Review ”Filiera grecească” ( vol. I - seria Stelian Munteanu) - Bogdan Hrib

Editura Tritonic

După expresia „esențele tari se țin în sticluțe mici” vine vorba „poveștilor bogate cuprinse în cărți firave”. Este oare numărul de pagini un principiu după care ne orientăm când alegem următoarea lectură? Vreau să atrag privirile spre povestirile scurte, aceeași sursă de inspirație, cu impact și rezonanță pentru cititor pe care o prezintă și scrierile cuplate cu sute de pagini. Am întâlnit în colecțiile Editurii Tritonic cărți care te fură, în special, prin pasul alert al acțiunii, iar oprindu-mă asupra stilului thriller și polițist, pășesc în aventura precipitată dar nelipsită de complexitatea intrigii, de puterea suspansului și atmosfera tensionată, propusă de personajul Stelian Munteanu.
După ce am trăit frumos povestea din „Ultima fotografie”, Bogdan Hrib (și mulți alții) m-a intrigat în „Domino 2” (pentru că eu nu respect ordinea) cu scenele antrenante ce compun anchetele criminale puse pe seama personajelor sale. „Filiera grecească” vine să completeze curiozitatea mea privind cine este Stelian Munteanu și să îmi împace pofta pentru romanele polițiste. Cu această ocazie am punctat și sfera noir a genului, una, până acum, nedescoperită. 
Ce îmi place la stilul de scriere al lui Bogdan Hrib este faptul că e real, concis și natural, urmează un fir care este deopotrivă ușor de înțeles și cuprinzător, îmbinând caracterul prozaic, umoristic al cuvintelor cu acțiunea demnă de film. În acest prim volum din seria Stelian Munteanu am regăsit amprentele care promit o experiență palpitantă. Deși coperta previne că „atunci când o crimă întrerupe o vacanță în Grecia” este cazul principal, cuprinsul cărții ascunde surprize de tot felul. Prima fiind că vacanța și relaxarea nu sunt prietene cu toți.
Stelian Munteanu nu prea știe cum să își gestioneze singurătatea - bărbat divorțat, turist în Grecia, departe de casă, serviciu -, așa că un apel matinal venit de la București poate reprezenta o lamă cu două tăișuri. Lucrând ca purtător de cuvânt al Poliției Române, la bază fiind jurnalist, cererea superiorului său ori îl dezmorțește, ori îi strică vacanța. 
O crimă, în care este implicat un cetățean român, s-a produs la Paralia, refugiul lui de vară, și Stelian este, dacă nu în măsură să urmeze munca de detectiv, cel mai aproape de locul faptei. Consultându-se cu inspectorul-șef grec, Iannis Theodopoulos, culege informațiile conform cărora victima, Tatiana Sevcenko, a fost găsită decedată într-un hotel dezafectat, cu un indiciu ce îl incrimează pe Daniel Manole. Tânărul are susținerea unui mahăr din România, Mircea Popescu fiindu-i cumnat, și prin acesta s-a solicitat prezența unor reprezentanți români. Deși cazul pare cusut cu ață albă, Stelian presimte că motivul crimei este mai complicat decât la o primă vedere, iar numele implicate trezesc suspiciuni. 
Pas cu pas sunt anexate noi detalii și ies la iveală activități clandestine, cu interes profitabil. Mihail (Mișa) Sergheevici Pușkin lucrează din umbră și oferă indicii anchetatorilor implicați în caz, dar rolul lui este incert (sau nu?). Urmărind pistele ca pe niște firimituri de pâine, Stelian Munteanu declanșează alarmă în cinci țări - Grecia, România, Rusia, Austria și Franța, totul pentru a demasca vinovatul și de a găsi obiectul provocator de crimă - jumătate de duzină de diamante. Cine e vânătorul și vânatul, și cine scapă basma curată?
Poate că am ghicit după câteva pagini spre cine se îndreaptă acuzațiile, dar dacă s-a întâmplat astfel, acest lucru nu mi-a tăiat din avântul de a merge în pas cu investigația. Am menționat nodul de surprize, iar acesta se deznoadă încet în planuri nepreconizate. Avem în primul rând simțul acut al lui Stelian Munteanu pentru rezolvarea misterelor; acesta nefiind detectiv sau polițist reușește, totuși, să se adapteze perfect situației și se compune ca un personaj complex și interesant. Personajele aduse în prim plan se leagă armonios atât în interacțiuni, cât și în plasarea intrigii. Figurile feminine sunt contrastul în imaginea sumbră a acțiunii, iar personajului principal masculin îi este rezervat chiar și un strop de romantism, pus în seama unei grecoaice, specialist în pietre scumpe și bijuterii, Eleni Papastergiu. Nu ar fi fost o poveste pe atât de palpitantă dacă nu s-ar fi pus problema unei dileme ce te ține pe ace până la final, ceea ce te joacă ca pe un spectator atent ce profită de ritmul alert al desfășurării acțiunii lipsite de detalii inutile și savurează întâmplările la cotă maximă.
„Filiera grecească” este punct ochit, punct lovit în materie de roman noir și scurt și la obiect în materie de acțiune polițistă. Personajul principal, ce dă și numele seriei, se face rapid simpatizat și îi urmărești, întâmpini și aștepți aventurile cu surprindere și trepidare. Așa cum am sperat, povestea este plină de suspans, complexă în modestia ei de pagini, o scriere pe care o lecturezi cu plăcere, în stare de încordare sau cu zâmbetul pe buze. Este lesne de înțeles că și celelalte volume subiectivate de Stelian Munteanu se vor adăuga listei de cărți citite, cu mic, cu mare, întregind colecția.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐ (5/5)
Mulțumiri Bogdan Hrib pentru carte.

Trimiteți un comentariu

1 Comentarii