„Dorința, așa cum nu ați mai cunoscut-o niciodată: o incitantă poveste adevărată despre viața sexuală a trei femei americane, având la bază aproape un deceniu de documentare jurnalistică.”
Atât de multe dintre fricile despre dorință par să fie lucruri pe care ar fi trebuit să le depășim cu ani în urmă. Putem spune că vrem să facem sex fără discriminare, dar nu putem spune exact că ne așteptăm să fim fericiți. În serile din Indiana, pe care le-am petrecut ascultând o încăpere plină de femei, exista multă camaraderie, multă îngrijorare tăcută.
Cu siguranță o carte foarte dezbătută de cei ce s-au încumetat să o citească, însă părerile, pe cât de contradictorii se arată, nu pot nega faptul că munca autoarei Lisa Taddeo este remarcabilă și subiectul dezbătut unul provocator. „Trei femei” este o carte de nonficțiune, dar fiind recomandată ca una ce îți poate dezvălui tainele dorinței feminine și împlinirii sexuale sau care analizează profund condiția femeii este o abordare greșită - cartea este jurnalul picant și portretul real, sever și curajos al vieții sexuale a trei femei. Lisa Taddeo nu expune judecăți și nu complică lucrurile, ci doar arată adevărul din perspectiva a trei femei care au acceptat să își afișeze traumele, sentimentele, frustrările, fetișurile.
Am început să citesc cartea fără a pune în balanță anumite așteptări; știam ce presupun experiențele femeilor și cam atât. În schimbul nonficțiunii de care mă tot feream, am găsit o scriitură care mai degrabă intrigă prin stilistica unui roman spumos, fascinant și antrenant. Povestirea momentelor marcante din viața celor trei femei nu este lipsită de emoție, controversă, lectura conturându-se palpitantă, scandalos de incitantă, dar și cutremurătoare, și totuși autoarea nu se adâncește în studii privind psihicul, nu descoase fiecare trăire. Toți anii de documentare care au construit cartea nu au pus accent pe această latură, iar pe mine întocmai această alegere - de a povesti și de a lăsa experiențele celor trei femei să vorbească de la sine - m-a făcut să apreciez cartea. Lisa Taddeo nu scrie cu scopul de a pregăti un moment culminant care să fie revelator, să marcheze un fapt important pentru femei în general - deși poate că lipsa unui astfel de punct de vedere dezamăgește puțin -, însă titlul este mai mult decât cuprinzător.
Trei femei - „Lina, casnică și mamă, prizonieră într-o căsnicie care și-a pierdut pasiunea; Maggie, o elevă de liceu de 17 ani care are o relație cu profesorul ei de engleză și Sloane, proprietara frumoasă, rafinată și plină de succes a unui restaurant, căsătorită cu un bărbat căruia îi place să o urmărească făcând sex cu alți bărbați și cu femei”.
Poveștile sunt în aparență diferite, dar femeile se regăsesc pe același fir al dorinței de a fi iubite și împlinite, dar și acela de a fi, mai mult sau mai puțin, manipulate de bărbați. Lina ajunge să aibă o relație extraconjugală cu un fost iubit din liceu. Ambii însă fiind acum căsătoriți, se întâlnesc pe ascuns și în limitele impuse de bărbat, dar Lina se simte satisfăcută, un simplu sărut - cu atât mai mult sexul - fiind ce îi lipsea de la soțul neglijent. Maggie nu are o reputație prea bună, dar atenția profesorului o liniștește în momentele grele și o face să se simtă specială. Când situația iese de sub control, vorbele, atingerile, săruturile sunt apă de ploaie și un joc murdar. Sloane are un trecut tulburat de anorexie/bulimie și o situație familială instabilă, dar pare să se regăsească în aventurile sexuale propuse de soțul ei și de a-i fi submisivă acestuia.
Cartea pare că pune femeia în poziția de a se lăsa controlată, dar Lisa Taddeo nu a conturat poveștile în așa fel încât să reiasă ceva pozitiv sau inspirator, înțelept, și nici nu a arătat un neadevăr. Este poate un semnal de alarmă și arată importanța educației emoționale și a unui trai sănătos în familie.
Cu pasaje destul de grafice, dure, lecții de curaj, reziliență, „Trei femei” nu este nonficțiunea la care te aștepți, dar în același timp te captivează și nu o poți lăsa din mână. Povestea lui Maggie - în principal - m-a ținut pe ace, m-a enervat, dar a fost parte dintr-o stare de interes viu pentru modul de scriere și tumultul pe care a reușit să îl transmită Lisa Taddeo.
„Ca întotdeauna, orice poveste poate fi văzută din mai multe perspective, aceasta, însă, este cea care le aparține.”
O lectură de ⭐⭐⭐⭐(4/5)
0 Comentarii