Recenzie Seria ”Nu te împiedica de mine, te implor!” - Georgiana Vâju

Cărțile pe Editura Quantum Publishers

Când se pune problema începerii unei povești ce se leagă în serie, pe pagini de câteva volume, răbdarea mea se revoltă. O primă carte nu e niciodată de ajuns, finalul ei îmi înnoadă gândurile și așteptarea e un risc. Sunt cărți care mă prind în plasa lor după doar câteva rânduri, și știu că nu mă voi putea desprinde de poveste până nu închei cu totul aventura; și sunt cărți la care, dacă nu am seria completă, mă pot împotmoli. Până acum, odată începută o serie, am încercat să o duc la capăt, chiar și contrar primei impresii - că îi lipsește ceva - și timpul a demonstrat că a meritat lectura.
Cu fiecare autor pe care îl descopăr pentru prima dată, îmi las orice preconcepție la ușa fictivă a literaturii. Stilul fiecăruia de scriere reușește să mă impresioneze dincolo de toate și se găsesc mereu învățăminte din emoțiile, trăirile și experiențele puse în cârca personajelor. Pe autoarea Georgiana Vâju aș fi avut ocazia să o descopăr cu ani în urmă, însă momentul a venit abia acum. Însă, chiar dacă - și din păcate - mai am cărți de ale sale ce stau încă în raftul bibliotecii, seria „Nu te împiedica de mine, te implor!” s-a cerut a fi citită prima. Recunosc, totuși, că dacă nu aveam toate cele trei volume pe mână, aveam să ezit puțin la finalul primei părți. Dar totul e bine când se termină cu bine, iar sneak peak-ul de pe ultima pagină, salutând volumul doi, a fost decisiv.
Georgiana Vâju scrie povești, dar cel mai bine surprinde psihicul, frământările, greșelile și dorințele. Citind seria „Nu te împiedica de mine, te implor!”, nu am putut desprinde trei fire ale acțiunii - deși intriga cărților este clară, incitantă - cu care să reușesc să delimitez trei recenzii distincte, pentru că pentru mine volumul unu nu are sens fără volumul doi și așa mai departe. Prin urmare, m-am văzut prinsă într-un joc periculos, încercând să dau sens, într-o singură postare, unui amalgam de gânduri pe care autoarea le-a pus pe foaie și în mintea mea de cititor. 
Povestea Anei și a lui Iv - protagoniștii cărților - prinde rădăcini într-o poveste de iubire matură, dar, în același timp, jucăușă și romantică. Personajele sunt încărcate cu griji, mai mult sau mai puțin obișnuite, decepții, confuzie și, cel mai important, dragoste de oferit, un ghem concentrat și puternic de trăiri, care produc o lectură profundă, psihologic antrenantă, cu introspecții care macină. Autoarea împarte atenția între o acțiune ce se dezvoltă palpitant, greșeli de cuplu ce slăbesc încrederea în sine și o analiză a sufletului, unde se simte cunoașterea fină în domeniu. Poate că parcursul Anei și a lui Iv e previzibil privit dintr-un anume punct, însă trecutul ce îi marchează pe fiecare în parte în moduri asemănătoare, însă cu consecințe diferite, face ca întreaga serie să îți țină interesul la un nivel critic - neștiind dacă în următoarea secundă unul dintre ei ar putea renunța, s-ar putea răzgândi, ar putea simți că sunt răpuși de puterea sentimentelor. Georgiana Vâju creează o interacțiune, cu precădere între protagoniști, care îți pune un zâmbet pe buze, îl preschimbă în întrebare, ca apoi să revină tot la fericire.
Conjuctura întâlnirii și premisa poveștii sunt cel puțin interesante și în ficțiune e cel mai frumos când poți blura liniile și încălca regulile. Ana este psiholog de profesie și se internează într-un sanatoriu, cauza fiindu-i gândurile care nu îi dau pace, stările care o răscolesc, totul de pe urma unui mariaj eșuat și o relație încâlcită. Doctorul Ivan - Iv - este psihiatru și directorul sanatoriului la care poposește Ana, luând-o ca pacient și încercând să îi rezolve „problemele inimii”. Ce se înfiripă între cei doi rezolvă toate problemele, dar iscă și altele neprevăzute.
Primul volum - „Nu te împiedica de mine, te implor!” - este o introducere în prezent, o destăinuire a Anei, un imbold spre vindecare și un manifest dedicat cuvintelor. Se creează o oarecare confuzie în jurul Anei și a vieții ei, fiind evazivă sau profundă, gândurile ei îmbrăcate în metafore și neliniști. Conversațiile purtate cu Iv sunt plăcute, fluide, dacă nu chiar și frustrante, dar autoarea le îmbină în acțiune și pentru a spori curiozitatea. Ce-i drept, dacă volumul doi - „Alt cuvânt pentru Dor” - nu aducea toate lămuririle necesare, aș fi fost tristă. Ritmul se schimbă, atmosfera este mai încărcată, relația celor doi evoluează, se precipită, te bucură și te sperie. Trecutul și prezentul se întrepătrund, romantismul capătă alt contur, primejdia nu mai e dată doar se nesiguranță și teama unui nou început. „Iv. Ard amintiri” e scrisă cu vocea personajului masculin, iar impactul trăirilor lui, cu atât mai mult prin prisma evenimentelor ce au încheiat volumul doi, este poate mai frumos și mai puternic decât povestea prin ochii Anei. Cu Iv călătorim în trecut, îi descoperim dramele prin care a trecut, cum l-au marcat, dar se desprinde și altfel prezentul alături de Ana și întrezărim viitorul. Autoarea a ales un cadru mai personal pentru cea de-a treia carte, adresându-se direct cititorului prin intermediul personajului, iar același tipar de despicare a fiecărei emoții în parte, în zeci de fire care îți ridică întrebări, devine mai clar, ajungând pe înțelesul fiecăruia. 
Georgiana Vâju a creat o iubire spumoasă, dar nu cred că siropoasă, între două personaje capabile, mature, dar cu simț al umorului, romantice, simpatice. Stilul ei de scriere, ca pentru o primă întâlnire pentru mine, m-a agățat mai greu, dar, pentru că nu am renunțat, am avut ocazia să întâlnesc descrieri vibrante, experiențe veridice, pasiune și viață. 

O lectură de ⭐⭐⭐⭐(4/5)

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii