joi, 14 februarie 2019

# autobiografie # book

Review ”Castelul de sticlă” - Jeannette Walls + Movie

Să te pierzi în lumea cărților este ușor, dar să rămâi impasibil poveștilor este aproape imposibil. Mi-am format preferințe pentru anumite genurile literare, aspect care nu este de condamnat, și m-am învârtit în ficțiune, „ferindu-mă” de opusul acesteia, cu gândul că vreau să mă îndepărtez de realitate. Nu sunt chiar străină de nonficțiune, cu timpul încerc să citesc din toate sferele literare (expanding my horizons) și chiar dacă sunt în continuare reticentă unor genuri, întâlnesc totuși cărți care mă copleșesc unde mă aștept mai puțin. Autobiografia nu se afla pe lista mea până când nu am ales la întâmplare o carte de pe raftul librăriei, și dacă astfel se prezintă autorii, nu mai refuz cărțile de gen.
Alina Dinu
Editura YoungArt
Jeannette Walls și-a scris memoriile într-o manieră fermecătoare, încât pe alocuri nu poți asocia scenele cu realitatea, unele fiind ca desprinse din povești, altele sfâșietoare. În unele momente te pierzi și uiți că este o carte autobiografică, construcția urmând-o pe cea a unei ficțiuni bogate care te captivează de la primele rânduri. „Castelul de sticlă” se ridică dincolo de lecturile obișnuite și e de așteptat având în vedere că este o poveste de viață adevărată. Oricât de greu este de imaginat că autoarea a trăit, a înfruntat, a suferit, dar a supraviețuit, a perseverat și chiar s-a bucurat de copilărie, stilul de viață haotic și familia nonconformistă, povestea ei o resimți în toți nervii.
Prima întâlnire cu Jeannette Walls ne dezvăluie o femeie independentă, capabilă, jurnalist în New York, dar care încă este rușinată de alegerile părinților ei. Recunoscându-și mama pe stradă, în timp ce aceasta căuta prin gunoaie, nu este o scenă în care ar vrea să fie surprinsă. Statutul ei actual îi permite să își ajute părinții, dacă aceștia ar accepta, dar să ne întoarcem în timp și să ne aducem aminte că viața nu a fost întotdeauna roz pentru Jeannette și gunoiul altuia a fost pentru familia ei mult timp chiar și salvator.
Scriitoarea își începe mărturisirile cu prima amintire pe care o are de la vârsta de trei ani, una care o va marca pe viață dar care este doar un prim pas spre formarea personalității ei puternice. Rex și Rose Mary Walls au crescut în medii și dificile și diferite, conturându-i ca două persoane boeme, dar cu o inteligență aparte și dornici de aventură. Ce nu au deprins cei doi este cum să fii un părinte responsabil, să ai grijă de copii și să nu îi lași să își prepare singuri de mâncare, riscând să sufere arsuri grave de pe urma unui accident nefericit, roluri în accepția normalității. Fiecare își alege modul de a trăi, de a-și crește și educa copiii, iar familia Walls a ales pentru Lori, Brian, Jeannette și Maureen un stil nomadic, dezorganizat, la limita supraviețuirii. Săraci din multe puncte de vedere, Jeannette și familia ei nu duceau însă lipsă de iubire. 
Povestirea copilăriei celor patru frați este dulce-amară. Fără un cămin stabil, „spălând putina” ori de câte ori tatăl intra în vreo altercație sau nu își mai permiteau chirie, dormind sub cerul liber, rămânând flămânzi deseori, copiii se bucurau însă la gândul unei noi aventuri, descoperirea unui nou loc și aveau încredere în părinți și promisiunea tatălui că va găsi terenul perfect pentru a construi casa de vis pentru ei, un Castel de sticlă. Rex Walls era un bărbat cu o inteligență fină, educându-și copiii mai bine decât considera că o poate face școala, era un întreprinzător cu vise de a exploata aur și un arhitect ingenios. Ce strica planurile era faptul că era un alcoolic care nu se putea abține a nu cheltui banii pe ce nu era necesar și că nu își putea menține un loc de muncă, dar în momente de luciditate asigura familiei un trai la limita sărăciei și le dădea speranță. Rose Mary Walls nu era femeia pe care copiii se puteau baza, ea fiind artistă și dedicându-și timpul picturii sau scrisului. Deși avea calificare de a preda ca profesoară, meseria era prea solicitantă pentru ea, chiar dacă le aducea un venit substanțial, mama preferând ca familia ei să se zbată pentru a obține ceva ce voiau. Toate deziluziile înfruntate de Jeannette și frații ei au fost și sursă de dispreț dar și lecții de putere, însă, copii fiind și necunoscând alt mod de a trăi, decât mult mai târziu, și-au pus încrederea în părinți și în ciuda tuturor greutăților, i-au iubit necondiționat și le-au acceptat deciziile.
Relația lui Jeannette cu tatăl ei a fost una deosebită, sorbindu-i cuvintele și ținându-i parte ori de câte ori acesta îi dezamăgea. Când promisiunile lui și-au pierdut valoarea, frații și le-au făcut pe ale lor - au trudit pentru a strânge bani și de a pleca la New York. Tranziția la oraș și oportunitățile lui, le schimbă percepția; Lori, Jeannette, Brian și Maureen își găsesc fiecare vocația și drumul, dar odată cu sosirea părinților în oraș lucrurile se precipită din nou. Nu este greu de imaginat că Rex și Rose Mary se simțeau singuri, părăsiți de copii, și astfel au ales să le fie mai aproape, să ia parte la viețile lor. 
„Castelul de sticlă” este visul unui copil, basmul din sufletul lui, dorințele unei magii, promisiunile unui prinț și înfrângerea unor monștrii. Când vârsta alungă fantezia și dezvăluie realitatea, cel devenit adult își pierde speranța și visul se năruie. Jeannette Walls a avut un curaj extraordinar de a-și pune viața pe foaie, pentru că nu mulți ar accepta să le fie văzută adevărata fața, secretele să le fie expuse. Memoriile sale, pe lângă latura tulburătoare, tristă, dureroasă dar și privită cu ochii luminoși și veseli de copil, sunt un omagiu frumos adus părinților, care indiferent cât au greșit, au avut cuvinte înțelepte de transmis, lecții de încredere în forțele proprii, compasiune și au contrabalansat neajunsurile privind hainele, mâncarea, condițiile decente de trai, cu aprecierea lucrurilor mărunte și iubire. 
Cartea în care Jeannette Walls a adunat stări contrastante, adevăruri triste și imaginea unei familii ce lasă urme adânci în multe sensuri, este una dintre cele mai zbuciumate pe care le-am citit, iar talentul autoarei de a scrie, moștenit cu măiestrie, impresionează și captivează total. 

