marți, 25 iunie 2019

Review ”Castele de nisip” - Volum de povestiri romance - Editura Tritonic

iunie 25, 2019 0 Comments
Alina Dinu
Editura Tritonic

Anul trecut citeam „Schițe de iubire” și luam un prim contact cu o serie de autori ce reușeau să mă impresioneze și printr-o povestire de doar câteva pagini, dar mai mult, reușeau să mă convingă să le descopăr colecțiile de romane și să le devin cititor fidel. Genul romance rămâne mereu în preferințele mele și pentru că uneori lista de lecturi îmi scapă cărțile romantice, ce poate compensa mai bine decât o antologie romance, un adevărat periplu prin emoții și scene variind în intensitate și viziune. Succes nu a avut doar în cazul meu, volumul fiind bestseller 2018, cu meritele de rigoare, iar inițiativa antologatorilor de a „recidiva” și anul acesta cu o nouă colecție de povestiri, a fost încununată de nouă autori, din ale căror fărâme de lume, spiritul meu romantic și sensibil a vibrat, a zâmbit, a plâns.
Castele de nisip” este partenerul excelent pentru o zi de vară și oaza mai mult decât mirifică de unde inspiri sentimente de iubire și speranță. Ideea pe care Teodora Matei și Lucian Dragoș-Bogdan (antologatori) au folosit-o fructuos nu doar o dată, ci de două ori, atrage după sine aprecieri de la construcție și coordonare, pâna la energia debordantă pe care autorii implicați o imprimă cu măiestrie povestirilor. Unele mai lungi, altele mai scurte, scrierile adună fir cu fir trăiri ce se adaugă unui „castel de nisip”, ce în ciuda cutremurelor resimțite, este unul solid. 
Cele nouă titluri care compun volumul vorbesc în graiul autorilor ce le semnează, cu sensibilitatea, dramaticul, suspansul și fantasticul caracteristic, fiecare poveste lăsându-și o amprentă asupra cititorului. Chiar și urmărind o temă, interpretarea acesteia trezește emoții diverse și dorință de rătăcire în oricare peisaj de mai mult decât cele câteva momente. 
Rodica din oglindă” este plăsmuirea lui Dănuț Ungureanu a unei tinereți apuse, cu iubirea și jocurile ei fantastice. Stilul autorului stârnește zâmbete și multă curiozitate, personajele sale reflectându-se într-o oglindă a unei alte vieți. 
Anamaria Ionescu sensibilizează printr-o povestire cu iz istoric, o călătorie în timp care poartă umbra unei iubiri pierdute. „Aniversarea căsătoriei” este dăruire, sacrificiu, durere și veșnicie.
Teodora Șerbănescu dăruiește tinerețe cu „Cei o sută de crini”, o poveste despre regăsire și întâlnire a sufletului pereche. 
Zăpezile amintirilor” este capcana Teodorei Matei, o întâlnire păcătoasă pe rețelele de socializare. Necunoscutul și iubirea se întrec cu fricile, dar adevărul compune povestea tragică.
Mirela Oprea scrie un historical romance - „Destine în oglindă” - dramatic, captivant. Povestea este detaliată și îndestulătoare, cu personaje vibrante și o intrigă surprinzătoare. 
Daniel Timariu trasează concis, din perspectiva unui bărbat însurat, „Nuanțe de roșcat și negru”, o rătăcire în amintiri și iluzii pe un drum întors de soartă.
Nu știu să spun povești” e doar vorba personajului lui Lucian Dragoș-Bogdan, căci autorul spune povești și încă excelent. Scrierea sa ne cântă și ne încântă cu o acțiune ca de film, împletită cu tumultul unei vieți de rock-star, prietenii, iubiri, pierderi dar și regăsiri.
Rebeca Cojocaru analizează cu un ochi fin trăirile. Cu o notă ori muzicală, ori artistică, scrierile sale sunt reale, iar „Între da și nu” este o poveste care se desprinde din experiențe cu care fiecare dintre noi ne-am găsit, măcar o dată, față în față.
Într-un alt cadru de film, perfect creionat de Monica Ramirez, „Viața de dincolo de viață” este tragedia, drama, trădarea, suspinul și finalul fericit care îmbracă atât o poveste emoționantă, cât și esența antologiei.
Am alunecat cu un val peste nouă „Castele de nisip”, însă trăinicia lor nu a fost efemeră și eu am fost cea doborâtă. Nouă povestiri care s-au sudat puternic și nu au dat răgaz trăirilor, cu fiecare pagină trezind încordarea, palpitațiile, satisfacția. Ca întreg, volumul este precum o întâlnire cu fantomele trecutului, prezentului și viitorului, un joc al destinului, ferestre spre vieți disparate, însă individual, fiecare poveste oferă câte o cheie, care deși construită diferit, deschide aceleași senzații. „Castele de nisip” are un ritm arzător, molipsitor, infuzia cu romance fiind de nerefuzat. 

