Review ”Acolo unde cântă racii” - Delia Owens

Editura Pandora M

Încă de la începutul anului, noutățile editoriale împânzesc feed-ul rețelelor sociale și se bat pe locul de cartea verii/anului, punând cititorul în poziția oarecum dificilă de a alege un volum și mai apoi să dea credit statutului de cea mai bună carte a perioadei x. Cum timpul e prea scurt pentru a putea citi toate noile apariții, selecția unui titlu, în cazul meu, nu se bazează doar pe părerile laudative sau reclama pe care o face editura, ori bloggerii de carte, ori vreo actriță în clubul ei de carte, ci și pe instinct și vibe-ul pe care descrierea cărții mi-l transmite. Nu neg faptul că deseori mă las ghidată și de imaginea copertei, de titlu, de curiozitatea iscată de toată vâlva de pe internet, dar în final mă las condusă de intuiție.

„Acolo unde cântă racii” m-a chemat fără să îi știu motivele, însă când mi-a arătat ce are de oferit, m-a cucerit total. Romanul de debut al autoarei Delia Owens a câștigat loc fruntaș în lista mea de cărți extraordinare citite în acest an și această lună. Cu o poveste plină de culoare, melodioasă, pătrunzătoare, cartea este greu de lăsat din mână, atacând cei mai sensibili nervi, dar și captivând printr-o acțiune misterioasă. Imaginile vibrante cu care s-a jucat autoarea m-au transpus într-un peisaj ce mi s-a derulat cu ușurință în fața ochilor, descrierile ce îi atestă priceperea de naturalistă lăsând loc unei experiențe feerice. Aceste elemente ce populează mare parte din acțiunea cărții pot cădea dintr-o extremă în alta, unii considerând poate că se bate pasul pe loc, însă eu am savurat din plin această călătorie exotică.

Delia Owens a creat un colț de lume fascinant pe coasta Carolinei de Nord, provocându-te să trăiești viața personajelor din anii '50 într-un loc ce te absoarbe cu vegetație luxuriantă și te rătăcește pe canalele inundate ale mlaștinii pline de viață. „Acolo unde cântă racii” este abandon, simplitate, locul unde natura se impune, iar pentru omul ce învață să conviețuiască în armonie, este refugiu și casă. Pentru comunitatea Barkley Cove, mlaștina este întuneric și mizerie, dar pentru Kya Clark este lumină și familie. Odată cu descoperirea personajului principal, povestea devine una cu realitatea și este imposibil să nu tresari, să nu suferi alături de Kya. Delia Owens insuflă emoții puternice în scrierea sa, și nu doar elementul central de intrigă ce urmărește viața Kyei din copilărie până la maturitate stârnește lacrimi, ci și atitudinea oamenilor care își resping semenii pe baza unor concepții absurde și prejudecăți. Povestea este mult mai profundă decât lasă impresia, mergând pe bucle de timp dezvăluind o familie disfuncțională, o luptă pentru supraviețuire, singurătate, marginalizare, iubire, ambiție, dreptate, împletind cu sunetele naturii și șiretenia unui caz de crimă, cumulând o serie de evenimente și trăiri care te pun pe gânduri, îți săgetează inima, îți fac ochii să lăcrimeze și aduc totodată și împlinire.

În 1952, când Kya avea doar șase ani, mămica și-a făcut bagajul și a plecat fără să se uite în urmă. La scurt timp, frații și surorile, au plecat și ei în lume, lăsând-o pe micuța Kya cu tatăl abuziv și alcoolic. De la o vârstă prea fragedă, responsabilitatea de a se întreține singură o formează pe Kya, „Fata Mlaștinii”, care își găsește alinare în interacțiunea cu păsările și se hrănește din sânul naturii. Rămasă singură după ce nici tatăl nu își mai găsește drumul spre casă, inteligenta, isteața Kya, se folosește de barca cu motor pentru a face negoț cu Săltărețu', un bărbat de culoare ce avea o prăvălie pe coastă. În schimbul midiilor și a peștelui afumat, Kya primea combustibil și alte necesități, legând în același timp o prietenie cu bărbatul și soția acestuia, relație care îi va lega pe viață. Ostracizată de locuitorii din Barkley Cove, traiul printre ei nu a fost niciun moment favorabil celui din mlaștină, Kya refugiindu-se de răutățile oamenilor în baraca ei. Însă cu trecerea timpului, sălbăticia și civilizația se intersectează, iar pe canalele de apă, prin păduri și pe plaje, se leagă iubiri, doi băieți care sunt fascinați de frumusețea Kyei, dar care inevitabil poartă amprenta dezamăgirii. În 1969, descoperirea cadavrului lui Chase Andrews creează rumoare, acuzațiile întorcându-se spre „Fata Mlaștinii”.

Kya, ca personaj singular, compune o poveste care te inspiră, te impresionează, și acompaniată de celelalte personaje cheie, cu atât mai mult te captivează și îți merge la suflet. Urmărind procesul ei de maturizare și transformare dintr-o fetiță abandonată, respinsă de societate, catalogată ca fiind o „sălbatică”, într-o tânără ce se autoeducă, cu sprijin și încredere din partea prietenului Tate, dornică de afecțiune umană, inteligentă și o naturalistă recunoscută, devine dificil să nu te atașezi și să nu empatizezi cu Kya. Acțiunea cărții, oricât de axată ar fi pe cele două planuri - natură și personaj -, surprinde la orice pas, insuflând un aer romantic nu doar în preajma relațiilor de iubire, ci și întregului peisaj, iar misterul crimei rezervă un punct culminant care se îmbracă într-un suspans înnebunitor, ascunzând și o întorsătură a situației răscolitoare. Delia Owens a dat o muzicalitate aparte fiecărei acțiuni, inserând poeme ce curg lin printre scene. Scriitura este frumos transpusă în traducere, fiecare emoție vizibilă, fiecare descriere palpabilă.

„Acolo unde cântă racii” este o carte înduioșătoare, reflectând puterea personajului principal de a nu se lăsa învinsă, dar punându-și în final încrederea numai în natură, singura familie care nu a părăsit-o niciodată. Iubirea pentru natură se naște din cuvintele autoarei și se transmite în traiul Kyei, sentiment care m-a răscolit și pe mine ca cititor și făcându-mă să vreau să îi ascult povestirile Kyei despre pescăruși, scoici, pene, ciuperci, la nesfârșit.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)