vineri, 28 decembrie 2018

Review ”The Little Stranger” - Sarah Waters + Movie

decembrie 28, 2018 0 Comments

Când vine vorba de Historical Fiction, genul mi se potrivește cel mai bine la capitolul istorie, cu care de altfel nu mă împac decât în câteva instanțe. Ficțiunea, desigur, mă atrage, precum și plasarea în timp și spațiu, de regulă în orice perioadă a ținutului britanic care este cel mai des întâlnit. Nu găsesc un prea mare interes în acțiuni desfășurate în timpul războaielor, dar atât timp cât nu se pomenesc tragediile ci doar constituie imaginea de ansamblu, mă declar mulțumită să descopăr peisajul și activitățile puse pe seama personajelor.

The little stranger
The Little Stranger, cartea scrisă de Sarah Waters, mi-a atras atenția în librărie și pentru faptul că este ecranizată. Chiar dacă nu este tradusă în limba română, tentația a fost grozavă și am așteptat o perioadă pentru a o citi, doar ca să am și filmul pe mână. Nu știu ce poveste am gândit inițial că mă va aștepta dar am fost surprinsă și captivată profund, cum îmi lipsea de ceva vreme să îmi fure somnul o carte.
Compusă pentru a descrie viața de după al Doilea Război Mondial și tranziția spre o nouă eră, din  care puține moșii, conace impunătoare și familiile deținătoare mai rezistau timpurilor, acțiunea cărții are un aer trist și înfiorător. Farmecul comitatului Warwickshire, al conacului Hundreds Hall și al familiei Ayres nu stă doar în faptul că sunt locul și personajele principale, ci și că acestea sunt baza unei povești cu tentă horror, evenimente supranaturale și scene macabre. Nu este însă ceva de speriat, în sine volumul este un historical fiction, dar cu siguranță te ține pe ace, iar suspansul te blochează cu cartea în mână până la final.
Doctorul Faraday este chemat pentru o consultație la casa familiei Ayres - Hundreds Hall -, un loc de care își aduce aminte din copilărie, mama sa lucrând acolo odinioară ca dădacă. Proprietatea obișnuia să fie una splendidă, se organizau evenimente de care se bucurau copiii, unul din ei fiind chiar și Faraday. O întâmplare ce i-a rămas întipărită în minte s-a petrecut într-un astfel de cadru, pe când împreună cu mama lui a coborât în bucătăria vilei și a fost răsfățat cu dulciuri, însă curiozitatea l-a împins să exploreze holurile și camerele mari și în vizita lui nu doar că a plecat cu un suvenir din decorul casei, ci și cu o mustrare zdravănă din partea mamei. Această obrăznicie sau copilărie îl va urmări și în întâlnirea cu Roderick, Caroline și doamna Ayres. Convins că vizita a fost mai mult inutilă, iar tânăra servitoare, Betty, pentru care a răspuns apelului, nu este bolnavă ci doar speriată de atmosfera casei, doctorul îi liniștește pe membrii familiei dar își îndreaptă atenția spre Roderick - grav rănit în război, în urma căruia a rămas cu probleme de mers la un picior - și se oferă să îl trateze. Relația dintre Faraday și locuitorii casei Hundreds Hall se transformă rapid din cea de medic și pacienți în una de prietenie.