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐ (5/5)

Mulțumiri Editurii Tritonic pentru volumul ce se găsește pentru comandă pe site-ul editurii

joi, 20 iunie 2019

Review ”Dincolo de timp” - O.G. Arion (seria Nemuritor #3)

iunie 20, 2019 0 Comments
Alina Dinu
Editura UP

Cu fiecare carte a Oanei Arion sunt supusă unei lupte interioare - cum o să fac față unor noi peripeții, ce stări și emoții mă vor mai încerca, ce alte cuvinte de cinste, complimente, aș mai putea aduce autoarei și scrierii, sunt câteva dintre gândurile care mă răscolesc înainte, în timpul și după terminarea lecturii. E lesne de înțeles că din moment ce am bifat primele două volume - Ultimul viking, Te voi găsi - din seria Nemuritor, și acestea încadrându-se din start printre favorite, nici continuarea nu se putea lăsa mai prejos. O.G. Arion e numele care știu cu siguranță că mă va răpi și mă va închide într-un colț de lume fantastică, prea puternică ca să îi evit influența, prea palpitantă ca să îi refuz magia.
Dincolo de timp este veriga a treia dintr-un lanț arzător de evenimente și răsună precum zgomotul făcut de piatră pe tăișul unei lame, semn prevestitor că nu vom avea parte de momente de tihnă nici de această dată, iar drumul ce se apropie ușor de final, va lăsa urme adânci, atât de partea admirației cât și de cea a tristeții. Chiar și cu riscul de a mă repeta, volumul este plin de neprevăzut, excelent construit, cu aceeași atenție la detalii și elemente de inspirație reală, în care suspansul te înnebunește și personajele te joacă pe degete. Deși obișnuită cu rețeta uimitoare, savuroasă, incitantă, a autoarei de a compune poveștile, în Dincolo de timp reușește să mai strecoare câteva plăceri în plus. Și dacă am crezut că mi-am irosit vorbele de laudă cu precedentele impresii, sunt surprinsă că pot să mai scormon după încă atâtea. Supusă unei reprize de antrenament intens, simpatia pentru personajul Victoriei îmi provoacă și înlătură deopotrivă riduri fine pe chip (rezultate din zâmbete și drame), anticipația unor prezențe supranaturale este una febrilă, traiectoria teribilă a acțiunii mă furnică, Dincolo de timp punctează acea creștere în intensitate a poveștii și o menține excelent, lăsând loc în final și pentru un alt boost energic.
După toate întâmplările care i-au dat viața peste cap Victoriei, înlocuind ordinarul cu supranaturalul, ne întrebăm ce ar mai putea urma? Îndrăgostită de un vampir, împrietenită cu un viking-nemuritor, stăpână a argintului și puțin supranaturală la rândul ei, totul pare să fie în grafic - este în vizorul atât al nemuritorilor cât și al oamenilor ce îi frecventează cafeneaua. Asta nu sună prea bine, nu? Dar sună palpitant.
La o nuntă unde mirii și parte dintre invitați sunt ființe supranaturale e nevoie să te amesteci în mulțime - un dans cu partenerul tău vampir, o escapadă amoroasă la etaj, un alt dans, dar cu niște necunoscuți dubioși, întâlniri și discuții cu alte personaje periculoase; un eveniment banal. Dar când acei necunoscuți au un interes sinistru și încep să omoare oameni nevinovați doar pentru a te convinge să le faci jocul, situația capătă valențe sumbre.
