trecerea ei dintr-o lume în alta fiind unica salvare după ce s-a aflat la un pas de moarte. Crystal, adaptându-se la viața oamenilor de pe acest tărâm ciudat, încearcă să treacă pe cât posibil neobservată, ținând cont că nu îmbătrânește deloc. Printre toate cele experimentate, ea a reușit să se îndrăgostească, dar natura ei demonică îi stă în calea fericirii. Tot ce își dorește e să se întoarcă în Azraat, la familia pe care a lăsat-o în toiul războiului, fără a mai afla ceva de soarta lor, și de a-l omorî pe L’ewilh, chiar dacă au o legătură de sânge. Dar pusă față în față cu bărbatul care i-a furat inima, alegerea devine din ce în ce mai imposibilă. Lucas e doar un muritor și chiar dacă ar face orice pentru ea, Crystal refuză să îl pună în pericol. Când portalul spre lumea demonilor se deschide și îi atrage acolo, lucrurile se complică.
Cartea este un pachet interesant de romantism, fantasy, acțiune, în care personajele se dezvoltă plăcut și sub pielea cărora se mai ascund secrete, toate arme pentru continuarea seriei. Dyana Pîslaru scrie bine, vizual și antrenant, lectura este ușoară datorită scenelor care se împletesc armonios, dând motive de curiozitate care să te facă să citești fără oprire. Pentru pasionații genului din care face parte și cartea întâi din seria „Stringent”, volumul nu lasă loc de reproș; este o poveste pe care o guști și îți place, te relaxează și te intrigă.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)

vineri, 10 ianuarie 2020

Review ”Sună-mă mâine” - Lucian Dragoș-Bogdan

ianuarie 10, 2020 0 Comments
Editura Tritonic

În timp ce unii scriitori își fac un renume cu un anumit gen de cărți, alții jonglează cu stilurile SF, Fantasy, Thriller, Romance sau chiar toate la un loc. Lucian Dragoș-Bogdan este un scriitor versatil, dar pe oricare gen poposește, o face cu pricepere și interes. Dintre toate poveștile pe care le-a scris, cele de dragoste sunt poate cele mai surprinzătoare, și nu din cauză că se compun din perspectiva unui bărbat, ci pentru că pun în scenă tipare de oameni cu care relaționezi ușor și momente din viață care se derulează într-un pas verosimil și plăcut. Nici vorbă de a da peste o poveste de iubire siropoasă, însă pentru că are experiența scrierilor cu suspans și mister, aceste elemente salută cu bucurie o acțiune ce te prinde și te face fidel lecturii.
„Sună-mă mâine” este cel mai recent roman sub numele autorului, și chiar dacă nu duce lipsa romantismului, erotismului și finalului fericit, în intrigă se dezvoltă și un joc detectivistic, scene de impas și viață în sine. Dacă ai pune degetul pe hartă și ai nimeri orașul Lyon, Franța, cartea lui Lucian Dragoș-Bogdan este fereastra care te transportă acolo. Prin ochii personajelor, pe care acțiunea le poartă în vacanță în orașul francez, autorul descrie împrejurimile cu un focus captivant, pasajele de scurtă istorie a atracțiilor turistice găsindu-și perechea cu aventura protagoniștilor. 
O actriță celebră care-și caută drumul în viață, mama autoritară dornică s-o mărite cu orice preț, o adolescentă sensibilă ce se simte neglijată, o văduvă idealistă și o jurnalistă ce-și trăiește viața din plin - cinci personaje plecate în vacanță pe meleagurile pline de povești ale Franței. Șarade ce trebuie dezlegate, fantome din trecut, drame, întâlniri surprinzătoare, amoruri și o doză sănătoasă de umor.
Încă din deschiderea poveștii am fost plăcut surprinsă să descopăr o viziune a evenimentelor insuflată cu aerul specific femeilor, aspect pe care autorul l-a stăpânit foarte bine până la final. De multe ori reușesc să simt vocea scriitorului în spatele întâmplărilor, dar de această dată Lucian Dragoș-Bogdan a mascat totul, demonstrând o cunoaștere deosebită a firii femeii și a romantismului care se leagă de o carte ce pică pe mâna unei femei. Conturându-se cinci caractere, cu toanele, mai mult sau mai puțin, caracteristice unei categorii de vârstă, cu sentimentele ce le încearcă într-un punct al vieții, femeile din carte sunt tipare pe care le cunoști și te marchează. 
Shauni este mama absentă, care își urmează cariera de actriță, făcând promisiuni goale fiicei sale și ducând dorul unei întâlniri cu iubirea. Când destinul îi lasă indicii spre regăsirea cu fericirea, își adună familia și prietenele sub pretextul unei vacanțe și pornește în urmărire. În jurul lui Shauni sunt mama ei, Cindy, fiica adolescentă, Gilly, și perechea mamă-fiică Melanie-Jane, care profită de călătorie fiecare în modul lor propriu. Franța este poate cel mai potrivit cadru pentru cele cinci americance să își găsească împăcarea, liniștea dar și iubirea, și să se regăsească pe sine.
Acțiunea oscilează între punctele de vedere ale fiecărui personaj, trăirile lor spunându-le povestea de viață, una mai intrigantă ca alta, care dacă luate în parte, s-ar fi putut dezvolta la fel de captivant. Autorului nu îi scapă liantul care face lectura una ce te ține pe ace, te face să zâmbești, să tresari, atenția pentru detaliile ce conduc spre un deznodământ dacă nu firesc, atunci plin de înțelesuri, fiind ceea ce îl face să se remarce.
„Sună-mâ mâine” se citește la fel de ușor pe cât de greu te încearcă emoțiile personajelor și misterul ce se ascunde în spatele unei aparent simple povești de dragoste. Cartea nu se citește neapărat pentru a evada, căci viața descrisă în paginile ei o întâlnim adesea; cartea se citește pentru că Lucian Dragoș-Bogdan are ceva să îți împărtășească și merită câteva ore să meditezi alături de el. Poate că nu e o lectură pentru toată lumea, și nu se impune cu un ton puternic printre cărțile cu temă romantică, dar își lasă o amprentă.
„Sună-mă mâine!” să-i spui după noaptea de amor. „Dacă mă voi privi în oglindă dimineață și-mi va plăcea ce văd, îți voi răspunde.” Apoi dispari din viața lui pentru totdeauna.
O lectură de ⭐⭐⭐⭐(4/5)

