Review ”Darul vieții - Predestinați” - Alina Cosma

Nu încape îndoială că atunci când îmi este pusă în mână o carte a genului romance, o voi sorbi ca pe un nectar. Și chiar dacă se distinge un tipar, citind atâtea povești în care acțiunea se arată pe rând previzibilă, clișeică, mă arunc cu bucurie în capcană, primul motiv, pentru că oricât aș ghici din țesătura cărții, tot se mai găsesc ițe încurcate, iar al doilea motiv, pentru că sunt o romantică irecuperabilă.

Editura Petale Scrise

Darul vieții - Predestinați

 

Fiind un gen pe care l-am explorat pe mai multe laturi, și descoperind că autorii se bat pe un stil care prinde bine la public, cartea Alinei Cosma - Darul vieții (referire de ansamblu, având în vedere că romanul este publicat în două variante, aspect asupra căruia voi reveni) - mi-a trezit impresii de asemănare cu povești din spectrul „Fifty Shades of Grey” (dar fără detaliile kinky). Deznodământul părea a fi deja scris, însă, așa cum în mare parte mă și așteptam să evolueze lucrurile, în contrast a apărut o intrigă ce provoacă zâmbete și lacrimi. Povestea deopotrivă tragică, dramatică și romantică se desfășoară într-un ritm rapid, firul acțiunii este ușor de urmărit, și dacă pe alocuri scriitura este simplistă, fără multe detalii de fond, descrieri și stabilirea unei atmosferi precise, încărcătura emoțională, simpatizarea personajelor și impactul situației acoperă un interes și suspans plăcute.

„Darul vieții” s-a așternut pe foaie în 2016, cu o primă variantă a poveștii ce inspiră multe trări, poveste jucată de Dalia și Cristian. Cum menționam mai sus, anul 2018 a adus o reeditare a cărții și s-a propus o a doua imagine, una dacă nu complet, atunci major schimbată. Sub titlul „Darul vieții - Predestinați”, autoarea a schimbat macazul înainte de final, așa că dacă îmi permit o comparație, prima carte este neagră, a doua roz - punând față în față starea cu care te alegi. Am citit ambele volume consecutiv, în ordinea de pe tricou, astfel că nu îmi pot supune ideile să se împartă în tabere, și prin urmare voi expune impresiile în aceeași postare.

Ca orice început de poveste, protagoniștii sunt străini unul față de celălalt. Întâlnirea lor este întâmplătoare, așa dă de înțeles destinul. Câteva zile de vacanță la o pensiune, o aduce pe Dalia de la singurătatea ei, în compania lui Cristian. În primă fază nepoliticos, bărbatul își caută iertare de la tânăra ispititoare cazată în proprietatea lui și petrec câteva momente distractive, relaxante, încântătoare împreună. Totul până când reticența Daliei la avansurile lui, îl face pe Cristian să plece brusc de la pensiune și sfârșitul de vacanță să o întâmpine pe Dalia cu o notă de plată pe minus, suportată de însuși Cristian.

Simțindu-se îndatorată, starea Daliei pare să îl cheme pe Cristian în calea ei și revederea lor se propune cu un târg - pentru liniștea sau plăcerea fiecăruia: trei luni pe parcursul cărora Dalia îl va însoți, va participa, va învăța și va trăi tot ce dorește Cristian, mai precis, să îi fie damă de companie. Doi oameni ce nu cu mult timp în urmă erau străini, ajung să se cunoască așa cum nu sperau și să își dorească mai mult decât prietenie. Dalia, scoasă din zona ei de confort, din depresia profundă cauzată de pierderea părinților într-un accident cumplit, din izolare și monotonie, își va desprinde petală cu petală inocența ei și va găsi alinare, confort și încredere în Cristian. Dacă bărbatul o citește ca pe o carte deschisă, suferințele lui de pe urma unui eșec în relația cu fosta iubită și drama din familie care îl urmărește de ani, sunt surse de neliniște. 

Și pentru că ce i-a adus împreună îi și poate despărți, destinul aruncă zarurile. Impactul este iminent, dar poate distruge iubirea? 

Darul vieții

Cititorilor le sunt puse în față două traiectorii diametral opuse - pentru cei sensibili, „Darul vieții” va provoca palpitații îngrijorătoare inimii și va îneca ochii în lacrimi; „Darul vieții - Predestinați” aduce finalul fericit după care suspini și împacă simțurile. Povestea Daliei și a lui Cristian este una frumoasă și profundă, și urmărind-o în două planuri te convinge să te atașezi. Construcția acțiunii merita mai multă atenție și s-a simțit lipsa unor pasaje descriptive, mai puternic accentuate, care să dea substanță intrigii. Unele aspecte au fost îmbunătățite și revizuite în reeditare - Predestinați -, ceea ce a făcut loc cititorului să pătrundă mai bine în lumea personajelor. Și contrar așteptărilor, de a îmbrățișa schimbările în întregimea lor, tragedia inițială, care deși lovea cu întâmplări ciudat de neprevăzute și fără context, mi-a plăcut mai mult decât versiunea a doua. Cred că dramatismul își are meritele uneori și schimbarea de peisaj e binevenită. 

Alina Cosma a creat o poveste foarte ofertantă, care m-a încântat și dincolo de rapiditatea cu care s-a desfășurat. Personajele principale se completează frumos, chiar dacă s-au jucat cu nervii mei, în nehotărârea și stările lor fluctuante - ba se distrau, ba se certau, ba se iubeau, ba se supărau. Citind ambele cărți și având în minte imaginea a ce s-ar mai fi putut întâmpla, Darul vieții - Predestinați îmi inspiră ideea de o continuare, chiar și pe baza scenelor de final din prima variantă; aș plânge negreșit. Acestea fiind spuse, „Darul vieții” (oricare din cele două cărți) prezintă o poveste care aduce cu ea toate plăcerile și durerile, atât ale iubirii, cât și ale vieții, o carte pe care o parcurgi rapid și simți că ai trăit odată cu personajele.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐ (4/5)

Mulțumesc autoarei Alina Cosma și Editurii Petale Scrise pentru cărți.

Comandați romanul pe site-ul editurii