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)

IMDb
Multe povești au un început amuzant, eu aș putea spune că în cazul alegerii mele de lectură nu am știut pe ce pun mâna și că de fapt povestea ascunsă între pagini a fost o afacere încheiată în lacrimi încă de acum câteva luni, pentru că viața lui Jeannette Walls a fost și pe film. Ecranizarea din 2017 a „Castelului de sticlă” - în roluri principale Brie Larson, Woody Harrelson, Naomi Watts - este împletirea armonioasă a cărții cu un scenariu de film, redând frumos povestea de viață. Momentele cheie și firul principal se prezintă cu dramatismul eficient, însă impactul este mai profund parcurgând cartea și toate scenele descrise acolo de autoare. Cu toate acestea, „Castelul de sticlă”, indiferent de forma sub care se alege a fi descoperit, este o poveste emoționantă, extraordinară.

2 comentarii:

  1. Mi-a placut si mie povestea neobisnuita a familiei autoarei. :) Trebuie neaparat sa vad si ecranizarea. :)

    RăspundețiȘtergere

Bookshelf

Alina's bookshelf: read

Brave
Block Party
Seduction
All the Crooked Saints
American King
Lovers Like Us
Mischief
Michael's Wings
The Lightkeeper's Daughters
The Eternal Kingdom
Leviathan's Blood


Alina Dinu's favorite books »

Etichete

carti (138) decoratiuni (5) dulce (13) English (31) film (15) fotografie (9) hand-made (7) jucarii (3) primavara (5) toamnă (7) vara (4)