Pasiune, hobby, bucurie - Literatura pe tocuri

În urmă cu câțiva ani mi-am descărcat un pachet de cărți în format electronic și mi-am întocmit o listă de lectură. Nu îmi propusesem să citesc un număr anume, nicidecum să petrec ore în șir lecturând, apoi zile și luni. Alesesem să am încă o activitate pe lângă cele de zi cu zi, să mai treacă timpul, și îmi era comod să le citesc pe un ecran la vremea respectivă. Ar fi trebuit să îmi fie evident în ce mă băgam! Mă învârteam între laptop și telefon să descopăr noi povești și simțeam cum trec zilele pe lângă mine dar aducând o satisfacție cu ele. Am trecut apoi la tableta e-reader și nu mă opream din citit nici să mănânc. A devenit o dependență să mă pierd în ficțiune. 

Citeam tot ce îmi atrăgea atenția, preferând limba engleză. Nu băgam de seamă blogosfera și ce comentează alții despre cărți, nu mă interesa acest aspect, doar citeam. A fost perioada când nu făceam nimic altceva, era o depresie folositoare cărților și numărul acestora tot creștea. Nu lăsam răgaz de bucurie la terminarea uneia, că începeam alta, eram la foc continuu. Numărul cărților citite a ajuns în prezent să depășească 1000.

În momentul în care am început să citesc impresiile altora despre cele citite și de mine, mi-am făcut curaj și m-am străduit să pun câteva idei pe foaie. Mă minunam la colecțiile pasionaților de lectură și îmi puneam tot felul de întrebări legate de biblioteca lor care abunda în romane. Imaginile acelea m-au scos din electronic și m-au adus la real. Cu o floare nu se face primăvară, dar cu o carte se adună o comoară. Entuziasmul meu de a citi, s-a legat pe zi ce trecea cu cel de a scrie și în felul acesta am ajuns pe blog.

Nu mi-am pus niciodată mari speranțe în ideile mele. Nu am avut doza nebună de curaj să interacționez și cu alți cititori și bloggeri. M-am încărcat cu răbdare însă și o rază de bucurie avea să mă străbată. Cum le spuneam atunci, „încercarea moarte n-are” și așa m-am găsit trimițând mail unei echipe frumoase și site de literatură. Când am citit răspunsul lor eram în stația de autobuz. Mă abțineam cu greu să nu râd de bucurie și mâinile îmi tremurau. Făceam parte din echipa Literatura pe tocuri, împărtășeam și prin intermediul lor pasiunea pentru lectură și impresii despre cărți frumoase. Experiența de redactor îmi dă acum încredere în mine și surpriza vederii recenziilor în online este foarte dulce. Oameni frumoși îmi inspiră zilele și mulțumirile sunt neîncetate. 

Am pornit de la o monotonie a zilelor pe care am umplut-o cu cărți. Am continuat prin a deveni dependentă și m-am izolat de realitate în fantastic. Am citit fără oprire zile care s-au transformat în ani, ca apoi să las impresii și pentru alți pasionați și să capăt o voce prin ideile scrise. Un mic imbold, o provocare lansată mie însumi, m-a pus în pragul Literatura pe tocuri și am fost primită cu căldură. Mi s-a deschis o ușă de care mă bucur și pe care nu o las să se închidă curând.

Azi marchez cea de-a cincea recenzie pe tocuri. Nu este un număr șocant, dar pentru mine este împlinirea unei dorințe. Cu această ocazie îi invit pe cei care îmi citesc postările să nu le rateze nici pe cele de pe Literatura pe tocuri. Fiți la curent cu cărți minunate urmărind și pagina de Facebook.

Sub numele Alice Dinu recenziile par să aibă altă culoare și tresar cu fiecare publicare, comentariu și apreciere. Sunt plină de speranță cu fiecare carte, toată un zâmbet că prin cuvintele scrise îmi găsesc împlinire. 

Spread the love!

Secretul  Helenei
26 Kisses
Fandom
Schițe de iubire
Bătrânii ticăloși