Puterea Victoriei de a readuce la viață a atras atenția unui vampir - Erden, iar cu ajutorul unei vrăjitoare - Wulina, încearcă să îi țeasă o plasă scandaloasă Victoriei pentru a o influența să o învie pe iubita lui moartă de mai bine de 2500 de ani. Începând prin a o ucide pe iubita lui Liam și punându-i în cârcă acuzațiile, totodată distrugând relația de prietenie cu polițistul, ca mai apoi să ucidă încă o dată o clientă fidelă a cafenelei și culminând cu răpirea partenerei de afacere, Lily, Victoria se vede în cele din urmă constrânsă de a le îndeplini cerințele. Cu firea ei vulcanică, teribilistă, dar și sensibilă și empatică, nu se îngrijorează pe cât ar trebui de propria-i viață și dacă ritualul la care se înhamă o va distruge. Nu e de ajuns că a mers pe la spatele prietenilor pentru acest gest? Dar tot ce contează e că toată lumea va fi în siguranță dacă va face ce îi cere Erden, nu? Wulina are chiar și informații importante despre iubita pierdută a lui Ian și ar fi o minune să se poate regăsi, nu? Ce alte secrete mai pot fi dezvăluite care i-ar putea schimba viața ei, pe a prietenilor ei? Speram că totul va fi roz? Ei bine, este roșu ca focul și negru ca pământul.
Oana Arion este cel mai bun magician - are talentul de a te face să râzi cu atitudinea Victoriei într-o secundă, iar în următoarea să cazi secerat de turnura evenimentelor. Și pe toate le scoate dintr-un joben misterios, în momente cheie, când te aștepți mai puțin. Dincolo de timp rupe câteva bariere și te prinde într-un conflict emoțional; este poate mai dinamic, mai incitant, mai dramatic decât precedentele episoade, deși aduce la lumină mai multă iubire. Reuniunea personajelor cu partenerii pierduți de atâtea veacuri este un pariu înșelător, și chiar și „dincolo de timp” lucrurile se schimbă, sau nu. Cu fiecare volum i-au naștere noi personaje, autoarea punându-ne la încercare simpatiile, iar de această dată, un metamorf - Sonja - este pata de culoare, dar și un ajutor de nădejde. Acea latură de istorie vie pe care autoarea o împletește frumos în poveste duce la o prințesă mongolă, iar pe cât de fascinantă este povestea ei reală, pe atât de esențială se arată și parcursului personajelor din seria Nemuritor. 
Dincolo de timp m-a sfâșiat, m-a întristat, m-a pus pe gânduri. Sunt atâtea scene care m-au răscolit și încă prea puțin timp m-am pierdut în ele. Cărțile Oanei Arion îmi sunt de fiecare dată greu de redus la doar câteva idei, pentru că abundă în momente ca desprinse dintr-un foc de artificii, care te captivează total și te lasă mut, fericit, dar și trist când se termină. Dincolo de ce reușesc eu să inspir și să conving, este un talent, o imaginație și trepidare pe care autoarea le dăruiește doar celor care citesc. Așadar, citește!

