Review ”Rețeaua Alice” - Kate Quinn

Editura Litera (Carte din Colecțiile Libertatea)

Încrengătura fascinantă pe care o creează faptele istorice și ficțiunea duce de fiecare dată la o carte care, fără doar și poate, va lăsa o amprentă asupra cititorului. Fie că ni se dezvăluie o latură a timpului trecut, a realității, de care nu aveam prea mult habar, fie că atmosfera ne poartă imaginația în peisaje de mult apuse, ficțiunea istorică este acel gen de scriere care impresionează negreșit.

O poveste prinde viață cu atât mai mult când este bazată pe evenimente reale, iar documentarea făcută de autor și priceperea cu care reușește să țeasă o acțiune care să se reverse din paginile cărții în prezent, smulge o admirație profundă. Din tot ce ne-a fost predat despre Războaiele Mondiale, unghere nedescoperite încă există, iar dacă zona de conflict este mult prea sumbră, ficțiunea vine să lumineze ușor unele laturi și să capteze atenția.

Pe autoarea Kate Quinn am descoperit-o în urmă cu câțiva ani, odată cu seria The Empress of Rome. Scriitoare de ficțiune istorică, cărțile ei m-au surprins plăcut, călătoria în Roma antică fiind una interesantă, iar când momentul a venit să întâlnesc o carte de-a sa în traducere în limba română, nu am putut refuza lectura. Schimbând registrul și poposind în secolul XX, în timpul Primului Război Mondial, Kate Quinn m-a captivat cu „Rețeaua Alice” - cartea și atestarea istorică, deopotrivă. Romanul are o voce puternic feministă, având în prim plan spioanele ce au acționat în timpul războiul contra nemților, furnizând informații importante taberelor franceze și engleze. Acțiunea se împarte în două planuri temporale, „Rețeaua Alice” părând pe parcurs a fi unirea a două povești diferite, cu impact diferit și plăcerea lecturii divizată. Kate Quinn a ales titlul perfect pentru a dărui o carte nemaipomenită, însă dacă paralela dintre perspective - nararea din punctul de vedere al unui personaj în anii Primului Război Mondial și cea din punctul de vedere al altui personaj în anul 1947 - rupe puțin din dinamism, punctul central care ar fi trebuit să fie chiar „rețeaua Alice” este poate slab accentuat. Aș fi dorit să fie o carte extraordinară, și chiar dacă am parcurs-o cu trepidare și fascinație, fiind una care își merită lectura, romanul nu depășește pragul de a fi doar foarte bun.

Eve Gardiner, recrutată în anul 1915 pentru a face parte dintr-o rețea de spionaj, își spune povestea într-un mod care te ține încordat, pericolul activităților ei o adevărată capcană. Bazată pe adevărata rețea condusă de Alice Dubois - alias pentru Louise ”Lili” de Bettignies, rolul pe care îl joacă Eve trebuie să fie fără cusur, să nu trădeze nimic din imaginea de fetișcană bâlbâită ce a venit în Lille pentru un trai decent și să reușească să transmită cât mai multe dintre informațiile auzite de la nemții ce se relaxează în localul lui Rene Bordelon. Eve, deși un personaj fictiv, este imaginea năzuinței pentru distrugerea inamicului, o femeie puternică și dedicată cauzei, asemeni colegelor din Rețeaua Alice. Operând pe un teren minat, acțiunile lor dezvăluie importanța pe care au avut-o spioanele în salvarea multor vieți în timpul Primului Război Mondial.

Umbra războiului a lăsat urme adânci în viețile multora, iar când în 1947 Charlie St. Clair caută ajutor la ușa lui Eve, femeia bravă este doar o fantomă ascunsă de un chip îmbătrânit, un trup hrănit cu alcool, ură și bântuit de coșmaruri. Charlie St. Clair, o tânără americancă, nu vrea să accepte că verișoarea ei dragă, Rose, ar putea fi moartă, iar din toate cercetările ei, singurul indiciu este o adresă ce o conduce la Eve. Când în cele din urmă detalii din două războaie diferite conduc spre același punct, povestea lui Eve și a lui Charlie, implicit Rose, se suprapun și încep o vânătoare de amintiri tragice.

Din perspectiva lui Eve, autoarea a compus o acțiune excelentă, un șir de evenimente tulburătoare și palpitante. Spionajul rezervă scene ce se joacă cu un suspans bine definit, detaliile faptelor reale invocând interes și derulându-se vii în minte. Dezamăgirea mea a fost că, pe cât de interesantă a fost relatarea din prisma unui personaj ca Eve, inima Rețelei Alice - Lili - a fost ca un spectru, dirijând din umbră, iar actele ei formidabile au fost mai degrabă trecute în revistă succint. Din spațiul generos pe care autoarea l-a dedicat poveștii, curajul și eroismul lui Lili merita ceva pasaje mai bine conturate.

Întâlnind-o pe cealaltă parte pe Charlie, povestea ei este oarecum insipidă în comparație cu a lui Eve. Comportamentul ei nu este cel mai fericit, și chiar și răzvrătindu-se în fața părinților și deviind de la planul de a scăpa de „Mica Problema” - sarcina nedorită - și de a se aventura în găsirea adevărului despre soarta verișoarei ei, călătoria pe teritoriul Franței alături de Eve și șoferul Finn, este lungă, seacă și startul unei povești de iubire previzibilă, iar motivul care a declanșat totul - Rose, pe cât este de trist, pe atât de repede depășit. Charlie nu a fost tocmai personajul meu favorit, însă a lăsat loc de câteva zâmbete, iar împreună cu Eve a făcut ca povestea întreagă să fie plăcută.

„Rețeaua Alice” este o descriere vivantă și tumultoasă a istoriei, a traumelor cu care s-au confruntat oamenii și cum au ales să își conducă viața; este un testament al curajului și scopului pe care l-au avut femeile în timpul războaielor; este prezența unui spirit care nu se dă uitat nici după moarte. Amalgam de gânduri, trăiri, mister, tragedie, iubire și împăcare, romanul este o lectură ce vibrează, merită trăit, dar nu îl văd ca pe forma excelentă a unei ficțiuni istorice.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐(4/5)

Carte din Colecțiile Libertatea