O seară de petrecere, cu invitați și prieteni ai doamnei Ayres, are să devină una de coșmar. Într-un moment de neatenție fetița unui cuplu de seamă din zonă este mușcată de câinele lui Caroline, iar scena este mai mult decât bizară și tragică. Roderick este convins că acea seară a declanșat ura spiritului casei, care le vrea răul și nu va înceta până când nu îi va pedepsi pe fiecare dintre locuitori, el fiind primul vizat - accidentele nu întârzie să apară dar nimeni nu îl crede că nu le-a provocat singur. Impunându-și opinia medicală, doctorul Faraday îl internează pe tânărul bărbat și așa marcat de un șoc post-traumatic și încearcă să convingă familia că totul este o iluzie.
Având acces la Hundreds Hall, Faraday nu doar că este la curent cu întâmplările stranii ce se petrec și îi sunt relatate de Caroline, dar dezvoltă și sentimente de iubire pentru tânăra femeie. Propun să se căsătorească, să aducă din nou lumină în conacul ce e într-o stare avansată de deteriorare, să însuflețească camerele reci și să trăiască fericiți. Casa are alte planuri, entitatea ce pare să le înnebunească pe cele două femei rezidente și ajutoarele lor fiind tot mai puternică. Doamna Ayres este convinsă că spiritul primei ei fiice, decedată cu mult timp în urmă, o însoțește și o cheamă. Mereu pragmatic, Faraday găsește vină în degradarea casei, zgomotele fiind unele firești, mintea jucând astfel feste, nici când nenorocirea finală îi este prezentată nu o poate privi altfel decât din punct de vedere medical. Deși dornic să locuiască în grandioasa casă alături de Caroline, speranțele îi sunt spulberate - cererea în căsătorie este refuzată de Caroline și în cele din urmă este și ea furată de spiritul din Hundreds Hall.
Învăluită în mister și trepidare, identitatea așa zisei fantome din Hundreds Hall se dovedește uluitoare. Energiile negative revărsate în pereții casei fac victime și totuși cine este „micul străin” care a tulburat apele?
Povestea scrisă din perspectiva doctorului Faraday, la persoana întâi, oferă cititorului un loc în primul rând la acțiune. Chiar dacă scenele de interes sunt expuse prin prisma personajului lui Faraday și nu a celor implicate direct în evenimente - întâmplările fiindu-i povestite de familia Ayres și narate ulterior, fără ca el să fi fost de față -, intriga se compune frumos, susține atenția și fascinează. Starea de dezolare din jurul conacului Hundreds Hall se transmite cu putere, descriind o imagine tristă a decăderii unei familii înstărite, sacrificiile făcute pentru a menține un trai decent, modernizarea ce bate la ușă și care îi împinge să cedeze. Ca fiecare dintre cei născuți cu un privilegiu și familia Ayres ține cu dinții de numele și prestanța lor. Faraday nu a avut o viață roz, însă a trudit să își facă o carieră demnă și să iasă de sub umbra rușinoasă a părinților lui. Aspecte interesante ale unei perioade în schimbare care adaugă farmec atmosferei istorice.
Latura de supranatural oferă scene trepidante, împletirea lor ridicând întrebări și suspiciuni, o anticipare a unei dezvăluiri surprinzătoare, însă secretele sunt adânc ascunse, în final căutând singur răspunsuri și analizând din toate punctele o poveste ce e mai complicată decât pare. The Little Stranger nu este o poveste cu fantome obișnuită, dar dacă aveți plăcerea unei lecturi cu elemente înfricoșătoare, cartea este potrivită.