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐ (5/5)

Mulțumiri Oana Arion pentru volumul nemuritor. Explorați site-ul Editurii UP pentru comandă.

vineri, 14 iunie 2019

Review ”Protocol 9” - Monica Ramirez (seria Emma Moss)

iunie 14, 2019 0 Comments
Editura Tritonic

Fac un calcul și trag linie: nu am văzut filme de acțiune - thriller - cât am citit cărți de așa natură. Și când te întâlnești cu o nouă aventură semnată Monica Ramirez, ești pe deplin satisfăcut, încât nu îți mai trebuie pentru o perioadă infuzia cu adrenalină, căci poveștile autoarei pulsează puternic mult după ce le-ai parcurs. Ești supus la un antrenament dur - scenele se desprind din file și se imprimă pe retină, nervii sunt întinși la maxim, încordarea este nemiloasă, anticiparea este schingiuită; mai mult decât evident că nu scapi nevătămat din mâna Monicăi Ramirez.
Protocol 9 nu este doar o altă carte thriller - este acea carte thriller, cartea care se impune în literatura autohtonă de gen cu o acțiune bogată, demnă, trepidantă, urmând un scenariu bine construit, teribil de vizual. Pe lângă fiorii și furnicăturile pe care le transmite autoarea, ca de fiecare dată, prin atenția acordată detaliilor, prin paleta surprinzătoare de stări, prin unicitatea personajelor, de această dată dublează efectul cu o latură polițistă, un atribut ce vine să completeze gama de laude, pentru că se atașează perfect scrierii sale. Protocol 9 se prezintă cu o medie de nota 10 pe toate planurile - suspans, mister, scene de groază, personaje, viziune și interpretare. Monica Ramirez nu doar că nu te lasă să te plictisești nicio secundă, te încătușează în poveste și nu vrei să îi evadezi, te ține cu sufletul la gură până în ultima fracțiune de secundă și îi cazi de bună voie victimă.
Nu sunt fan filme horror, dar se întâmplă de fiecare dată ca personajele să și-o caute cu lumânarea exact unde nu ar trebui. Iar tu, ca spectator, ești la marginea răbdării, și a capanelei, strigându-le în minte - „Nu te duce acolo!”, „Nu face asta!” - dar bineînțeles că nu ascultă. Și inevitabil, criminalul le vine cumva de hac. Însă ce se arată previzibil în filme, în Protocol 9 este departe de a putea fi ghicit. Și chiar dacă pariezi pe o așa turnură, lupta dintre previzibil și imprevizibil este strânsă și chinuitoare.
Emma Moss - agent special „superstar” al FBI-ului - vine precum un test pentru cititori: să o clasăm direct pe locuri fruntașe în topurile preferințelor sau să o lăsăm cu un avertisment până la următoarea întâlnire? Personajul principal - și cel care dă numele seriei - este mai mult decât un profiler în cadrul FBI, angajat în prinderea unui criminal în serie; este o femeie antrenată să facă față unor situații încordate, trecută prin experiențe ce au marcat-o, puternică și agilă, cu o minte ascuțită, un prădător; dar în fond este o femeie care simte profund, empatizează, riscă pentru binele altora, o femeie ce poate cădea la rândul ei pradă. 

„Protocol 9 era termenul folosit de Birou pentru unele dintre cele mai complicate cazuri.”

