Am așteptat poate prea mult să citesc ”Povestea mea”, însă, cartea lui Michelle Obama este culegerea de bucurie, împlinire, inspirație și respect care, indiferent de momentul în care alegi să o descoperi, își păstrează puterea de a te marca și de a te face să simți admirație pentru femeia, fiica, soția și mama Michelle Obama. Reușitele și fericirea, dar și piedicile, necazurile, sacrificiile din viața sa sunt demontate pe hârtie cu sinceritate și modestie nu doar pentru a evidenția succesul fostei Prime Doamne a Statelor Unite în acțiunile sale, ci mai degrabă de a marca ambiția unei femei de a se ridica deasupra preconcepțiilor și de a arăta că îi pasă, convingând tocmai prin greutățile înfruntate.
Nu aveam decât o imagine slab conturată a ceea ce a însemnat președinția Obama și nu am simțit atunci nevoia să aflu mai multe, dar am știut când am început să citesc ”Povestea mea” că am purtat mereu o admirație pentru familia Obama. Poate doar simpla lor apariție îmi insufla un sentiment de bine, de autenticitate în acțiuni, și acum mi s-a confirmat de ce - pentru că sunt oameni integri, inteligenți, empatici și dedicați adevărului.
Michelle Obama este un exemplu - de la copila care a aspirat să fie cea mai bună la pian, la învățătură, care a absolvit Princeton, a lucrat pentru a ajuta comunitatea, până la soția care își susține soțul chiar dacă este sceptică în privința reușitei lui, la mama care se dedică fiicelor sale.
Până acum am fost avocată. Am fost vicepreședinta unui spital și directoarea unei organizații nonprofit care-i ajută pe tineri să-și croiască drumul către cariere importante. Am fost o studentă de culoare, provenind dintr-o familie de muncitori, la o facultate de elită frecventată mai ales de albi. Am fost singura femeie sau singurul afro-american în diferite grupuri și conjuncturi. Am fost mireasă, am fost o tânără mamă epuizată, o fiică sfâșiată de durere. Și, până nu demult, am fost prima doamnă a Statelor Unite - o poziție care nu reprezintă oficial un loc de muncă, dar care mi-a oferit experiențe cum nu mi-aș fi putut imagina. M-a așezat față în față cu tot felul de provocări și m-a făcut uneori să mă simt umilă, m-a dus pe culmi și m-a doborât, luându-mă pe nepregătite câteodată.
Povestind cu emoție despre perioada copilăriei, Michelle Obama nu se ferește să împărtășească cu bune și cu rele întâmplări din casa familiei ei din Chicago. Pune preț pe relația cu toți membrii familiei și vorbește deschis și cu drag despre traiul modest pe care l-a avut, deprinzând de la părinți, frate, bunici, unchi și mătuși calități care o vor defini ca adult. O întâlnim pe Michelle Obama marcată de durerea pierderii - a unei bune prietene, a tatălui său, dar nu și fără dovezile de iubire ce au însoțit viața alături de persoanele dragi.
Relația cu Barack Obama vine natural și prin cuvintele și trăirile ei descoperi un bărbat demn de admirat. Implicarea și atenția lui dată politicii nu au venit ca lucruri ușor de suportat pentru Michelle, asemeni cuvintelor dure care au urmat să apară la adresa amândurora odată cu decizia de a candida la președinție. Încercând să facă pace cu ea, să își găsească locul care să o liniștească, tot procesul de redescoperire pe sine este unul real și care rezonează. Dând din casă mici secrete, Michelle Obama se deschide în fața tuturor și prin maniera ei sinceră, dar diplomată de a povesti, captivează.
Cunoscând omul înainte de a o cunoaște pe prima doamnă, nu e surprinzător faptul că ea a ales și a insistat să facă schimbări în rândul copiilor și sănătății lor, în ajutorarea familiilor de militari, în formarea tinerelor femei să se descopere pe sine.
Sunt un om obișnuit care a avut șansa unei călătorii extraordinare. Împărtășesc povestea mea cu speranța că-i voi ajuta și pe alții să-și facă loc cu poveștile și vocile lor, dincolo de criteriile rigide care stabilesc unde e locul fiecăruia și de ce. Am avut norocul să ajung în castele de piatră, în săli de curs ale unor școli și în bucătării din Iowa, încercând doar să fiu eu însămi, încercând doar să creez legături cu oamenii. Pentru fiecare ușă care s-a deschis pentru mine, am încercat să deschid ușa mea pentru alții. [...]Hai să ne invităm unii pe alții înăuntru.
Cuprinse în trei părți - Povestea mea, Povestea noastră, Povestea continuă -, memoriile lui Michelle Obama sunt stop-cadre pe momentele esențiale și importante din viața sa, care puse laolaltă îi dezvăluie personalitatea și întăresc respectul, simpatia pentru omul care continuă să fie și azi. În toate aspectele ei - politice, familiale, personale -, cartea este o lectură extraordinară, care mi-a acaparat orice alt gând și emoția transmisă m-a tulburat. Detaliile din culise m-au captivat mai ceva ca un film de acțiune (tipic american) și, chiar dacă știam deznodământul, încordarea a fost la fel de prezentă și resimțită ca cei ce au trăit pe propria piele tumultul campaniei electorate și a alegerilor. Michelle Obama nu doar că reușește să impresioneze prin tăria ei, normalul vieții contrar statutului, ci se impune și ca o adevărată inspirație prin perseverența, întelepciunea, devotamentul și onestitatea ei.
Așa cum a ajuns cartea în forma ei finală, ”Povestea mea” este curaj pus pe foaie și nu ai cum să nu admiri acest lucru.
0 Comentarii