Ficțiunea istorică îmi părea la un moment dat că nu se va găsi printre preferințele mele, însă de-a lungul timpului am descoperit volume care, prin viziunea și măiestria scriitorului, au reușit să convertească o sceptică. Referindu-mă aici la un subiect de carte care să aibă ca punct de pornire evenimente din timpul celor două războaie mondiale, poveștile pe care le-au creat autorii au iscat o fascinație și un sentiment de neliniște deopotrivă, care m-au făcut să vânez anumite cărți. Și cu toate că aprecierea mea pentru atestarea istorică și unda de realitate este sinceră, dezamăgirea pe partea de construcție - a acțiunii, a personajelor - și compunerea situațiilor se instalează, din păcate, în unele cazuri, chiar dacă lectura a fost una plăcută.
„Fetele dispărute din Paris” pleacă de la o premisă care incită la prima vedere. Cu o intrigă ce se bazează pe întâmplări din anii celui de-al doilea război mondial, punând în lumină o rețea secretă de femei-agenți trimise în zonele de conflict din Franța, Pam Jenoff are elementele pe care să se ridice o poveste captivantă. Folosindu-se de o narare din trei perspective diferite, pe planuri temporale diferite, având ca personaje principale o spioană, o femeie comandant și o femeie obișnuită care are impulsul de a afla adevărul despre celelalte, „Fetele dispărute din Paris” ar fi putut fi o carte excelentă. Dar a avut câteva lipsuri.
Citind, nu am putut să nu plec gândul la acțiunea din „Privighetoarea” (Kristin Hannah) sau „Rețeaua Alice” (Kate Quinn), ambele urmărind aceeași temă, una cu un impact mai vibrant decât alta. Pe lângă scenele dramatice de război și primejdia din jurul lor, poveștile dezvoltă și o latură romantică, făcând din întreg un amestec de încordare și durere. Pam Jenoff are un stil de scriere în care nu am găsit o motivație clară a acțiunilor personajelor, întâmplările nu par verosimile și interacțiunile nu au dinamism.
*
Într-o dimineață, în timp ce trece prin Gara Grand Central pe drumul
spre serviciu, Grace Healey găsește o valiză abandonată ascunsă sub o
bancă. Învinsă de propria curiozitate, Grace deschide valiza, în care
descoperă o duzină de fotografii – fiecare a altei femei. Într-un moment
de impulsivitate, Grace ia fotografiile și părăsește imediat gara. Află
curând că valiza îi aparține unei femei pe nume Eleanor Trigg, lidera
unei rețele de agente secrete din Londra, în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial. Douăsprezece dintre aceste femei au fost trimise în Europa ocupată ca
operatoare de radio și curieri pentru a ajuta Rezistența, dar nu s-au
mai întors niciodată acasă, iar destinul lor rămâne un mister. Încercând
să afle adevărul despre femeile din fotografii, atenția lui Grace este
atrasă de o tânără mamă devenită agent, Marie, a cărei misiune
îndrăzneață de peste mări îi dezvăluie o remarcabilă poveste despre
prietenie, vitejie și trădare.
În termeni generali, cartea este interesantă și trezește curiozitate. Odată ce Grace află cine este Eleanor și începe să meargă pe urmele trecutului și să descopere cine sunt fetele din fotografii, povestea scoate la iveală sacrificii, trădări, greșeli, prietenii, iubiri și moarte. Grace ar fi liantul dintre trecut și prezent, cea care deschide fereastra spre adevăr, însă viața lui Marie și a lui Eleanor se desprinde de una singură, iar Grace este spectatorul căruia i se spun câteva secrete între timp.
Marie este recrutată ca agent de Eleanor doar în baza faptului că vorbește fluent franceză, căci în ce ține de abilități și performanță pe teren nu se clasează pe primul loc. Însă reușește să ajungă în mijlocul unei rețele importante din Franța și să țină piept primejdiilor - un timp, pentru că lucrurile nu sunt deloc ce par a fi, slăbiciunile sunt exploatate și greșelile taxate. Sentimentele de iubire care se leagă între ea și Julian sunt instantanee, dar nu se materializează în genul de dragoste la prima vedere, pentru că timpul e în defavoarea lor. Atât această relație, cât și alegerile pe care ajunge să le facă Marie când lucrurile se precipită și nemții dau târcoale sunt neverosimile, unele poate absurde, dar citim în continuare.
Eleanor se impune cu o personalitate puternică, o femeie între bărbați a cărei opinie pare să fie luată în seamă. Se dedică doar muncii, obiectivului său și fetelor pe care le recrutează și le instruiește. Fiecare misiune aduce cu ea teamă și speranță, fiecare eșec o destabilizează, fiecare dispariție îi provoacă durere. Chiar și când instinctele îi dictează altceva, Eleanor este ca prinsă între ciocan și nicovală, în fața superiorului său nu are putere de convingere și riscă viața fetelor ei pentru binele mai mare.
Pam Jenoff a predat o experiență din care aș fi vrut să rămân mai profund marcată. Rolul pe care l-au avut femeile în misiunile Rezistenței este unul impresionant și soarta care li s-a arătat a fost una crudă. Însă scriitura ei nu a reușit să scoată în evidență zbuciumul, fiorii sau chiar ușurarea, dispariția „fetelor din Paris” fiind o mânărie josnică care enervează, dar nu surprinde. Dincolo de toate, „Fetele dispărute din Paris” se compune cu o atmosferă apăsătoare, inspiră vitejie și dreptate.
O lectură de ⭐⭐⭐(3/5)
Carte din Colecțiile Libertatea
0 Comentarii