luni, 6 ianuarie 2020

Review ”Regatul inocenților” - Cartea întâi - Theo Anghel

ianuarie 06, 2020 0 Comments
Editura Quantum Publishers
Descriere
Cu peste șase sute de ani în urmă, Esrendellul era locuit în bună înțelegere de oameni și elfi. Cu timpul însă, din rândul seminției oamenilor s-au ridicat voci care au cerut independența, inoculând în conștiința poporului convingerea că, astfel, muritorii o vor duce mai bine.
Conducătorul elf al regatului s-a opus, dar oamenii au pus la cale o lovitură de stat, care, într-un final, a dus la un război nimicitor. Cum soldații elfi erau luptători redutabili, iar rezistența lor în luptă, imposibil de egalat, balanța a înclinat copleșitor în favoarea vechii ordini.
Totuși, impresionat de îndârjirea cu care oamenii îmbrățișaseră cauza separării celor două seminții, regele elf a consimțit să-și retragă poporul dincolo de Pădurea de Smarald, tărâm locuit doar de elfi, și să-i lase pe muritori să se descurce singuri.
S-a încheiat un tratat care îi asigura pe oameni că, atâta timp cât se vor orândui în pace și bună înțelegere, niciun picior de elf nu va călca pe pământul noului stat format, Erfenor.
Lucrurile au mers bine o vreme, dar, cum firea oamenilor poate fi cu ușurință coruptă de putere, nedreptățile au început să capete accente grotești.
Familia Toril, una dintre casele nobile ale Erfenorului, stăpână de sute de ani a domeniului Toril din statul Arnor, își ducea viața în liniște și armonie la hotarul cu Esrendellul.
O întâmplare căreia, inițial, nimeni nu i-a dat vreo importanță, a atras după sine o avalanșă de nenorociri care au zguduit din temelii echilibrul acestei vechi familii.
***
Am încheiat un An al Cărții - 2019 - cu multe povești semnate de autori români, dintre aceștia reușind să se evidențieze nume care mă fac nerăbdătoare de a le descoperi noile cărți, fiind deja învățată să fiu surprinsă plăcut de creația lor. Theo Anghel este una din scriitoarele care incită, orice veste venită dinspre universul ei fantastic stârnind nu doar curiozitate, ci și bucuria unei evadări. După seria Păcatele Fiului, așteptarea nu a fost lungă și un nou pachet de aventuri ni s-a prezentat - Regatul inocenților punând la încercare imaginația, îndeosebi, a cititorului. Ce reușește Theo Anghel, de fiecare dată, este să surprindă prin detaliile atent lucrate, imagistica tărâmului creat și a personajelor, însă, dacă scriitura sa e de necontestat, cartea întâi din Regatul inocenților, din perspectivă personală, nu a atins nivelul așteptărilor, intriga și personajele nereușind să mă convingă total. Și dacă tonul meu nu este prea pozitiv, acest lucru nu trebuie să descurajeze, pentru că povestea este abia la început, iar strecurate printre rânduri sunt scene ce aprind interesul.
Acțiunea are în prim plan familia Toril, neam de soi nobil al ținutului Erfenor. Meleagurile pe care poposim și evenimentele la care luăm parte prin ochii scriitoarei sunt desprinse dintr-un timp ale cărui ițe înnoadă fantasy-ul unui alt univers cu realul unui trai de demult la castel. Theo Anghel cred că ar putea la fel de bine să scrie și un Historical Fiction al epocii cu domnițe și cavaleri, căci talentul ei de a insufla această atmosferă într-un peisaj ce este străbătut și de elfi, nu doar de oameni simpli, face ca volumul de față să îți surâdă pe mai multe planuri. Totuși, dacă la capitolul plasare în timp și loc nu se găsesc probleme, părții de acțiune propriu-zisă îi lipsește senzația de încordare ce precedă punctele de conflict. Personal, am simțit nevoia de mai multă interacțiune între personaje în unele momentele cheie ale poveștii, întrucât autoarea a ales să pună în seama personajului principal și rolul de povestitor, iar eu aș fi preferat să „trăiesc” unele momente în timpul lor real.