Prinderea unui criminal ce înspăimântă o comunitate din statul Oregon este un caz ce o poate propulsa pe Emma Moss în cadrul departamentului. Ancheta condusă de autoritățile locale se dovedește a fi ineficientă, iar cu sosirea Emmei la fața locului și alăturarea ei agentului Slack Galloway, FBI-ul se arată mâna salvatoare, punând la socoteală și experiența și priceperea celor doi agenți. Cadavrele dezmembrate, aruncate în saci de gunoi în diferite părți ale micii comunități, sunt o imagine înfiorătoare. Un monstru, un om bolnav se plimbă printre ei, alegând victime aparent fără o legătură comună, din clase sociale diferite, însă toate împărtășesc aceeași soartă: sunt răpite, ucise cu cruzime, violate și abandonate. Însă și criminalii care se cred deștepți, fac în final o greșeală. Una dintre victime reușește să scape din ghearele agresorului înainte să își vadă sfârșitul.
Singurul martor care poate duce la soluționarea cazului se dovedește însă a nu fi de mare ajutor, dar pentru Emma Moss fiecare detaliu contează. Dar și când singura pistă pe care o avea, ajunge a fi în final măcelărită, un trup decapitat, sentimentul de vinovăție o macină pe Emma, dar o și impulsionează cu atât mai mult să îl prindă pe așa numitul Măcelar din Forest Grove.
Lucrurile ar fi putut fi simple dacă agenților FBI și detectivilor nu le-ar fi fost puse bețe în roate, dacă Emma nu ar fi căzut în brațele lui Rainer, dacă și alte vieți nu erau deraiate și criminalul nu era atât de îngâmfat. Dar unde ar mai fi fost distracția? 
Mintea criminalului este o lume plină de orori, plăceri morbide și nebunie sadică. Actele lui de cruzime trimit fiori de șira spinării, dialogul lui cu „iubita imaginară” (ce a mai rămas din ea și chipul ei) este o faptă maniacală, însă dincolo de toate atrocitățile închipuite, pragul inimaginabilului este forțat de scene sexuale șocante. Nu pun la îndoială că descompunerea, putrefacția, abuzurile ce se petrec din cauza criminalului, vor electriza, dar mai mult vor bântui, nervii celor mai slabi.
Ce îmi place la stilul Monicăi Ramirez este că își creează personajele ori real de umane, ori ireal de inumane. Fiecare personaj are ceva de împărtășit, o poveste proprie, un trecut dramatic, traumatizant, un drum menit să se interesecteze la un moment dat cu o cumpănă care le dovedește tăria sau reversul, care dovedește slăbiciunea. Autoarea se descurcă excelent la capitolul psihologie - cum conturează și descoase acțiunile protagoniștilor, dar cum se joacă în mintea cititorului primește de departea cea mai mare apreciere. În Protocol 9 nu știi niciun moment cine poate fi criminalul, acțiunea nu urmează nicio rețetă clasică de deconspirare, ești un spectator zgruncinat din toate părțile de evenimente intrigante și totodată antrenat cu totul în groază. 
Ca prim volum dintr-o serie ce împletește o multitudine de elemente incitante, inteligent creionate, într-un gen ce vine să încânte spiritele neobosite și puțin diabolice, Protocol 9 este brutal și formidabil, în lipsă de un compliment mai potrivit. Este o provocare și o incursiune periculoasă pe teritoriul unui criminal în serie care se bucură de atenția noastră, dar în final, îi „măcelărim” planurile? Te încumeți la o vânătoare?

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐ (5/5)

Mulțumiri Monica Ramirez pentru doza de fiori și plăcere nebună. Cartea se găsește pentru comandă pe site-ul Editurii Tritonic

marți, 4 iunie 2019

Review ”Block 46” - Johana Gustawsson

iunie 04, 2019 0 Comments

Editura Tritonic
M-am ferit într-o oarecare măsură de cărțile mai dark – genurile horror, crime, însă am încercat marea cu degetul și nu am regretat până în prezent nicio lectură încadrată în literatura noir. Nu am colindat prin toate colțurile recunoscute pentru scrierile thriller de gen, însă venind bine recomandat din vestul Europei, un roman ce se pregătește să facă valuri pe piața noastră de carte, mi s-a prezentat cu interes. Autoarea Johana Gustawsson, deși originară din Franța, locuiește în Londra, iar cartea sa de debut a fost tradusă în mai multe limbi și a impresionat plăcut cititorii și criticii. Block 46, primul volum din seria Emily Roy & Alexis Castells, se lansează la început de lună iunie și în România, iar pasionaților de mystery și thriller le este rezervată o carte captivantă dar și zguduitoare.

Citit în avanpremieră, romanul Block 46 apare în traducere la Editura Tritonic și are puterea de a frapa de la primele cuvinte. Johana Gustawsson aduce cu scrierea ei o imagine sumbră, tragică și sângeroasă, care prin intensitatea scenelor descrise și a evenimentelor ce inspiră ferocitatea acțiunii te face să rămâi fidel povestirii, indiferent de gradul de înfiorare pe care îl resimți. Autoarea împletește în jurul unui trecut desprins din realitatea atrocităților din lagărele naziste – mai precis lagărul Buchenwald, o intrigă ce pune în centru un criminal în serie, al cărui mod de operare îngheață sângele în vene. Linia trecut-prezent pare să delimiteze două povești diferite, însă paralela este construită să accentueze misterul și suspansul, să implice o serie de personaje prin acțiunile cărora urmărești un scenariu terifiant. Anii de după 1944 din care autoarea construiește un monstru ce respiră din tenebrele lagărului, se reflectă în anii din prezent și pune la încercare o echipă de detectivi în elucidarea unor cazuri de crimă, săvârșite de un profesionist.

