Stare de visare, dor, relaxare, cu parfum de flori în aer mediteranean, atmosferă romantică și caldă, prietenoasă și misterioasă - „Primăvară în Toscana” este toate aceste lucruri și, în plus, un sentiment de bine, plăcere și împăcare. Cartea autoarei Santa Montefiore este partenerul perfect pentru o zi de primăvară - și nu numai -, o lectură plină de emoție, palpitantă într-un mod neașteptat, scăldată în soarele și romantismul italian. Te lași ușor furat de farmecul Toscanei, al personajelor și al poveștii, pus în valoare de descrieri frumoase și trăiri surprinzătoare, iar la final n-ai vrea să te desprinzi de această aventură.
 |
| Carte din Colecțiile Libertatea |
Ceea ce pare un impuls de moment de a pleca pentru o săptămână în Toscana, la un curs de artă culinară la Castelul Montefosco, despre care află dintr-o revistă, se dovedește a fi cu mult mai mult de atât. Gracie sparge rutina și calmul orășelului Badley Compton, creând rumoare printre prietenele sale, care nu văd cu ochi buni o asemenea plecare, mai cu seamă Flappy Scott-Booth. Nici Carina, fiica lui Gracie, nu îi înțelege decizia, dar alege să își pună munca pe planul doi - așa cum trebuia de mult să o facă - și să își refacă relația cu mama sa, alăturându-i-se în vacanță împreună cu Anastasia - fiica pe care o neglijează și nepoata care nu a avut șansa să își cunoască cu adevărat bunica. Experiența le va schimba radical pe cele trei femei - atât personal cât și ca familie, însă Gracie nu este pentru prima oară în Toscana și motivul ei pulsează încă puternic, chiar și după 41 de ani.
„Primăvară în Toscana” este povestea de acum - anul 2010 și săptămâna în care gazda lor, contele Bassanelli, le oferă castelul său pentru a petrece zile și nopți pline de savoare, în compania Ilariei și Mammei Bernadetta gătind rețete delicioase; întâlnind oameni cu care învață să scape de griji, legând prietenii și redescoperindu-se pe sine; când amintirile vechi îi apasă pe suflet, dar cele noi dobândite alături de Anastasia și Carina o fac pe Gracie mai fericită ca oricând. Și este povestea de atunci - din anii 1950-1960, când Gracie locuia în Toscana, fiind ucenica unchiului său, restaurând tablouri și îndrăgostindu-se nebunește. Ajungând să se intersecteze, trecutul și prezentul deznoadă vina, regretul, durerea și reînnoadă iubirea și împăcarea.
Chiar dacă acțiunea cărții se împarte în două planuri temporale și perspectiva sare de la un personaj la altul, stilul de scriere al autoarei nu este obositor și nici plicticos. Creează o stare de nerăbdare la aflarea secretelor - care nu sunt puține - și plăcere de a descoperi gândurile și trăirile fiecărui personaj în parte. Intriga lasă loc multor momente sensibile și romantismul se trezește nu doar în viața tinerei Gracie, ci plutește și în jurul Anastasiei, care îi seamănă bunicii ei în multe privințe. Previzibilă pe alocuri, povestea nu și-a pierdut totuși din farmec și m-a încântat prin peisaje, dialoguri cu umor și m-a făcut să suspin de drag, dar și de teamă.
Cartea este atât despre familie - iubirea dintre o mamă și o fiică, o bunică și o nepoată - cât este despre dragostea adevărată, care în ciuda timpului, a piedicilor și a greșelilor nu slăbește. Santa Montefiore scrie cu pasiune și simți acest lucru în acțiunile personajelor, în descrieri, dar știe să creeze și un suspans apăsător și o atmosferă ce te lasă cu lacrimi în ochi.
O lectură de ⭐⭐⭐⭐(4/5)
Cartea pe Colecțiile Libertatea / Editura Litera
0 Comentarii