Recenzie ”Cerberus” - Marius Albert Neguț

Ce înseamnă o carte bună? O idee capabilă să te schimbe, o poveste care să te inspire, o scriere vizuală, veridică și cursivă, o serie de personaje realiste și puternice? Dacă adăugăm pe lângă toate acestea și emoție, trepidare și o urmă rece de realitate, „Cerberus”, cartea semnată de Marius Albert Neguț se încadrează în cerințe și ridică ștacheta chiar mai sus.

Nu pot vorbi despre celelalte romane ale autorului, cel de față fiind primul prin care i-am întâlnit stilul. Însă despre ce pot vorbi este că scriitura sa mi s-a părut printre cele mai curate, mai de impact și structurată într-o manieră impecabilă, cu o alură scenografică impresionantă. Subiectul cărții nu te poate lăsa indiferent, nu poate să nu trezească fiori și revoltă, drumul pe care merge Marius Albert Neguț fiind unul întunecat, întortocheat, periculos, dar realul lucrurilor este cel care te marchează. Acțiunea este construită pe planuri menite să atragă și să susțină atenția, planuri în care personajele și scenele sunt descrise atent cât să arate viața cu tenebrele ei dure. 

Ce mi-a fost clar de la prima pagină a romanului a fost că autorul știe să mânuiască imprevizibilul și pericolul, să construiască și să susțină tipologii de personaje, să antreneze trăirile astfel încât, indiferent de vârstă, să găsești momente care rezonează și care te supun unor gânduri ce te macină. Marius Albert Neguț insuflă cuvântului puterea de a-ți deschide ochii într-o lume care te înspăimântă, dar îi dă valoare cu iubirea unui părinte care înfruntă și Iadul pentru a-și salva copilul, iar dintre cele două extreme se ridică o poveste ce prinde viață în mod tulburător.

Nu sunt și nu mă pot pune în postura de părinte, și totuși, descoperindu-l pe Albert, personajul principal, nu mi-a fost greu să simt panica și imboldul de a-i pedepsi pe toți cei ce se arată vinovați de suferința lui. M-am putut vedea însă în personajul Marei, fiica bărbatului, la vârsta adolescenței și cu acea dorință de răzvrătire și iluzii și impresii de cunoaștere a adevărului. Am simțit emoțiile fetei date de prima iubire, de viitorul pe care îl vedea în ochii lui Milano, tânărul care îi vinde speranțe și îi va ruina viața. 

Deși îl iubea, câteodată nu-l putea suporta. Modul în care îi îngrădea libertatea o făcea să-l compare șarpele Kaa, cel care-i promite lui Mowgli câte în lună și-n stele, în timp ce-l imobilizează. Nu înțelegea, de ce nu are încredere în ea?! Cum de părintele iubitor, care o crescuse cu atâta dragoste, se transformase în ultimii ani într-un cerber care-i controla orice mișcare?! Când va înțelege și el că nu mai e copil, ba din contră?! Împlinea 18 ani!... Alte fete se măritau la vârsta asta!

„Cerberus” este hăul în care cad pradă inocența și naivitatea, este produsul temerilor și grijilor. Când Mara dispare de acasă, unica misiune a lui Albert este să o găsească, să o salveze din mâinile celor cărora le-a fost vândută pentru prostituție, indiferent care ar fi prețul. Privind chiar moartea în față, tatăl străbate distanța dintre București și teritoriul Turciei, în timp ce fiica ține aprinsă speranța, cu regrete, că își va revedea tatăl. Situații limită, violență, o lume crudă și murdară, ce îndură cei doi lasă urme adânci. Cum se va sfârși totul? ...dureros.

Marius Albert Neguț te smulge din confortul tău și te aruncă într-o poveste ce poartă umbra posibilului. Personajele sale sunt oamenii de lângă noi, cei pe care greșit îi catalogăm periculoși și cei pe care aparențele îi fac convingători. Dincolo de tragicul și brutalitatea scenelor, contrastul este dat de iubire - nu doar cea părintească, ci și una care se înfiripă neașteptat, dar care în marea schemă a planurilor este sortită. 

Viața e doar un șir de consecințe.

Cine îl cunoaște pe scriitorul Marius Albert Neguț știe că romanul său nu este simplu și că sunt multe de luat aminte din cuvintele sale. Cine nu l-a descoperit încă, ar fi bine să o facă, pentru că „Cerberus”, cel puțin, este o carte pe care nu o poți lăsa din mână. Nu este o lectură fericită, este una reală, una care te zdruncină.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐ (5/5)