O carte de dragoste se citește cu un pahar de vin alături sau o licoare în care să îți amesteci nostalgia, inima frântă, blestemele, lacrimile, zâmbetele și tot noianul de emoții. Sau poate doar încerci să te aliniezi cu imaginea personajului, nici nu mai contează, ideea este că te identifici în detalii ale poveștii astfel că ești transportat într-un peisaj tipic filmelor romantice.
Roxana Brănișteanu scrie cu o plăcere molipsitoare un chick-lit care atrage prin povestea de iubire specifică genului, însă oferă mult mai mult de atât - femeia încornorată și gelozia, durerea, pasiunea pe care le suportă, gânduri și viața în sine care trezesc în cititoare un nerv. „Dragostea pe strada mea” este un roman despre pierdere și regăsire, este o dedicație făcută femeii puternice, frumos împletită în scena întâmplărilor reale și experiențelor palpabile încât nu știi uneori dacă să râzi sau să te revolți.
Scrisă cu multă nuanță, povestea fură rapid câteva ore și te ține pe șirul acțiunilor cu o combinație trepidantă de neprevăzut și împlinire. Clișeul poveștii de iubire se ascunde în spatele dramelor vieții și enigmelor inimii, hopurilor în carieră și trăinicia prieteniei, iar în final nu poți stăpâni nevoia de speranță și happy-end. Roxana Brănișteanu culege frământări, impasuri, crize familiale, decizii radicale, reacții în fața unor evenimente care inspiră profund.
Alexandra, personajul principal, este o reflexie a femeii înșelate de iubit cu una dintre cele mai bune prietene, o imagine care scormonește după răzbunare, dar mai mult după reproș și învinuire personală. Cu orgoliul rănit, amarul înecat în ceva alcool, refuzul de a mai accepta un cuvânt din partea lui Flavius, Alexandra retrăiește părți din trecut, unde incertitudinea și consecințele alegerilor o fac să simtă palma sorții. Și totuși, tot în trecut se ascunde acea dragoste adolescentină, platonică, de care duce dorul. Oare poți să invoci trecutul? Se pare că în cazul ei da, căci Denis, pe atunci prietenul tatălui ei și un bărbat la care doar să viseze putea, apare pe neașteptate în prezent și treptat reușește să îi redea încrederea și să îi demonstreze ce este iubirea.
Totul e prea frumos ca să fie adevărat? Probabil. Soarta se întoarce din nou împotriva Alexandrei și îi rezervă surprize de proporții mari și devastatoare într-o oarecare măsură. Relația ei cu Denis este împlinire și lecție în raport egal cu realitatea. Două caractere tari, fiecare capabil să se sacrifice pentru binele mai mare și un viitor mai bun. Dar în final tot dragostea rămâne, „pe strada mea”.
Romanul de debut al Roxanei Brănișteanu este alternativa ideală, vibrantă și revelatoare a unui film de sezon. „Dragostea pe strada mea” este o poveste complexă, dar doar la nivel de trăire și înțelegere a sentimentelor, căci paginile le parcurgi cu ușurință, datorită stilului dinamic și presărat cu detalii ce încântă.
Oare în ce moment ajunge un bărbat să înșele? Atunci când nu mai primește afecțiune și atenție, nu? Și invers, bineînțeles. Nici Flavius nu mai avea chef de mine. era nervos mai tot timpul, ajungea acasă mirosind a alcool și parcă venea de pe altă planetă din cauza jointului fumat atât de des. Poate că și reproșurile mele, care erau tot mai multe, au dus la distrugerea aceste relații. Noi, femeile, avem așa o manie să ne luăm de bărbați din te miri ce.
O lectură de ⭐⭐⭐⭐(4/5)
0 Comentarii