⭐⭐⭐⭐⭐
One postwar summer in his home of rural Warwickshire, Dr. Faraday, the son of a maid who has built a life of quiet respectability as a country physician, is called to a patient at lonely Hundreds Hall. Home to the Ayres family for over two centuries, the Georgian house, once impressive and handsome, is now in decline, its masonry crumbling, its gardens choked with weeds, the clock in its stable yard permanently fixed at twenty to nine. Its owners—mother, son, and daughter—are struggling to keep pace with a changing society, as well as with conflicts of their own. But are the Ayreses haunted by something more sinister than a dying way of life? Little does Dr. Faraday know how closely, and how terrifyingly, their story is about to become intimately entwined with his.
(Goodreads



Dacă în carte, autoarea Sarah Waters, lasă cititorul să tragă singur concluziile și să deslușească misterul, filmul omonim prezintă detaliile mai pe șleau și lămurește spectatorul cu privire la identitatea malefică. Diferențele între film și carte sunt vizibile, lucru înțeles doar de cine a parcurs mai întâi romanul. Starea de suspans nu este la fel de palpabilă, filmul nereușind să îmi transmită impactul pe care Hundreds Hall îl are asupra rezidenților săi. Cartea te lasă recapitulând și analizând acțiunea, cu o stare de mirare la final și dacă nu i-ai ghicit secretul filmul vine să pună punctul pe i.
Actorul Domhnall Gleeson, în rolul doctorului Faraday, își joacă personajul de minune. Cum în ultima vreme apare să fie în atenția privitorilor pe canalele de film (cel puțin pentru mine, în filmele Goodbye Christopher Robin și Peter Rabbit difuzate de curând), am prins o simpatie pentru actorul irlandez. Și partenera de platou, Ruth Wilson, ca și Caroline Ayres, completează frumos filmul. Cu toate că mă bucur de distribuție, The Little Stranger îl prefer ca și carte, dar nu descurajez nici vizionarea filmului.


duminică, 16 decembrie 2018

”The Iron Flower” - Laurie Forest (The Black Witch Chronicles #2)

decembrie 16, 2018 0 Comments
Description

Elloren Gardner and her friends were only seeking to right a few wrongs when they rescued a Selkie and freed an military dragon. The last thing they expected was to be thrust into a realm-wide underground resistance against Gardnerian conquest.

While the Resistance struggles to fight back against the harsh rulings of the Mage Council, more and more Gardnerian soldiers descend upon the University…led by none other than Lukas Grey, now commander of the nearby military base. Though Elloren tries to keep him at arm’s length, Lukas is determined to tie himself to her, still convinced that she is the next Black Witch, the destined vessel for a magic that will decide the future of all Erthia. As his own magic calls out to her, seeking to awaken a dark force within, Elloren finds it more and more difficult to believe that she’s truly powerless, as her uncle always claimed.

Caught between her growing feelings for the rebellious Yvan Guriel and the seductive power offered by Lukas, Elloren must find a way to stay true to what she knows is right and protect everyone she loves…even if that means protecting them from herself.

 
I give all my appreciation to the authors who succeed creating an imaginary world, full of fantastic characters and writing a plot that keeps growing with every page, every book, not missing the important ideas and details, only enriching them more and guaranteeing an extraordinary journey. 
Laurie Forest amazes me with her vision and abundance of words for a story that, even if it can be predictable, it doesn't bore you. Once in Elloren's world, you're not a simple reader anymore but an equal participant in the action. Coming to experience and discover the magic of The Black Witch #1 the scenery enchants you and you cannot wait to find out what Elloren and her entourage is up to. Book two of the Chronicles has the same charm. Laurie Forest doesn't shy away from elaborate descriptions and characters, the images vivid and colorful. Maybe at some point these passages are frustrating, as they can be amassed as being half of the book's content, and lengthening as such a story that can move faster. But its good side is that you can visualize the people of Erthia better and feel its magic. I can't say that it didn't drive me a little crazy the suspenseful revealing of the Black Witch, because it was kind of obvious who it will be the notorious character and the author was just stubborn enough to pull this mystery at its maximum and in the end the bomb was not a killer. That is what happens when you have a 600 pages book with lots of descriptive passages, insecure characters and a prophecy that twists and turns. 
As is...Elloren clearly has great power, inherited from her grandmother, the last Black Witch, but somehow this power is locked. It's not hard to predict her role from this. She joins the Resistance and is set to defend all people from her fellow Gardnerians, being opposed to their evil subjugating plans. Being friends with Icarals, Lupines, Elves, Fae, Selkie, she cannot comprehend the hate. Elloren is eventually accepted as being harmless and contrary to her looks she is not meant to be her predecessor. War is nearly upon them so all magical creatures are in danger and who to help them if not Elloren. For her friends and family she is ready to do anything: she finds an ally in the Amaz women and saves the Selkies, providing also shelter for some of her other friends. When the Lupines are heartbroken and in danger, she devises a plan for them to escape. She is caught in the middle of her aunt's games and hers and Lukas's fasting is inevitable. But what about true love? Yvan is the brooding, complicated, full of secrets and powerful partner whom plays with fire (literally) and spices things up. The prophecy of the Black Witch and the Icaral shines in a different light. What aces has Laurie Forest up in her sleeve?
It's hard not to like the Iron Flower and the series in general. All that has magic in it is fascinating and these books know how to play it. Along with the characters, the story grows and tricks you with believing that only one secret is important and keeps you guessing, but in truth it has many others hidden and surprises you with emotional and thrilling scenes. I teared up a little for Diana and Jarod, Trystan, Rafe and the others leaving and for Ariel. As for Elloren and Yvan, I was just screaming "Kiss already!"; it was a successful threat. The plot attacks you from so many directions, it's a kind of joy. The Iron Flower is a complex story and hard to forget, just as The Black Witch and captivates the reader entirely. 
Discover it!
⭐⭐⭐⭐(4/5)

