Review ”Un străin în Regatul Assert” - Teodora Matei, Lucian Dragoș Bogdan

Universul se joacă în coincidențe. Cel puțin în cazul meu, nu de puține ori mi-a fost dat ca două evenimente asemănătoare să se succeadă în mod bizar și să mă lase cu o stare de vertigo. Până și în cazul cărților, nu aleg să citesc povești pe același gen și totuși lecturile se împletesc cum nici nu mă așteptam. Volumul terminat recent vine cu elemente de mit și legende, dar ca variantă SF de mitologie (carte de profil ce am citit zilele acestea) și un stil literar pe care l-am ratat în listele de lectură și anume Steampunk - subgen al SF-ului și ficțiunii speculative -, care se află în atenția cititorilor și pasionaților de filme în această perioadă. 

Cărțile Editurii Tritonic ocupă, încetul cu încetul, tot mai mult spațiu în rafturile bibliotecii mele și sunt încântată să mă pot bucura de scrierile autorilor români în atâtea povești. Recuperez teren în aspectul literaturii contemporane autohtone și mă bucur de fantasticul care îl poate egala sau chiar depăși pe cel străin.

Intrați pe site-ul Tritonic
Pe autorii Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan am avut plăcerea de a-i întâlni la Târgul de Carte Gaudeamus 2018, de unde am și achiziționat acest roman încântător. Îmi stă în fire să mă agăț orbește de cărți, să mă las ghidată de instinct. Cu aceeași atitudine am ales și ”Un străin în Regatul Assert” și îmi laud simțurile, pentru că povestea este fermecată (și fermecătoare, dar autorii au multe abilități). 
Nu am avut habar de scrierea Steampunk și a fost o adevărată surpriză să mă găsesc într-o lume care mi-a agitat imaginația și m-a împins să compun scenele în minte precum un film. Americanii și ale lor producții ar fi putut avea rival, cu filmul lor inspirat dintr-o serie de cărți asemănătoare prezentei, asta dacă industria de film românească ar fi fost la fel de bogată. Dar să nu mă îndepărtez de la subiect, căci oricât aș căuta să fac comparații, cartea de față este o oază de magie, aventură, acțiune și visare ca niciuna alta (cel puțin citită de mine până în acest moment).
Într-o lume înconjurată de ape, Popoarele Mării erau divizate. Arhipelagurile își stabiliseră conducători, dar cel mai puternic și important era Regatul Assert. Izolat de celelalte insule, era o bucurie când zepeline comerciale ale altor regate poposeau în port. Cetatea Wathford și orașul adiacent acesteia erau inima insulei Coroana Arhipelagului, reședința Regelui Edward și a Reginei Hansa. Însă o umbră le măcina împlinirea și fericirea regilor, iar până la sosirea unui străin pe meleagurile lor, nu credeau că există leac.
Când Greta, Anelis și Katarina au venit pe lume, cerul nopții a devenit mai întunecat, pricinuit de o eclipsă de lună. Fetele se născuseră și crescuseră în medii diferite - Greta era din partea săracă a Regatului, Anelis era fiica unui negustor, Katarina o țigăncușă, fiica unui meșter. Destinul le-a fost numit odată cu eclipsa, însă nu aveau să și-l cunoască până când cele trei nu s-au întâlnit: erau ursitoare. Încă de mici copile evenimente stranii le urmau, dar împreună aveau puterea de a influența viitorul nou-născuților.
Øthun era un nordic misterios dar poseda cunoștințe vaste din multe domenii. Prin intermediul lui Sir Arlington, un savant al Societății de Arte și Științe, Øthun se prezintă Reginei Hansa cu leacul ce îi va oferi un moștenitor. Vorba despre tinerele Greta, Anelis și Katarina a ajuns la Cetate, iar în prag de venirea pe lume a Prințului au fost chemate și găzduite în apropiere. Ursirea nu era singura magie ce se petrecea în sânul Regatului, ci și ritmul alarmant în care Prințul Jon creștea, într-o lună cât alții într-un an.
Vești despre un război ce e pe cale să ajungă și în Regatul Assert, îi pune pe jar pe oficiali și sunt nevoiți să se mobilizeze. Construind noi arme și mașinării de luptă, assertienii sunt convinși că vor fi victorioși, punându-și speranțele în Prințul ce va fi de o vârstă potrivită odată cu plecarea pe mare. Vor reuși să izbutească și să aducă pacea? Oare soarta ursitoarelor și a lui Jon este nelipsită de primejdii și dezamăgiri?
Cum se împletesc rândurile poveștii, așa vibrează și bucuria mea de cititor. Nici nu aș crede că sunt doi autori implicați; se completează perfect, rezultând o poveste bogată și palpitantă. Aș putea spune că se simte emoția în cele trei personaje feminine, în relațiile de prietenie, de iubire datorită doamnei și acțiunea trepidantă, în scenele de luptă, mașinăriile interesante datorită domnului. Dar atribui toată fascinația povestitorilor din sufletele lor. 
Cartea are o mulțime de elemente captivante, ceea o face potrivită oricui. Zepeline, submarine, vapoare și alte mașinării zburătoare sau precum monstrul Frankestein sunt amuzant și curios de descoperit, ca și, de altfel, turnura neașteptată spre mitic din finalul poveștii. Personajele sunt atent construite, cu roluri istețe și acțiunea bine documentată și creată, cu atmosferă de basm.
”Un străin în Regatul Assert” este înșelătoare, nu am anticipat o lectură care să mă plimbe prin atâtea scene. Odată începută, cartea am lăsat-o greu din mână pentru că intriga nu mă lăsa să ghicesc nimic. Spre exemplu acest ”străin” care stă drept titlu; poate e ușor de găsit în primă instanță, dar în final mie mi s-a dezvăluit ca fiind mai mult decât unul singur - ar putea fi și ursitoarele sau Prințul Jon sau alte generații? 
Prea multe de spus, prea puțin timp, căci romanul Teodorei Matei și al lui Lucian Dragoș Bogdan abundă în scene antrenante, fantastice, emoționante, misterioase, magice, ce să mai, tot ce trebuie pentru a garanta o aventură pe cinste.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐☆ (4,5/5) (pentru că finalul mă frământă)

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii