Review ”Eleanor Oliphant is Completely Fine” - Gail Honeyman

Goodreads link

Trăirile, experiențele, ne formează ca indivizi, unici în felul nostru, dar legați de sentimente ce își găsesc geamănul, uneori chiar și într-un personaj fictiv al unei cărți. 

Este neclar ce mă atrage în primă instanță la o carte, însă în paginile ei se regăsesc vise, dorințe, zâmbete și lacrimi, putere și convingere. ”Eleanor Oliphant is completely fine” (i.e. ”Eleanor Oliphant se simte excelent”) este o astfel de carte, o poveste cu care empatizezi, cu un personaj principal care inspiră putere, o intrigă cu momente amuzante, triste, cordiale. Întâlnim pasaje în care subiectul rezonează cu cititorul, cel puțin în cazul meu, unde am simțit singurătatea și stângăcia personajului cu cei din jurul ei. Nu este o carte de dragoste, cu clișee, un amalgam de cuvinte puse pe foaie doar pentru delectarea cititorului, ci o carte despre iubirea de sine, o lecție de tărie, acceptare, prietenie.

Uimitorul roman de debut al lui Gail Honeyman prezintă povestea unei
fete care a învăţat să supravieţuiască, fără să ştie însă cum să
trăiască sau să iubească. Eleanor Oliphant, o femeie în vârstă de 30 de
ani, duce o viață simplă. Ea poartă aceleași haine în fiecare zi,
mănâncă aceeași mâncare la masa de prânz și cumpără invariabil o pizza
şi două sticle de votcă pentru weekend, pe care îl petrece pălăvrăgind
la telefon cu Mami. Lumea sa rigidă şi ordonată este întoarsă pe dos
încă de la începutul romanului, iar călătoria ca un roller coaster care

urmează este nu numai sfâşietor de tristă, ci și înduioşător de

amuzantă.

Vorba aceea, back to the “oliphant” in the room..., intriga cărți se axează pe viața lui Eleanor Oliphant, o femeie la pragul vârstei de 30 de ani, care nu își iese din rutina zilnică de a merge la locul de muncă, de a conversa o dată pe săptămână cu Mami, iar în weekend de a servi o pizza, împreună cu o sticlă de votcă. Copilăria dificilă a marcat-o pe viață, fizic și psihic, lăsând-o inadaptată mediului în care acum trăiește, însă viața ei simplă are să se schimbe odată cu întâlnirea lui Raymond. Coleg de muncă, din departamentul IT, Raymond nu îi lasă o impresie bună lui Eleanor, prin aspectul său neîngrijit și obiceiul nesănătos de a fuma. Prinsă în ideea că și-a găsit alesul, Eleanor vede în interacțiunea cu Raymond prilejul de a învăța să fie normală, de a putea să îl atragă pe viitorul soț și de a-i face pe plac lui Mami. Relația de prietenie cu Raymond, declanșată de un eveniment nefericit ce implică un bătrânel, este un prag important în viața lui Eleanor și îi dă puterea să își înfrunte și învingă demonii. 

Facem cunoștință așadar, cu o serie de personaje care joacă unul pentru celălalt un rol esențial și compun un tablou dulce-amar. Relația cu Mami îi conturează viața lui Eleanor, una dureroasă, care îi subminează caracterul și stima de sine, îi face integrarea în societate una dificilă, neștiind cum să trăiască dincolo de rutină, cum să iubească. Un obicei deprins din copilăria ei, despre etichetă și vorbirea gramatical corectă, este un element ce stârnește simpatie și amuzament în citire, alături de cunoștințele precare despre tehnologie, cosmetice și muzică, lucru care o face pe Eleanor să fie un personaj bogat. Singurătatea pentru Eleanor este o alegere, o normă, care îi este prezentată a nu fi atât de normală pe cât o vede ea, de Raymond. Duo-ul pe care îl formează convinge chiar prin contrastul dintre cei doi. Raymond nu se afișează tocmai îngrijit și adecvat după standardele lui Eleanor, manierele îi lasă de dorit, dar are un suflet bun și prietenia ce i-o oferă îi deschide ochii. Când cei doi îl ajută pe bătrânelul Sammy, Eleanor ia cunoștință cu o lume care este la fel legată de viață și moarte. 

