Editura UP |
Nu ai ce reproșa unei povești care crește în intensitate văzând cu ochii, asemeni unui copilaș care se dezvoltă și uimește pe zi ce trece. Altfel spus, nu ai cum să nu te bucuri de o carte care promite cu fiecare pagină mai mult mister, mai multă pasiune, mai mulți fiori. Și când din acest miez îmbelșugat se naște o serie de câteva volume de un farmec considerabil, nu poți decât să te lași în voia vrăjii și să oftezi la fiecare scurt final.
Seria „Nemuritor” are atâtea calități câte atuuri are autoarea ei - O.G. Arion. Sunt doar sub influența primelor două volume și deja mă resimt după aventura dăruită cu mult patos. Oana Arion are talentul deosebit de a pune imaginația cititorului la încercare, căci oricât te-ai aștepta să întâlnești situații extraordinare și personaje supranaturale, poveștii îi sunt rezervate o sumedenie de surprize. Obișnuită acum cu stilul jucăuș, lejer dar și captivant al autoarei de a spune povestea, a fost imposibil să nu mă atașez de personajele însuflețite cu o natură vibrantă, vie și de acțiunea plină de dinamism, mereu în schimbare. Seria implică o atenție desăvârșită pentru fantastic, mitologie și ființe supranaturale, detaliile care bucură fanii genului lăsând senzația de noutate, pentru că oricât crezi că le știi rădăcinile, Oana Arion vine să îți demonstreze că istoria lor este mult mai complexă și fascinantă. Dincolo de micile incursiuni în mituri și legende, pasaje inserate cu dibăcie în planul general, acțiunea se desfășoară într-un ritm alert, cu multe scene critice la care tresari sau suspini, personajele necontenind să uimească. Cu o strategie bine gândită, aceea de a compune volumele asemeni unor episoade din viața personajelor, momente la limita supraviețuirii și urmărite de un pericol ce trimite la un subiect principal, combinate cu frânturi din realitatea în care protagoniștii sunt plasați și aduc pauze de respiro, cărțile „Nemuritor” își păstrează mereu un as în mânecă, iar cu fiecare final aduc o notă senină. Îmi place când se predă un joc al răbdării până la următoarea aventură, dar cât timp o savurezi pe cea prezentă nu simți că ai pierdut ceva pe drum, iar ce se întrevede pentru viitor este o ispită cu care autoarea jonglează în partea de „în loc de epilog” într-o manieră pe care nu pot decât să o aplaud. Nu este standardul cliffhanger, însă anticipația se ridică la cote mari și misterul te obsedează.
După „Ultimul viking” am rămas cu o curiozitate legată de cum se va împăca un om - Victoria - cu lumea ființelor supranaturale - Arrio, Ian - și în ce se va transforma relația ei cu un vampir. Cât am îndrăgit-o pe simpatica Victoria și i-am savurat acțiunile, m-am așteptat ca și în continuare să își etaleze aptitudinile vădit inconștiente, nesăbuite, mânate de o iubire profundă, însă statutul ei de simplu om capătă o alură specială și rolul ei în poveste devine din ce în ce mai interesant. Destinul îi joacă alte cărți din momentul contactului cu moneda și implicit comoara vikingă și legătura de sânge pe care o are cu Arrio. Și calmul cafenelei Coquette este spart de simțurile mai acute pe care le are Victoria cea schimbată.
Misterul resimțit la finalul primul volum din serie se materializează în vestea dispariției lui Arrio. Ruptă din banalul ei încordat cu așteptarea revenirii acasă a vampirului iubit, Victoria i se alătură lui Ian pe meleagurile franceze pe care le vizitau în misiunea lor de a împrăștia comoara vikingă și împreună încearcă să elucideze misterul sau să găsească vinovatul din spatele dispariției lui Arrio. Primejdia pândește la tot pasul și nici în clipele presărate cu speranță Victoria nu scapă ușor, urmărită de personaje chitite pe viața ei, viață care le stă în calea unor planuri diabolice. Cunoștințele despre supranatural îi sunt încă limitate, astfel că la agenda Victoriei se adaugă elfița Serena, un nefilim, un fomor și prezentarea familiilor originare de vampiri. Cu ce întuneric absolut se va confrunta între zidurile unui castel din Irlanda pentru a-l putea elibera pe vampirul ei de la o moarte sigură?
„Te voi găsi” bucură printr-o acțiune complexă, cu multe momente de cotitură și tensiune, derulate într-un ritm înnebunitor. Este o furtună de stări, o aventură măturată de imprevizibil. Personajele te seduc cu spiritul lor electrizant, Victoria impunându-se cu o voce care atinge cititorul, implicându-l în gândurile ei, și cu un simț al umorului ce o caracterizează mai bine decât multe alte cuvinte, îndulcind astfel și cele mai sumbre scene. Cât timp luăm parte la experiențele tumultoase care îi încearcă pe protagoniști - amenințările la viața Victoriei, a lui Arrio, alianțele riscante, abilități supranaturale născute din legături neomenești care schimbă mersul lucrurilor, sacrificiile făcute din dragoste și alte evenimente ce pot crea o catastrofă - se scrie cu trepidare și continuarea poveștii. Autoarea dispune de un drum larg pe care poate plimba acțiunea și prin scriitura care nu te-ar obosi nici într-o mie de volume, seria încântă prin diversitatea de subiecte de intrigă. Acest volum secund m-a găsit și m-a fermecat cu puterile lui bizare de constrângere pentru a rămâne fidelă „Nemuritorilor”. Și Victoria râde în sinea ei...
O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)
Comandați cartea de pe site-ul Editurii UP
0 Comentarii