Review "Sharp Objects" - Gillian Flynn + TV Series

Încep săptămâna într-o notă mai întunecată, bizar de satisfăcătoare însă. Cu thrillerele lui Gillian Flynn am petrecut câteva ore pline de suspans și mister, iar dacă citindu-le nu a fost de ajuns, norocul a fost ca și ecranizările după bine-cunoscutele romane să aibă același efect. După Dark Places și Gone Girl , două filme cu actori bine cotați în rolurile principale, a venit acum rândul primului său roman să aibă parte de o transpunere pe ecran - Sharp Objects a avut premiera pe 8 iulie, pe HBO, debutând cu un prim episod promițător.

Descriere

După o scurtă internare la un spital de psihiatrie, jurnalista de investigaţii Camille Preaker se confruntă cu o sarcină dificilă: trebuie să se întoarcă în orăşelul unde a copilărit pentru a investiga moartea a două fete.
Camille n-a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotică şi ipohondră şi cu sora vitregă, pe care aproape că nici n-o cunoaşte: o puberă atrăgătoare, cu o putere ciudată asupra localnicilor.
Instalată în fosta ei cameră din vechea casă a familiei, Camille îşi dă seama că se identifică prea mult cu victimele. Bântuită de propriii demoni, trebuie să dezlege puzzle-ul psihologic al trecutului, dacă vrea să afle adevărul şi să supravieţuiască reîntoarcerii acasă.

Este simplu de prezis că filmul va avea o imagine puțin diferită de cea lăsată în urmă de carte, dar adaptarea pare, după primul episod, a fi una interesantă, adusă în prezent. Lăsând pentru moment discuția despre film deoparte, mă întorc la rădăcini - romanul propriu-zis. Recunosc că l-am citit 

abia acum doar atrasă de vestea ecranizării, iar cum îmi place să fac comparații între cele două ipostaze ale poveștii, m-am lăsat pradă curiozității (nu este prima întâmplare de genul acesta 🙊).

Camille Preaker are un trecut tulburător, o umbră ce îi bântuie viața. Copilăria într-un mic orășel din Missouri i-a fost întunecată de durerea pierderii unei surori, suferință pe care o poartă pe piele în cuvinte grele, suferință iscată însă și prin alte împrejurări. Relația cu familia nu a fost niciodată una ușoară, iar după opt ani se vede presată de meserie să se întoarcă acasă. Ca jurnalist de investigații, Camille s-a confruntat cu scene greu de imaginat, însă peisajele și vechile cunoștințe din orașul natal îi trezesc amintiri sumbre, iar odată cu cazul celor două fete găsite moarte i se dezvăluie și un adevăr tăios.

”Obiecte ascuțite” întâlnim pe tot parcursul cărții: fie că sunt răutățile dintre copii, cuvintele grele și urâte, bârfa, superioritatea, fie că este nevoia de a demonstra ceva prin metode neplăcute sau înjositoare sau fie chiar prin acțiunea proprie a unui obiect ascuțit ce lasă urme, titlul cărții redă ideea profundă a poveștii. Este o carte complicată, nu la nivel de a-i înțelege cuprinsul, ci la sentimentele pe care le lasă la final. Modul în care este scrisă dă lecturii o notă sumbră, starea personajului de deprimare însoțind fiecare cuvânt. Sunt scene greu de digerat, unele destul de grafice, dar contribuie la această stare anxioasă și vrei să afli mai mult. Intriga este bine construită, încerci să ghicești cine este vinovatul, cine este implicat, ce se ascunde în trecutul lui Camille, însă până la final este un suspans și mister. Poate pe alocuri, la un moment dat, îți dai seama de mici secrete, dar nu strică din surpriză.

Secretele periculoase se ascund în orașele mici, iar Wind Gap este mama lor. Fiecare personaj are ”skeletons in the closet”, iar Camille își face meseria de jurnalist mai bine în a dezvălui secretele personajelor și pe ale ei, decât pentru ce a fost trimisă în poveste să facă. Adora (numele ca și cuvânt în limba română are o semnificație și face o paralelă ciudat de potrivită pentru personaj - sau autoarea chiar a știut ce face) și Amma (sigur autoarea a știut ce face, numele sunt ironic de potrivite) sunt cele două personaje care fascinează, atât în sens plăcut - pentru firul poveștii, cât și în sens mai puțin plăcut - acțiunile lor tulburătoare te fac să eziți. Eu nu am ezitat, un thriller împletit cu puțin horror mă trezește din amorțeală, și mă declar mulțumită că am îndurat povestea până la final. Camille (nume predestinat) este curajoasă, dar având încă o naivitate pe care nu a aruncat-o deși la anii ei și o lipsă de atenție maternă care a marcat-o. 

Scenariul polițist al romanului dezvăluie un răufăcător mai puțin așteptat. Dacă suntem obișnuiți cu femeile a fi mereu victime, ele fiind imaginea inocenței, de a fi mereu în primejdie, dar și de a emana mai multă siguranță și încredere, în ”Obiecte ascuțite” autoarea pune la îndoială acest fapt. Este un thriller cu un impact puternic, cu personaje complexe, scene tulburătoare și explicite, care te aruncă în stări ciudate, dar te ține în suspans continuu. Am sentimente mixte odată cu terminarea lecturii, iar în timp ce scriu încerc să îmi dau seama cât mi-a plăcut, iar revenind la adaptarea cărții pentru serial și după vizionarea primului episod, rămân cu impresia că o să fie un caz de a-mi plăcea mai mult filmul decât cartea, ceea ce nu se întâmplă prea des. Evident că pentru un episod de debut nu lasă prea mult de înțeles, însă mi-a inspirat o senzație mai puțin sumbră decât în carte.

Ca părere personală aș recomanda doar serialul, deși cartea nu mi-a displăcut și poate nici viitorilor sau deja cititorilor ei (+18 de menționat), însă sunt mai curioasă de continuarea serialului decât să analizez ce gânduri am la terminarea cărții. 

O lectură de ⭐⭐⭐☆ (3,5/5)
Later edit: “Obiecte ascuțite” și-a încheiat povestea după 8 episoade. Dacă mă arătam mai încântată de varianta TV decât de carte, m-am înșelat. Scenariul urmează îndeaproape acțiunea cărții, autoarea chiar dorind să nu se piardă din ceea ce este esența poveștii, în special finalul. Episoadele amorțesc puțin evenimentele și par că trag de o acțiune care nu vrea să înceapă, deci la un moment dat lasă senzația de plictiseală. Pentru un necunoscător al poveștii și un simplu curios al unui serial nou, Obiecte ascuțite nu pare să aibă sens la început, iar finalul vine brusc, fără a satisface curiozitatea și ridicând întrebări care doar citind cartea le vezi răspunsul mai bine. Diferențe între cele două planuri există, unele scene din carte fiind greu de transpus deci neincluse în film, în timp ce altele sunt reinterpretate și văzute cu alți ochi, o imagine mai puțin dură pentru TV. Oricât, Obiecte ascuțite este o poveste destul de greu de înghițit, serialul neaducând o notă mai bună. Și deși speram că voi avea mai multe de spus despre subiect cât să adun o postare nouă, impresiile sunt puține și nu prea bune 😕. 

Cartea este publicată în limba română de Editura Trei