Review ”Lumina lui Trodheim” - Laura Știrbu (seria Vicontele Verenței Pierdute)

Editura Quantum Publishers

Am călătorit de-a lungul vremii prin ținuri fantastice zeci și mii, bucăți pline de farmec rupte din imaginația incredibilă a unor scriitori care reușesc să intre în suflet și în minte, fie ei străini sau autohtoni. Nu se mai ține seamă că uneori ai vagul sentiment că ai mai pășit și cu altă ocazie într-un peisaj asemănător, curând te găsești răpit de aventură și în aceeași clipită constați că altele sunt culorile, altul este sentimentul pe care ți-l lasă în urmă povestea spusă de o serie de personaje captivante, altul este universul în care poposești.

Nu obișnuiesc să fac comparații între poveștile ce ar putea urma aceleași fir al acțiunii, pentru că este inutil. Da, poate am mai citit cărți pe aceeași temă, da, poate te păcălesc cu izul asemănător celor foarte populare, dar în cele din urmă, nu, nu toate au fost scrise în limba română, și nu, nu au impresionat în atâtea rânduri încât să te lase rece, și nu, nu toate au ca inspirație legende și frânturi din istoria autohtonă. Deci dacă îmi permit o comparație, aceasta se creionează la capitolul naționalitate, pentru că în acest moment, pentru mine, o carte scrisă de un autor român pe un subiect care a încins imaginația atâtor cititori, va fi mereu cu un pas mai sus de un autor străin. Să am parte de o experiență pusă la cale de un compatriot, mă face să mă simt mândră că piața de carte românească se întrece cu cele internaționale. 

Genul fantasy va fi probabil mereu în preferințe și aduce cu fiecare an tot mai multe personaje care se desprind din paginile cărților și rămân dragi, încât sigur nu ai timp să te plictisești sau să te simți singur. Laura Știrbu este autoarea pe care am descoperit-o curând (și totuși târziu) și care a reușit printr-un prim volum să pună punctul pe i într-un segment de ficțiune pentru copii/adolescenți care este destul de gălăgios de pe urma unor personaje precum Harry Potter. Comparația cu celebra serie nu îmi aparține, iar pentru că nici nu sunt o cititoare a acesteia, impresiile mele nu sunt influențate în vreun fel. Cu alte cuvinte, Laura Știrbu a creat un fenomen, pentru că simțurile îmi dictează că ceea ce se anunță a fi seria Vicontele Verenței Pierdute îi va lovi pe unii cititori cu o nouă obsesie. Autoarea scrie curat și vizual, antrenant și incitant, păstrându-se foarte misterioasă chiar dacă risipește indicii. Poate unul dintre lucrurile care intrigă dar și supără în același timp este acest fapt: că avem parte încă de la început de detalii ce picură pe deznodământul poveștii, însă ești prins ca într-o cușcă pe tot parcursul lecturii așteptând să ți se adeverească bănuielile și autoarea te păcălește accentuând misterul și suspansul. La urma urmei nu e o strategie deloc rea, pentru că după ce ai cunoscut tărâmul viu colorat al autoarei, nu te poți abține să nu vrei mai mult. 

„Lumina lui Trodheim” este cartea de introducere în serie și se desfășoară ca atare. Ne poartă pașii pe pământul Valahiei Unite, pe holurile academiei SanteVel, spre întâlniri cu dragoni și spre cursuri de alchimie, tehnici-de-luptă, alături de profesori, elevii Magi și Zburători ai școlii, în frunte cu Iustinian și gașca de elevi mai mari condusă de Liliana Venin. Intriga poartă amprenta mai multor puncte de interes, chiar dacă povestea îl are în prim plan pe tânărul - de doar 10 ani - Iustinian Mojic, soarta poveștii începe cu scene care sunt jucate și de alte personaje, cu trimitere în esență spre centrul acțiunii în care stă Iustinian. Ce înțelegem este că Liliana Venin nu e doar cea mai bună Zburătoare de la SanteVel, invidiată pentru calitățile și măiestria ei în zborul cu dragonul de către ceilalți studenți, viitoare absolventă de top, ci și o mică răzvrătită, fiica unui om periculos și parte a unei profeții. Împreună cu trupa ei de șoc - Boris, Mario, Albert și Alfred - pune ceva la cale. 

Iustinian era ținut departe de SanteVel, nici că și-ar fi imaginat că va ajunge acolo, ci mai degrabă la academia AluvioVel de la malul mării unde locuia cu unchiul său Boromir. Valurile mării îl aduseseră pe băiatul orfan la ușa bătrânului, sau așa știa el, însă destinul lui Iustinian e altul și acesta începe să prindă contur abia când Boromir se vede nevoit să îl trimită la SanteVel, pentru siguranța băiatului, întrucât se anunță vremuri grele, iar pacea Valahiei Unite va fi zdruncinată.

Laura Știrbu ne îndeamnă să fim și noi studenți conștiincioși și să facem parte din colectivul academiei, să ne împrietenim cu fete și băieți și să ne dorim mai mult de la poveste. Pentru că odată ce Iustinian prinde gustul experiențelor, la fel facem și noi. Și de îndată ce descoperă lucruri ce îi pot schimba viața, vrem să privim și noi în lacrimile de dragon - în Lumina lui Trodheim - și să aflăm adevărul. Iustinian o fi el un băiat tânăr, dar este luptător și isteț și îți dorești să îl vezi crescând. 

Seria Vicontele Verenței Pierdute ne spune încă din denumirea ei că unui personaj îi este rezervat un rol cel puțin măreț, însă până ca autoarea să ne împărtășească toate secretele, primul volum din serie ne pune sângele în mișcare prin punctele clare date de acțiunile Lilianei - eliberarea tatălui ei din închisoare și punerea în mișcare a unei noi revoluții și o profeție ce pare să o implice -, de trecutul lui Boromir - rolul în planurile tatălui Lilianei -, de secretele din viața lui Iustinian - cine este el de fapt și care este locul lui la SanteVel -, părți dintr-o imagine blurată mult mai mare. Magia ce are loc în poveste te captivează, numele personajelor te amuză, dialogul dintre ele este natural, cadrul acțiunii este bine inspirat, iar lectura are continuitate, elementele se leagă frumos încât parcurgi aventura repede, satisfăcut și tot mai curios.

„Lumina lui Trodheim” împletește multe aspecte care vorbesc și pentru cei mai mici și pentru cei mai mari, punând frumos în peisaj un Regat ce adună aspecte ale vieții rurale de altă dată sau izul unei cetăți medievale, însă puse în valoare de un strop magic de imaginație; iar harta după care te ghidezi în acest Regat este unică și fascinantă, oamenii puși din loc în loc stârnesc zâmbete și menirea lor de a fi Magi sau Zburători, de a conviețui cu dragoni și alte obiceiuri stranii, sunt elemente care bucură un iubitor de fantasy.

O lectură de ⭐⭐⭐⭐☆(4,5/5)

Mulțumiri Laura Știrbu pentru cartea și distracția într-adevăr plăcută. Puteți comanda cartea de pe site-ul Editurii Quantum Publishers