Recenzie ”Pene, morminte și flori” (Pene #1) - M.K. Lynn

Cartea pe Editura Petale Scrise

De fiecare dată când descopăr un autor nou, și implict scrierea sa, nu pot să nu mă întreb de unde își trage inspirația. Cu atât mai mult în cazul cărților fantasy, unde imaginația și intensitatea cu care se prezintă povestea reușesc să mă blocheze. E drept că e greu să mai găsești originalitate, o idee care să nu fi fost exploatată, însă ca cititor continui să fii surprins.

M.K. Lynn este autoare debutantă, dar cartea ei - prima dintr-o serie - reușește să convingă de la prima pagină. „Pene, morminte și flori” nu o poți desluși doar din titlu, povestea jucându-se pe terenul fantasy într-un mod neașteptat și antrenant. Cartea ca întreg adună toate elementele care asigură o aventură pe cinste, cu idei, scene și personaje care se completează perfect și captează atenția. M.K. Lynn transpune în cuvinte stări, emoții, nu doar o poveste de a cărei lectură ești fascinat și te intrigă. Pornind de la premiza luptei dintre întuneric și lumină - îngeri și demoni -, scriitura sa implică o doză de imaginație care bucură, vibrează și te atrage să descoperi mai mult. Ca o primă parte, volumul este construit în așa manieră încât să îți dea toate informațiile necesare, să îți prezinte lumea în care poposești, să îți stârnească anticipația și să te facă curios de soarta personajelor, însă chiar și printre toate detaliile care fac acțiunea atât de bogată, tot rămân unele nedeslușite și aruncate ca un cârlig pentru o continuare. 

În „Pene, morminte și flori”, autoarea s-a folosit de punctele ce alcătuiesc intriga pentru a scoate în evidență toate personajele implicate. Cartea nu este împărțită pe capitole, cât în momente în care protagoniștii își impun viziunea și își stabilesc rolul. Un atu atât pentru scriitor, cât și pentru poveste, aceste schimbări de perspectivă dezvăluie pas cu pas acțiunea, secretele și scopul final, lasând totodată loc de a descoperi viața personajelor și de a empatiza cu ele și de a aprecia impactul întorsăturilor de situație. 

Fleur, Ben, Klauss, Sirin și Loreley, toți sunt personaje principale în propriul lor film, însă cauza lor este comună. În cadrul oferit de Londra actuală, Îngeri, Demoni, Gardieni și alte ființe supranaturale împart teritoriul cu oamenii. Autoarea nu lasă imaginea acestei lumi fantastice și evenimentele ce au dus la crearea ei la voia întâmplării. Plecând de la o Geneză - 

„momentul în care Demiurgul a hotărât să creeze cele trei lumi ale acestei realități. Terra, Lumea celor Vii, Leeferion, Lumea celor Morți și Evelyon, Lumea Zeilor. [...] când a creat Terra, Demiurgul a avut trei cupe, în fiecare dintre ele câte un tip de Magie. Prima cupă vărsată a fost cea cu Magia Întunericului, care a creat noaptea și monștrii ei. După, a fost Lumina, ce a aprins soarele și a adus din el Îngerii și Gardienii. Ultima, Magia Naturii, a creat uscatul, apa și tot ce era viu. Oamenii au fost făcuți cei din urmă, ca să încoroneze Creația.” 

- povestea dovedește dedicarea și talentul autoarei, în același timp făcând totul să pară real (de fantastic). 

Implicată fără acordul lor într-o luptă sângeroasă și întunecată, familia Brown e nevoită să iasă din ascunzătoare - casa lor, refugiul împotriva forțelor Întunericului. Cel puțin Fleur și Klauss, care au moștenit gena mamei lor și sunt Îngeri - la fel ca fratele lor Fred, nu ca Alexya, sora lor, care e Om după tată - și se găsesc în mijlocul unor conflicte, decepții și sacrificii. Ben este Gardian și se ajută de Magia Luminii canalizată prin Îngeri să învingă Demonii ce îi vânează atât pe ei cât și pe oameni. Dacă Ben se intersectează cu Fleur - nu tocmai într-un moment fericit - și împrejurările îl fac pe Gardian să fie nevoit să protejeze familia Brown, Klauss se trezește răscolit de amintiri la întâlnirea cu o nimfă care îi va da viața peste cap. Chiar dacă lucrurile nu erau pașnice în Londra, ce stă să izbucnească îi va supune pe tineri la încercări grele, căci transformarea în Înger este un proces agonizant, minciunile dor, puterea are un preț, iar Lumea celor Morți își vrea supremația.

„Pene, morminte și flori” este un dark fantasy pe care îl citești cu sufletul la gură, complexitatea acțiunii te surprinde, iar întorsăturile de situație și suspansul sunt bine susținute. M.K. Lynn provoacă cititorul, lăsând semne de întrebare pe ici pe colo, lumea și personajele conturate de ea având loc să crească în mod și mai neașteptat în următoarele volume. Povestea a atins un prag din care nu poți și nu vrei să te miști, personajele s-au dezvoltat spectaculos, încât relațiile dintre ele pulsează cu nerăbdare și vrei să afli mai mult. În ciuda împărțirii care dă glas fiecărui personaj și a melanjului de scene care de care mai incitante, „Pene, morminte și flori” se citește ușor și marchează ideile principale în culori tari. 

Citiți și descoperiți!

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)