Cineva îmi spunea că, pe lângă câteva locații reprezentative din țară și ideea satului românesc, acțiunea unei cărți scrise de un autor român nu pare să poată fi plasată într-un loc memorabil. Îmi place să contrazic, iar noul roman al Cynthiei Orszag îmi oferă muniția perfectă. „Art Nouveau” te plimbă în jurul și în interiorul cazinoului din Constanța, făcând loc unei povești în care farmecul anilor '60 se împletește cu misterul legendelor mării și al unei iubiri în care finalul este dictat de sinceritatea sentimentelor. Eu, una, nu întârzii să descopăr o carte care se joacă în pașii altor vremuri și care proiectează imaginea unui loc impresionant, cu atât mai mult cu cât intriga găsește elemente și detalii captivante.
Apărută doar recent și disponibilă la editura Velvet Story, cartea Cynthiei Orszag își face loc cu ușurință printre favoritele mele în ceea ce privește atmosfera creată, personajele și plasarea lor într-un cadru la granița fantasticului. Povestea curge într-un ritm antrenant și fermecător, relația dintre personaje având un patos și o sensibilitate vibrante, iar atât cât nu am avut motive să mă îndoiesc de intensitatea acțiunii, autoarea a plusat cu un element surpriză - magia și misticul sirenei.
Curiozitatea și plăcerea mea nu s-a rezumat doar la ce se ascunde între coperțile cărții, ci și să aflu de la Cynthia Orszag ce a impulsionat-o să scrie și ce alte lucruri ne mai poate spune despre „Art Nouveau”.
A fost foarte plăcut să scriu la roman. Nu este un roman cu mesaj sau cu ceva substrat emoțional puternic. Este o poveste despre frumos și eleganță, despre mitul reinterpretat al sirenei, despre iubire, despre minciuni și magie. Chiar cred că acest cazino din Constanța este un loc magic și tragic în același timp. „Art Nouveau” face parte din realismul magic. Nu avem un univers paralel sau o lume fictivă. Acțiunea se petrece în Constanța, prin anii 60 și este concentrată în jurul unui tablou misterios. Elementul fantastic are, desigur, legătură cu acest tablou, dar și cu misterul care înconjoară personajul principal feminin. Zoe este Art Nouveau în persoană. Frumoasă și elegantă în ansamblul ei, dar cu cât devii mai atent la detalii, cu atât mai multe elemente, de-a dreptul morbide, începi să observi. Cineva a numit „Art Nouveau” – ca stil arhitectural – „Frumoasa și Bestia”, din cauza substraturilor sale, a simbolurilor ascunse. Clădirea cazinoului nu este lipsită de elemente morbide. Nu voi da foarte multe detalii, dar cu un click pe google, cititorii pot afla mai multe despre aceste elemente.
Am început să scriu la Art Nouveau la trei luni de la finalizarea cărții „Scrum în vânt”. Am vrut să dovedesc că pot scrie mai multe genuri și că pot aborda mai multe teme. De fapt, care a fost scopul final? Am vrut să scriu ceva ce se află la ani lumină distanță de „Scrum în vânt”, și ca temă, și ca abordare, și ca intrigă, dar în același timp îmi doream ca cititorii să nu aibă nicio îndoială că e o carte scrisă de mine. Deci, pe scurt, voiam să am un stil al meu, nu un gen al meu.
Am avut câteva surse mari de inspirație. Prima a fost cazinoul din Constanța, care mă fascina încă din 2015, când am fost cu două prietene la mare (scriam pe blog atunci despre acest edificiu, numindu-l „simbol în prăbușire”). Mi-a părut foarte rău că nu ne-au lăsat să intrăm. Țin minte că ne rugam de paznic, dar degeaba. Cu timpul am uitat, dar apoi, anul trecut, am aflat că va intra în renovare și interesul meu s-a trezit din nou.
Imediat m-am gândit că, după ce termin romanul „Scrum în vânt”, mă apuc de o poveste cu „cazinoul”. Dar nu aveam nimic concret. Am avut un concept și cam atât. Un concept nu-i nimic dacă n-ai o idee. Și ideea e la fel de lipsită de valoare dacă nu brodezi pe ea o poveste. Inspirația s-a conturat abia prin august 2020, când am început să mă uit, la îndemnul unei prietene, la filmele vechi, din anii 50 – 60. Vorbim despre cinematografie europeană, nu americană. Eu până atunci nu mă uitam deloc la filme, îmi păreau toate la fel, căutătoare de senzațional, foarte grafice, foarte explicite etc. Am rămas plăcut surprinsă de eleganța și de rafinamentul acelor filme vechi. „Stilul în favoarea substanței” – cred că asta caracterizează cinematografia franceză a secolului trecut. O cinematografie, din punctul meu de vedere, acum moartă. Deci, pot spune că m-a inspirat foarte mult toată acea atmosferă, ușor viciată (să citez un critic) a filmului francez sau franco – italian. Apoi desigur, m-au inspirat actorii precum Claudia Cardinale, Alain Delon, Jean Sorel, Brigitte Bardot, Monica Vitti etc.
Un alt element care a contribuit la poveste a fost arta. Toată ideea cu tabloul care apare în poveste, mi-a fost inspirată de Nașterea lui Venus, pictură de Sandro Botticelli.
Sunteți și voi convinși acum? „Art Nouveau” este o lectură cu mult șarm, surprinzătoare atât prin redarea scenelor cu aerul boem al anilor aleși, cât și prin linia evenimentelor ce scot la suprafață trăiri, caractere și alegeri care fac un contrast frumos cu legenda sirenei și consecințele furiei și dezamăgirilor ei.
Sper să fie pe placul cititorilor, sper să regăsească în poveste acea atmosferă boemă și, de ce nu, să-l ajute pe Leon să se descurce printre atâtea ispite și tentații periculoase. Să nu uităm, Zoe nu e ceea ce pare.
„Art Nouveau” este disponibilă pe site-ul editurii Velvet Story
){kind=link}
0 Comentarii