Nayan, deși se desprinde ca protagonistă, nu se impune printre celelalte personaje cât să fie genul eroinei. Încăpățânată și rebelă, Nayan îmi pare să fie mai interesant de urmărit în viitoarea carte a seriei, acțiunea oscilând până acum între introducerea personajelor, stabilirea relațiilor și descoperirea lumii elfilor. Și deși m-am pregătit pentru o poveste cu elfi - nu că ei nu și-ar fi făcut simțită prezența -, Cartea întâi nu m-a aruncat în îmbrățișarea lor așa cum m-am așteptat. Firea curioasă și spiritul aventurier ale protagonistei o conduc spre prima întâlnire cu un elf, Saelind, pe care o salvează din colții unui mistreț și o aduce la castel. Uimirea tuturor că elfii există și nu sunt doar legende, se încheie pe atât de repede pe cât neamul lor s-a arătat din nou oamenilor, pentru că în casa Toril se iscă atâtea alte evenimente încât Saelind cade pe un plan secund. Chiar dacă ar părea din cele prezentate despre caracterul lui Nayan că ea ar fi capul răutăților, de fapt ea este prinsă la mijloc într-un joc teribil al orgoliilor și răzbunării, care o împinge să fie în final singura care își poate salva ceea ce i-a mai rămas din familia numeroasă.
Soarta membrilor familiei Toril este una zbuciumată, o singură alegere greșită atrăgând după sine o serie de întâmplări nefaste. Și chiar dacă tragediile prin care sunt nevoite personajele să treacă compun scene intrigante, punctul de pornire și construcția lor au dus lipsa unui suspans capabil să mă facă să tresar. Planul autoarei de a crea paisprezece membri, personaje cu caractere puternice și diferite, este unul de lăudat și apreciat, dar totodată greoi de cuprins pentru cititor, întrucât evenimentele ce survin în poveste îi implică pe toți și îi afectează în mod direct, emoțiile ce îi cuprind debusolând. 
Ce-i drept, volumul are de unde număra elemente de surpriză, care lasă (poate) portițe deschise și semne de întrebare ce te „condamnă” să descoperi viitoarele aventuri. Pornind de la motivele care stau la baza ideilor de intrigă, povestea se precipită din ce în ce mai mult, iar apariția fraților lui Saelind, prietenia ce se leagă între membri Toril și elfi, implicit atracția dintre Nayan și Raeran, refugiul pe care îl găsește familia decimată în Pădurea de Smarald și Esrendell, toate cadrele sunt învăluite în aura specială a scriiturii lui Theo Anghel. Regatul inocenților este o călătorie care uneori pare grăbită, alteori se afundă în detalii, dar este una de care nu te poți abține să nu te bucuri la final. Recunosc că nu am fost prinsă în vrajă la fel de puternic ca în Păcatele Fiului, protagoniștii încă nu și-au găsit un loc stabil în preferințele mele, dar după cum îmi imaginez că o să evolueze povestea și că Theo Anghel are puterea să schimbe totul la 180 de grade, cartea a doua și-a întins deja capcana.

O lectură de ⭐⭐⭐☆(3,5/5)

Bookshelf

Alina's bookshelf: read

Brave
Block Party
Seduction
All the Crooked Saints
American King
Lovers Like Us
Mischief
Michael's Wings
The Lightkeeper's Daughters
The Eternal Kingdom
Leviathan's Blood


Alina Dinu's favorite books »

Etichete

carti (138) decoratiuni (5) dulce (13) English (31) film (15) fotografie (9) hand-made (7) jucarii (3) primavara (5) toamnă (7) vara (4)