Review ”Codex Aureus. Cele 3 Pergamente” (vol. II) - Silviu Radu

Odată pornită în călătoria Codex Aureus, drum presărat de autorul Silviu Radu cu istorie, avântul primit cu volumul I - Nume de Cod - este greu de stăpânit, așadar am parcurs rapid și volumul II. Nu mă declar cunoscătoare și pasionată de istorie dar unele aspecte îmi captează atenția, așa cum s-a întâmplat cu manuscrisul valoros aflat în țara noastră și pe seama căruia Silviu Radu a compus ficțiunea. Bineînțeles că elementele pe care s-a bazat autorul în compunerea cărților nu pot funcționa unul fără celălalt și printr-o recapitulare a unor evenimente atestate, împletite cu puțină imaginație și acțiune, a rezultat o serie ce intrigă.

În primul volum am aflat ce este și ce înseamnă Codex Aureus. Am luat parte la jocuri politice, manipulări, conspirații și crime pentru putere și posesia manuscrisului, grupări secrete de la Vatican și interesele celor din România. Am retrăit prin ochii unor personaje, care, deși fictive, erau copia realității, scene ce au marcat țara. Cu temele bine făcute, autorul a reușit să mă păstreze fidelă lecturii până la final, dar cu o undă de dezamăgire în ceea ce privește acțiunea.

Din deznodământul primei părți se desprinde curiozitatea de a urmări soarta evangheliarului Codex Aureus, însă, cu volumul secund, descoperi o altă poveste clădită în jurul manuscrisului. Părăsim prezentul și poposim în anii de după al doilea război mondial, în regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. De această dată ca subiect de intrigă între țări se află 3 Pergamente, scrieri ce oferă decodificarea mesajului ascuns în Codex Aureus și care ar putea prezice viitorul. Nume sonore din conducerea nemțească, sovietică și românească se complică în strategii de spionaj pentru a căpăta puterea Pergamentelor, dar nelipsit de la acțiune este și Vaticanul.

Având un aer mai tulbure, luând în vedere perioada în care se desfășoară acțiunea volumului Cele 3 Pergamente, autorul a proiectat o descriere a locurilor, oamenilor și atmosferei care este realistă și expresivă. Plecând de la anii 1940 și ajungând până la preluarea conducerii țării de către Ceaușescu în anul 1965, cartea numește evenimente și personaje istorice, redă imaginea de altă dată, boemă sau tristă a orașelor Brăila și București. Linia dintre veridic și ficțiune este una subțire, întrucât acțiunea și personajele sunt tangibile, iar pergamentele ca idee contrastantă sunt mai mult un miraj.

Ca și construcție cele două volume sunt asemănătoare, folosindu-se același stil de scriere și introducere în subiect, intrigile și vacarmul din sânul partidelor sau grupărilor secrete și un punct care să sensibilizeze, în cartea de față fiind relația de iubire dintre fiica lui Gheorghiu-Dej - Lica - și doctorul Gigi Plăcinteanu. Ca personaj ce se detașează de lecția de istorie prezentată de autor și care construiește în jurul ideii principale - căutarea, găsirea, ascunderea Pergamentelor - este Walther Markus, ofițer german infiltrat în țara noastră sub numele de Marcu Valentin. Aș putea spune că el duce greul poveștii și de pe urma sa se câștigă la capitolul acțiune, punând în scenă crime și manipulări, printre celelalte dictate de interesele altor membri. Cât timp luăm parte la discuții între personaje precum Heinrich Himmler, Hans Globke, Eugen Alimănescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Teoharie Georgescu, Alexandru Nikolski, Ana Pauker, Stalin și alții, pe teme ca înființarea Comunității Economice Europene sau concernul I.G. Farbenindustrie, învelite, binînțeles, în ficțiune, subiectul central al Pergamentelor se pierde în multitudinea de planuri și se sfârșește dezolant.

Îmi vine greu să admit că lectura nu m-a captivat, mi-a fost greu să țin pasul cu numărul de personaje și evenimente care nu s-au tradus pentru mine într-o poveste fictivă, ci mai mult ca o culegere de idei inspirate din istorie, cu vălul fictiv subțire aranjat deasupra lor. Cele 3 Pergamente sunt doar un motiv de ațâțare, atât a intrigilor din carte, cât și a cititorului, căci în esență ele nu contribuie cu nimic la crearea unui mister sau suspans. Îmi este imposibil să redau în câteva rânduri cuprinsul cărții, pentru că sunt implicate multe personaje, analizate multe evenimente, iar atenția mea pe parcurs s-a diminuat. Cu riscul de a mă repeta, nu sunt o împătimită a istoriei, însă focusul cărții m-a făcut să dau o căutare elementelor folosite. Doar pentru că personal mă așteptam ca volumul să inspire mai multă ficțiune și să dezvolte ideile în altă direcție, asta nu înseamnă că pe ce s-a axat autorul nu este interesant și denotă scopul pe care l-a avut cu această călătorie în timp.

O lectură de ⭐⭐⭐(3/5)

Mulțumiri autorului Silviu Radu.

Trilogia continuă cu volumul - Ultimul Pion - apariție Mai 2019