Uneori nu sunt sigură dacă sparg tiparul sau eu am tiparul spart. Încă de când a apărut pe piață, am auzit numai lucruri de bine despre cartea lui Kate Elizabeth Russell, și mi-am dorit să îmi placă și mie la fel de mult, de aceea am deviat de la planul de lectură și am citit „Vanessa mea cea întunecată”.
Contrar așteptărilor, cartea, oricât ar fi de întunecată, tulburătoare, cu o poveste tranșantă, nu mi-a secerat într-atât simțurile și nu a reușit să îmi absoarbă întru totul atenția. Subiectul este unul brutal, traumatic, depresiv, dar acțiunea este repetitivă și se lungește pe unele aspecte fără a livra o intrigă convingătoare. Autoarea scrie bine și construiește o atmosferă presantă, în care personajele trădează emoții ce te bulversează și captivează în aceeași măsură. Amintindu-mi de povestea lui Maggie din „Trei femei” (Lisa Taddeo) , „Vanessa mea cea întunecată” speram să aducă un factor de ficțiune care să șocheze, însă s-a oprit asupra impactului unui abuz, urmările și decepțiile victimei.
Trăirile unei femei, ce a trecut pragul adolescenței marcată de o relație nepotrivită, compun cadrul principal al cărții. Mizând pe planul dual de povestire, prezent-trecut, autoarea redă experiențele tinerei Vanessa într-un mod care te răscolește, dar evidențiază totodată și inocența, dorința de a fi remarcată, maturitatea iluzorie pe care o simți din interacțiunea cu un bărbat mai în vârstă, influența pe care o pot avea câteva cuvinte frumoase asupra unei minți fragede - „roluri” prin care trecem în adolescență. Fără un îndrumător real, repercursiunile modelează caracterul, gândirea, iar Vanessa ca adult stă exemplu pentru naivitatea primei iubiri, sentimentului de a te simți specială, totul din mâna unui manipulator și abuzator. Parcursul ei în viață este scenariul cel mai trist, căci inteligența, ambiția și viitorul îi sunt umbrite de blamări, neputință, deșertăciuni și ea este în final doar o victimă care nu poate înfrânge mirajul.
Cartea impresionează în principal prin unghiul drept care i se deschide cititorului spre mintea personajului principal, lăsând la vedere modul cum Vanessa ajunge să se îndrăgostească de profesorul ei, Jacob Strane. Puterea de manipulare a bărbatului răzbate dincolo de paginile cărții și te frapează. Vanessa nu e străină de cazurile de abuz în rândul tinerelor și violuri, însă singurătatea o face să cadă în plasa vorbelor dulci pe care i le vinde profesorul ei. La doar cincisprezece ani se lasă ușor vrăjită, iar că lui Jacob Strane îi reușește acest joc de convingere arată întocmai cum mulți scapă nevăzuți - transmit victimei sentimentul de a fi deosebită de restul.
Când se trezește conflictul în care profesorul, ani mai târziu, este acuzat de hărțuire sexuală, Vanessa își poartă o luptă interioară care frustrează și irită, dar cititorul trebuie să accepte, la fel ca și personajul, că relația s-a bătut la limita consimțământului și trecutul este adânc îngropat în conștient. Cu toate acestea, deznodământul este abrupt, ducând lipsă de detalii.
„Vanessa mea cea întunecată” nu este nicidecum o carte de ocolit, scriitura este de un impact tulburător, povestea curge cu un realism sfâșietor. Ce nu a reușit Kate Elizabeth Russell să combine la toate acestea a fost elementul de suspans, lăsând în urmă scene inutile, ce au tăiat din elanul acțiunii. Ca și recomandare, cartea se află pe listă, transmițând multe, emoții și învățăminte deopotrivă, spunând pe nume unui fenomen din ce în ce mai întâlnit, din păcate.
O lectură de ⭐⭐⭐☆(3,5/5)
Carte din Colecțiile Libertatea
0 Comentarii