Personajul feminin trece printr-o metamorfoză, schimbări controlate de dorința de a o mulțumi pe Mami și frică, care se dovedește a porni din cauze greșite, dar duce în final la puterea personajului de a ieși din cochilie și a înfrunta realitatea. Eleanor a reprimat amintiri dureroase din copilărie, dar când Raymond o confruntă cu adevărul, se arată vulnerabilă și îi lasă pe cei din jurul ei să îi vină în sfârșit în ajutor și să o convingă de viața pe care nu credea că o merită. 

Apreciez că autoarea a făcut ca accentul în poveste să fie Eleanor; drumul pe care îl parcurge singură, culegând informații din noile experiențe, spre redescoperire, renaștere, fiind punctul ce captează atenția. Cum am precizat, nu este o carte de dragoste și mă bucur că nu s-a mers pe ideea ca Eleanor să lege o așa relație; pornind de la traumele suferite în trecut și inadaptabilitatea la situații comune, era greu de imaginat o trecere bruscă la normalitate. 

Deși o poveste tristă, creionând o viață singuratică, lipsită de afecțiune, iubind ideea unui bărbat perfect, Eleanor Oliphant ”se simte excelent”, dar eu ca cititor i-am simțit deziluziile. 

Cartea impresionează de la primele pagini, fără ocolișuri și să te piardă în detalii. Secretele îi sunt bine ascunse, acțiunea captivantă, neștiind unde te va purta. Spusă din perspectiva unui personaj zbuciumat, povestea atinge corzi sensibile, dar aduce și zâmbete. Este un roman impresionant despre dezvoltarea unui personaj, despre curaj, plin de emoție. L-am savurat pagină cu pagină, nu l-am lăsat din mână până la final. Gail Honeyman a reușit să mă facă să empatizez cu personajele, să zâmbesc la stângăciile lor, să aducă o poveste ce îmi va rămâne în minte. Urmăresc cu interes vești despre ecranizarea romanului.

Cartea este publicată în limba română de Editura Rao și o recomand să o aveți în bibliotecă.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)

Eleanor Oliphant Is Completely Fine by Gail Honeyman
My rating: 5 of 5 stars

It is unclear what entices me in a book, but in its pages I find dreams, wishes, smiles and tears, strength and belief. “Eleanor Oliphant is completely fine” is one of those books, a story which you empathies with, having a main character which inspires strength, a plot with funny, sad and heartfelt moments. I came upon passages that resonated with the reader, I felt the loneliness and awkwardness of the character. It’s not a romantic book, with clichés, a blend of words written for the reader’s entertainment, but a book about loving yourself, a lesson about strength, acceptance, friendship.
Eleanor and Raymond’s friendship, started with an unhappy incident involving an old little man, is an important step in Eleanor’s life which gives her the power to face and defeat her demons. And so the characters play an important part in each other’s lives and make a bitter-sweet image.
The relationship with Mummy defines Eleanor’s life, a heartbreaking one, which undermines her character and self esteem, makes her socializing difficult, not knowing how to escape her routine, how to love. Eleanor is a character that amuses and pleases with some childhood customs – about etiquette and speaking grammatically correct – alongside her lack of technology knowledge and cosmetics and music. Lonesome is her normal, but Raymond convinces her of her error. The pair inspire exactly with the contrast between them. Raymond is not well-groomed and proper for Eleanor’s standards, his manners leave to be desired, but he has a kind heart and his friendship awakens her.
The metamorphosis of Eleanor, the changes she makes out of fear and wishing to please Mummy, prove to stem from the wrong reasons, but in the end shows the strength she has of leaving her shell and face reality. Eleanor repressed hurtful childhood memories, but when Raymond confronts her with the truth, she is vulnerable and accepts the help of those around her and convinces her of the life she deserves.
I appreciate that the author made the accent of the story being solely Eleanor; her journey, the knowledge acquired all by herself, for rediscover, rebirth, being the focus anyway. As I said before, it’s not a romantic story and I’m glad that it was not an idea for Eleanor to bond a relationship; presenting her past traumas and her social awkwardness, it was hard to imagine a sudden normalcy.
It is a sad story, depicting a lonely life, affectionless, loving the idea of a perfect man, but Eleanor Oliphant “is completely fine”, even though as a reader, I felt her disillusions.
The book is fascinating from the start, not losing you in meaningless details. Its secrets are well hidden, the action captivating. Told from the point of view of a struggling character, the story is touching, heartbreaking, but steals some smiles here and there. Is an impressive novel of building a character, about courage and thrilling.

View all my reviews