”Anul de grație” - Kim Liggett

Descriere

Nimeni nu vorbește despre anul de grație. E strict interzis.

În ținutul Garner, fetelor li se spune că au puterea să ademenească bărbați în toată firea din paturile lor și să facă femeile să înnebunească de gelozie. Cred că pielea lor emite un afrodiziac puternic, esența potentă a tinereții, a unei fete pe cale să devină femeie. De aceea sunt izgonite, în al șaisprezecelea an al vieții lor, ca să-și elibereze magia în sălbăticie și să se poată întoarce purificate, gata de măritiș. Dar nu toate se întorc în viață.

La șaisprezece ani, Tierney James visează la o viață mai bună, la o societate care să nu asmută prietenii asupra prietenilor, femeile asupra altor femei, dar anul de grație se apropie și ea realizează imediat că trebuie să se teamă de mai mult decât de stihiile dezlănțuite. Nici măcar de braconierii din pădure, care abia așteaptă ocazia să apuce o fată ca s-o vândă pe piața neagră. Cel mai tare s-ar putea teme chiar de ele însele.

*

Instinctul nu mă înșală (de cele mai multe ori) și am presimțit că „Anul de grație” va fi o lectură grozavă. M-am pierdut în povestea scrisă de Kim Liggett atât de adânc încât nu am avut nevoie de multe ore să o parcurg - este o carte imposibil de lăsat din mână: te intrigă de la primele rânduri, te înfioară cu profunzimea înțelesurilor ascunse de lumea crudă și acțiunile descrise. Nu am mai citit de ceva vreme o distopie care să îmi trezească un interes atât de viu, să mă supună unor trăiri atât de reale, să mă provoace și să mă doboare. 

Povestea este o combinație foarte reușită de elemente horror și lupta pentru supraviețuire, un contrast între sentimente sumbre și curaj și raze de speranță ce te fac să stai cu sufletul la gură și să trăiești totul cu intensitate, prin prisma personajului principal. Atmosfera creată este presantă și totuși atât de fascinantă, de tulburătoare, autoarea reușind să impresioneze nu doar prin maniera de scriere - foarte vizuală, antrenată -, ci și prin latura realistă a caracterului uman. Reușește prin încercările la care sunt supuse fetele de șaisprezece ani și societatea patriarhală conturată să nască emoții puternice pentru cititor - să treci de la mirare la groază, de la plăcere la revoltă, de la compasiune la ură.

Tierney James este personajul care îți inspiră tărie, adolescenta în care te regăsești și cu care înfrunți răutățile, gelozia, invidia, superioritatea celorlalte fete. Ținutul Garner este un loc guvernat de o credință barbară, unde femei de toate vârstele trebuie să se supună și să treacă prin același test dat de „anul de grație” și să suporte consecințele - fie că scapă cu viață, cu cicatrici și răni adânci sau nu se mai întorc niciodată. Își acceptă magia, și-o folosesc, o renegă sau se lasă înșelate de ea, fetele din „anul de grație” nu au multe variante din care să nu lipsească pericolul, iar dacă părăsesc tabăra unde sunt închise, braconierii le vin de hac. Ținutul este un colț de lume fictiv care tocmai prin puținele elemente care îl descriu devine mai captivant. Îți poți da seama din aerul teribil pe care îl poartă că primejdia pândește, întâmplările îmbracă umbre sinistre. Chiar și așa, situațiile își rezervă mister și suspans și nu ești pregătit să le faci față.

Cu mult accept pus pe relațiile dintre fete, Kim Leggett scoate la iveală tot întunericul care se ascunde în ele, ca la final să pună în lumină voința care le transformă în femei și care naște legături strânse ce schimbă percepția celor din jur. Atât povestea de supraviețuire a lui Tierney, de găsire a adevăratei magii, de maturizare, „Anul de grație” poate fi și o poveste ruptă din realitate. 

”Am ochii larg deschiși și acum văd totul.”

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)

Carte din Colecțiile Libertatea