miercuri, 5 decembrie 2018

Review ”Un străin în Regatul Assert” - Teodora Matei, Lucian Dragoș Bogdan

decembrie 05, 2018 0 Comments

Universul se joacă în coincidențe. Cel puțin în cazul meu, nu de puține ori mi-a fost dat ca două evenimente asemănătoare să se succeadă în mod bizar și să mă lase cu o stare de vertigo. Până și în cazul cărților, nu aleg să citesc povești pe același gen și totuși lecturile se împletesc cum nici nu mă așteptam. Volumul terminat recent vine cu elemente de mit și legende, dar ca variantă SF de mitologie (carte de profil ce am citit zilele acestea) și un stil literar pe care l-am ratat în listele de lectură și anume Steampunk - subgen al SF-ului și ficțiunii speculative -, care se află în atenția cititorilor și pasionaților de filme în această perioadă. 

Cărțile Editurii Tritonic ocupă, încetul cu încetul, tot mai mult spațiu în rafturile bibliotecii mele și sunt încântată să mă pot bucura de scrierile autorilor români în atâtea povești. Recuperez teren în aspectul literaturii contemporane autohtone și mă bucur de fantasticul care îl poate egala sau chiar depăși pe cel străin.

Intrați pe site-ul Tritonic
Pe autorii Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan am avut plăcerea de a-i întâlni la Târgul de Carte Gaudeamus 2018, de unde am și achiziționat acest roman încântător. Îmi stă în fire să mă agăț orbește de cărți, să mă las ghidată de instinct. Cu aceeași atitudine am ales și ”Un străin în Regatul Assert” și îmi laud simțurile, pentru că povestea este fermecată (și fermecătoare, dar autorii au multe abilități). 
Nu am avut habar de scrierea Steampunk și a fost o adevărată surpriză să mă găsesc într-o lume care mi-a agitat imaginația și m-a împins să compun scenele în minte precum un film. Americanii și ale lor producții ar fi putut avea rival, cu filmul lor inspirat dintr-o serie de cărți asemănătoare prezentei, asta dacă industria de film românească ar fi fost la fel de bogată. Dar să nu mă îndepărtez de la subiect, căci oricât aș căuta să fac comparații, cartea de față este o oază de magie, aventură, acțiune și visare ca niciuna alta (cel puțin citită de mine până în acest moment).
Într-o lume înconjurată de ape, Popoarele Mării erau divizate. Arhipelagurile își stabiliseră conducători, dar cel mai puternic și important era Regatul Assert. Izolat de celelalte insule, era o bucurie când zepeline comerciale ale altor regate poposeau în port. Cetatea Wathford și orașul adiacent acesteia erau inima insulei Coroana Arhipelagului, reședința Regelui Edward și a Reginei Hansa. Însă o umbră le măcina împlinirea și fericirea regilor, iar până la sosirea unui străin pe meleagurile lor, nu credeau că există leac.
Când Greta, Anelis și Katarina au venit pe lume, cerul nopții a devenit mai întunecat, pricinuit de o eclipsă de lună. Fetele se născuseră și crescuseră în medii diferite - Greta era din partea săracă a Regatului, Anelis era fiica unui negustor, Katarina o țigăncușă, fiica unui meșter. Destinul le-a fost numit odată cu eclipsa, însă nu aveau să și-l cunoască până când cele trei nu s-au întâlnit: erau ursitoare. Încă de mici copile evenimente stranii le urmau, dar împreună aveau puterea de a influența viitorul nou-născuților.
