Mi-am promis să citesc autori români, să fiu mai dedicată literaturii autohtone. Și deși sunt mereu în dubii când dau să aleg o carte, oricare ar fi genul ei, mă sprijin pe impulsivitate și cu bune, cu rele îmi fac rost de o aventură.
Nu sunt familiarizată cu stilul autoarei Petronela Rotar, prin urmare nu am pornit cu nicio preconcepție, nu am citit recenzii referitoare la carte și deci am pornit orbește la lectură. Încă nu sunt sigură că ”Orbi” este prezentarea perfectă a autoarei, dar a garantat o experiență extraordinară.
Coperta volumului, apărut la Editura Herg Benet, asigură un prim impact, imaginea chinuind curiozitatea, iar împreună cu titlul compune în imaginație un freamăt, detaliul în forma infinitului tatuat pe piele și el adăugând la o stare de durere perpetuă. După o așa chemare mi-a fost greu să nu mă lipesc de carte și până la parcurgerea filelor a fost un suspans. O poveste în 240 de pagini, ”Orbi” mi-a furat orele dintr-o zi și mi-a prins gândurile ca într-o menghină.
Dacă Alexa este un jurnalist recunoscut în zona Brașovului, a trudit să ajungă cineva, s-a îndrăgostit de bărbați nepotriviți și a fost îndrumată precum un orb de traumele copilăriei sunt aspecte în care te pierzi, unele detalii din poveste sunt mai profunde decât altele. Privind printre rânduri, povestea de viață, de iubire, de instabilitate, de negare este formarea, teama, emoția pe care o resimți indiferent dacă te regăsești sau nu în trăirile Alexei. Relațiile ei nesănătoase, începând cu Andrei - un bărbat căsătorit, și apoi cu Călin - părinte, alcoolic, nefiresc de gelos - sunt puncte de cotitură în drumul ei. După dezamăgirea cu Andrei, se aruncă orbește în brațele lui Călin, pe care îl întâlnește într-o vacanță la mare. Refuză să îi vadă defectele, îl vrea pentru ea chiar și atunci când fetița lui, împreună cu fosta lui concubină, i se alătură. Singurătatea, dorința de a experimenta viața de cuplu, o împing să se căsătorească cu Călin. Mariajul lor se termină după nici un an, căci Alexa deschide încet ochii și nu mai acceptă ieșirile lui Călin - bețiile, controlul, geloziile, abuzul și șantajul.
Orbi suntem noi, vrând, nevrând; pentru fericire, liniște, iubire, integrare, acceptare. Orbi sunt personajele Petronelei Rotar, care prin faptele, acțiunile, gândurile lor vorbesc cu o latură ascunsă a cititorului. Supunerea femeii în fața unui bărbat autoritar, compromisurile care nu satisfac, tăcerea sau minciuna în numele înțelegerii, sunt pași făcuți spre o împlinire și iubire deșarte. În cazul Alexei, salvarea vine prin terapie, nu o salvare de fostul soț, ci mai degrabă de propriile frici și umbre din trecut, care i-au marcat trecerea prin viață. Absolvită de sentimentul de vinovăție nejustificat - un om nu poate fi vindecat dacă nu își dorește vindecare -, Alexa se împacă cu sine însăși, așa cum e lecția pentru fiecare de a realiza că vina nu e în totalitate a noastră.
O carte pătrunzătoare, psihologică în pasajele de terapie susținute, cu un mesaj puternic, scene pe care le întâlnim poate prea des, din care răsar fiori și întrebări în sine, o lectură rapidă și dureroasă. Scrierea este confuză pe alocuri, frazele se încurcă între ele prin prea multe virgule ce vor să dea o rapiditate ca cea a gândurilor când nu ești sigur pe tine. Trecerea de la perspectiva unui personaj la a altuia este greu sesizabilă, ceea ce e și bine și rău. Exprimarea este colocvială și te poartă lejer în acțiune.
Scriu aceste impresii la câteva zile după terminarea lecturii, pentru că în primă fază nu am fost sigură pe sentimentele evocate. Este o carte pe care trebuie să o lași să se așeze bine în minte și să analizezi nu doar conținutul ei, ci și ce trezește în tine ca cititor. Sunt momente când întâmplările descrise de autoare ridică amintiri și te înfioară gândul că undeva, ceva, îți vibrează. Memorabil la cartea ”Orbi”, pentru mine, nu au fost povestea, personajele, ci faptul că la timp distanță încă mă frământă subtextul ei. Pentru acest aspect mă bucur că am citit-o pe Petronela Rotar și mă încumet la viitoare lecturi.
0 Comentarii