Plecând din Germania anilor 1944, ajungând în Londra și Falkenberg, Suedia a anilor 2014, Block 46 plimbă cititorul prin peisaje neașteptate. Erich Hebner este adus prizonier la Buchenwald, iar condițiile și tratamentele la care îi supun soldații, decimează numărul prizonierilor pe zi ce trece. Moartea le suflă în ceafă, dar tânărul Erich are parte de o mână salvatoare când este distribuit în block-ul de experimente al doctorului Fleischer. Studiile lui Erich de medicină îl fac aliatul unui om care a transformat block-ul 46 într-un ungher al fricii, iar cei ce ajung pe mâna lui nu sunt parte doar ale unor studii de știință.

În 2014, descoperirea cadavrului, pe coasta Suediei, a tinerei creatoare de bijuterii, Linnea Blix, trezește o anchetă care va dezgropa multe secrete. Alexis Castells este scriitoare, iar inspirația ei venind din cazuri criminale o face o bună investigatoare și atentă la detalii. Astfel că atunci când primește vestea că prietena ei, Linnea, este moartă, instinctul ei intră în acțiune. Alături de Peter Templeton, partenerul lui Linnea, Alexis se îmbarcă în avionul spre Suedia, unde este întâmpinată de detectivii suedezi și mai apoi de profiler-ul Emily Roy.

Crima ce a avut-o ca victimă pe Linnea nu este singulară, cazuri asemănătoare petrecându-se în Londra, însă implicând băieți de o vârstă fragedă. Semnalmentele erau aceleași – ochii scoși din orbite, traheea secționată și un semn crestat pe braț.

Legătura dintre evenimentele din prezent – atât cele din Suedia, cât și cele din Londra - și cele din trecut se concretizează cu fiecare detaliu, deznodământul fiind unul învăluit în neprevăzut. Ancheta dezvăluie mai mult decât vinovatul, autoarea dorind să evidențieze nașterea și perpetuarea unei minți bolnave. Cum vor soluționa personajele, dar mai ales cum vei întâmpina tu, ca cititor, evenimentele izvorâte din Block 46, rămâne de descoperit pe riscul propriu.

Johana Gustawsson impresionează plăcut prin maniera de scriere, care poartă un alt aer în comparație cu ce am citit în ultima vreme. Romanul este mai mult decât un thriller și o acțiune polițistă în prinderea unui criminal în serie; construiește două personaje feminine puternice, care păstrează o urmă de mister și ascund traume; criminalului îi creează o istorie teribilă, iar motivațiile sunt înfiorătoare. Block 46 are destule elemente care să te țină antrenat în acțiune și te păcălește grozav crezând că știi cu ce ai de a face. Ținând cont că acesta este primul volum dintr-o serie, ceea ce urmează din partea autoarei nu poate decât să stârnească nerăbdare și curiozitate.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐(4/5)

Mulțumiri Editurii Tritonic pentru cartea primită în avanpremieră. 
Block 46 se găsește pe site-ul editurii  

Bookshelf

Alina's bookshelf: read

Brave
Block Party
Seduction
All the Crooked Saints
American King
Lovers Like Us
Mischief
Michael's Wings
The Lightkeeper's Daughters
The Eternal Kingdom
Leviathan's Blood


Alina Dinu's favorite books »

Etichete

carti (138) decoratiuni (5) dulce (13) English (31) film (15) fotografie (9) hand-made (7) jucarii (3) primavara (5) toamnă (7) vara (4)