Øthun era un nordic misterios dar poseda cunoștințe vaste din multe domenii. Prin intermediul lui Sir Arlington, un savant al Societății de Arte și Științe, Øthun se prezintă Reginei Hansa cu leacul ce îi va oferi un moștenitor. Vorba despre tinerele Greta, Anelis și Katarina a ajuns la Cetate, iar în prag de venirea pe lume a Prințului au fost chemate și găzduite în apropiere. Ursirea nu era singura magie ce se petrecea în sânul Regatului, ci și ritmul alarmant în care Prințul Jon creștea, într-o lună cât alții într-un an.
Vești despre un război ce e pe cale să ajungă și în Regatul Assert, îi pune pe jar pe oficiali și sunt nevoiți să se mobilizeze. Construind noi arme și mașinării de luptă, assertienii sunt convinși că vor fi victorioși, punându-și speranțele în Prințul ce va fi de o vârstă potrivită odată cu plecarea pe mare. Vor reuși să izbutească și să aducă pacea? Oare soarta ursitoarelor și a lui Jon este nelipsită de primejdii și dezamăgiri?
Cum se împletesc rândurile poveștii, așa vibrează și bucuria mea de cititor. Nici nu aș crede că sunt doi autori implicați; se completează perfect, rezultând o poveste bogată și palpitantă. Aș putea spune că se simte emoția în cele trei personaje feminine, în relațiile de prietenie, de iubire datorită doamnei și acțiunea trepidantă, în scenele de luptă, mașinăriile interesante datorită domnului. Dar atribui toată fascinația povestitorilor din sufletele lor. 
Cartea are o mulțime de elemente captivante, ceea o face potrivită oricui. Zepeline, submarine, vapoare și alte mașinării zburătoare sau precum monstrul Frankestein sunt amuzant și curios de descoperit, ca și, de altfel, turnura neașteptată spre mitic din finalul poveștii. Personajele sunt atent construite, cu roluri istețe și acțiunea bine documentată și creată, cu atmosferă de basm.
”Un străin în Regatul Assert” este înșelătoare, nu am anticipat o lectură care să mă plimbe prin atâtea scene. Odată începută, cartea am lăsat-o greu din mână pentru că intriga nu mă lăsa să ghicesc nimic. Spre exemplu acest ”străin” care stă drept titlu; poate e ușor de găsit în primă instanță, dar în final mie mi s-a dezvăluit ca fiind mai mult decât unul singur - ar putea fi și ursitoarele sau Prințul Jon sau alte generații? 
Prea multe de spus, prea puțin timp, căci romanul Teodorei Matei și al lui Lucian Dragoș Bogdan abundă în scene antrenante, fantastice, emoționante, misterioase, magice, ce să mai, tot ce trebuie pentru a garanta o aventură pe cinste.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐☆ (4,5/5) (pentru că finalul mă frământă)

Bookshelf

Alina's bookshelf: read

Brave
Block Party
Seduction
All the Crooked Saints
American King
Lovers Like Us
Mischief
Michael's Wings
The Lightkeeper's Daughters
The Eternal Kingdom
Leviathan's Blood


Alina Dinu's favorite books »

Etichete

carti (138) decoratiuni (5) dulce (13) English (31) film (15) fotografie (9) hand-made (7) jucarii (3) primavara (5) toamnă (7) vara (4)