De ce citesc ficțiune? Pentru că imaginația te duce într-o altă lume, te rupe de realitate, ar spune unii. Dar ce este până la urmă ficțiunea dacă nu o interpretare a realității, în care părțile întunecate se învălmășesc în așa fel încât mintea fabrică scenarii din care se poate rupe un viitor. Romanul de debut al Corneliei Voiculescu, „Inutilii”, este o distopie care se joacă pe un teren vecin cu ordinarul, în care plauzibilitatea subiectului compune exact acea imagine care vrea să modeleze o viitoare societate. Cartea apărută la editura Story Craft Publishing este una de impact, pe care am deschis-o cu entuziasmul cititorului de a descoperi o lectură surprinzătoare și pe care am închis-o cu satisfacția trăirii unei acțiuni tulburătoare.
Cornelia Voiculescu este un autor care nu scapă din vedere sensibilitatea, emoția, umanitatea, empatia, care puse în contrast cu teroarea, imoralitatea, violența, abrutizarea, ne fac să constatăm pragul la care a ajuns societatea. Luând ca idee un cadru postapocaliptic de după Al III-lea Război Mondial, cartea „Inutilii” se construiește, prin prisma unui adolescent de 16 ani, într-o luptă a desființării unei lumi ideale, ce funcționează pe principiul că bătrânii de peste 70 de ani, persoanele cu handicap sau cu boli mintale nu servesc cu nimic poporului. Astfel, ei sunt izolați, catalogați „inutili”, puși în așteptarea sentinței cu moartea, care vine de la tânăra generație, îndoctrinată să își sacrifice rudele, prietenii.
Înainte să dau atenție altor elemente, când am început să citesc, am fost surprinsă să regăsesc trimiteri la mitologia nordică, și punctez acest lucru pentru că este o temă care mă fascinează. Plasând acțiunea poveștii în Norvegia, detaliile acestea arată că, după un eveniment major, omul tinde să se întoarcă la niște rădăcini, preluând și distorsionând principii de viață, inoculând un regim de conducere teribil. Dincolo de asta, povestea impresionează prin legăturile umane care răzbat orice fel de dictatură, spiritul personajelor nefiind frânt pe deplin.
Bjorn Anderson este la vârsta la care poate fi considerat membru adevărat al comunității, dar doar dacă săvârșește cu bine Ritualul de Primenire, testul maturității la care sunt supuși toți tinerii. Le-a fost predată lecția, s-au antrenat, acum trebuie să treacă proba: să îi ucidă de vii pe bătrâni, trăgând săgeți cu foc în bărcile aruncate în larg. Sarcina se arată cruntă, întrucât toți se vor vedea călăii propriilor familii. În timp ce unii par a-și fi renegat orice emoție, alții cedează sub presiunea sentimentelor. Ce va face Bjorn când în una dintre bărci va urca bunicului lui, omul care l-a învățat ce înseamnă compasiunea și iubirea?
Personajele au fiecare un rol bine definit, asemeni pieselor pe o tablă de șah. Fie că sunt personaje principale sau secundare, autoarea a construit în jurul lor amintiri, drame și traume care duc la reacții motivate. Imprevizibilul poveștii vine tocmai din descoperirea acestor schimbări de perspectivă, care aduc scene cu încărcătură, fără a dezvălui dacă în final unul este trădător sau prieten.
Cornelia Voiculescu a cules multe elemente care ridică întrebări, suscită simțurile, lucrează pe plan psihologic, conturând o distopie care pare oglindirea mai dură, mai întunecată, mai nemiloasă a unei realități. În peisajul autohton, scrierea ei este ademenitoare și promițătoare, „Inutilii” fiind una dintre cărțile distopice bune pe care le-am citit în ultima vreme și de care simt că am avut nevoie.
0 Comentarii