miercuri, 26 februarie 2020

Recenzie Seria ”Nu te împiedica de mine, te implor!” - Georgiana Vâju

februarie 26, 2020 0 Comments
Cărțile pe Editura Quantum Publishers

Când se pune problema începerii unei povești ce se leagă în serie, pe pagini de câteva volume, răbdarea mea se revoltă. O primă carte nu e niciodată de ajuns, finalul ei îmi înnoadă gândurile și așteptarea e un risc. Sunt cărți care mă prind în plasa lor după doar câteva rânduri, și știu că nu mă voi putea desprinde de poveste până nu închei cu totul aventura; și sunt cărți la care, dacă nu am seria completă, mă pot împotmoli. Până acum, odată începută o serie, am încercat să o duc la capăt, chiar și contrar primei impresii - că îi lipsește ceva - și timpul a demonstrat că a meritat lectura.
Cu fiecare autor pe care îl descopăr pentru prima dată, îmi las orice preconcepție la ușa fictivă a literaturii. Stilul fiecăruia de scriere reușește să mă impresioneze dincolo de toate și se găsesc mereu învățăminte din emoțiile, trăirile și experiențele puse în cârca personajelor. Pe autoarea Georgiana Vâju aș fi avut ocazia să o descopăr cu ani în urmă, însă momentul a venit abia acum. Însă, chiar dacă - și din păcate - mai am cărți de ale sale ce stau încă în raftul bibliotecii, seria „Nu te împiedica de mine, te implor!” s-a cerut a fi citită prima. Recunosc, totuși, că dacă nu aveam toate cele trei volume pe mână, aveam să ezit puțin la finalul primei părți. Dar totul e bine când se termină cu bine, iar sneak peak-ul de pe ultima pagină, salutând volumul doi, a fost decisiv.
Georgiana Vâju scrie povești, dar cel mai bine surprinde psihicul, frământările, greșelile și dorințele. Citind seria „Nu te împiedica de mine, te implor!”, nu am putut desprinde trei fire ale acțiunii - deși intriga cărților este clară, incitantă - cu care să reușesc să delimitez trei recenzii distincte, pentru că pentru mine volumul unu nu are sens fără volumul doi și așa mai departe. Prin urmare, m-am văzut prinsă într-un joc periculos, încercând să dau sens, într-o singură postare, unui amalgam de gânduri pe care autoarea le-a pus pe foaie și în mintea mea de cititor. 
Povestea Anei și a lui Iv - protagoniștii cărților - prinde rădăcini într-o poveste de iubire matură, dar, în același timp, jucăușă și romantică. Personajele sunt încărcate cu griji, mai mult sau mai puțin obișnuite, decepții, confuzie și, cel mai important, dragoste de oferit, un ghem concentrat și puternic de trăiri, care produc o lectură profundă, psihologic antrenantă, cu introspecții care macină. Autoarea împarte atenția între o acțiune ce se dezvoltă palpitant, greșeli de cuplu ce slăbesc încrederea în sine și o analiză a sufletului, unde se simte cunoașterea fină în domeniu. Poate că parcursul Anei și a lui Iv e previzibil privit dintr-un anume punct, însă trecutul ce îi marchează pe fiecare în parte în moduri asemănătoare, însă cu consecințe diferite, face ca întreaga serie să îți țină interesul la un nivel critic - neștiind dacă în următoarea secundă unul dintre ei ar putea renunța, s-ar putea răzgândi, ar putea simți că sunt răpuși de puterea sentimentelor. Georgiana Vâju creează o interacțiune, cu precădere între protagoniști, care îți pune un zâmbet pe buze, îl preschimbă în întrebare, ca apoi să revină tot la fericire.
Conjuctura întâlnirii și premisa poveștii sunt cel puțin interesante și în ficțiune e cel mai frumos când poți blura liniile și încălca regulile. Ana este psiholog de profesie și se internează într-un sanatoriu, cauza fiindu-i gândurile care nu îi dau pace, stările care o răscolesc, totul de pe urma unui mariaj eșuat și o relație încâlcită. Doctorul Ivan - Iv - este psihiatru și directorul sanatoriului la care poposește Ana, luând-o ca pacient și încercând să îi rezolve „problemele inimii”. Ce se înfiripă între cei doi rezolvă toate problemele, dar iscă și altele neprevăzute.
Primul volum - „Nu te împiedica de mine, te implor!” - este o introducere în prezent, o destăinuire a Anei, un imbold spre vindecare și un manifest dedicat cuvintelor. Se creează o oarecare confuzie în jurul Anei și a vieții ei, fiind evazivă sau profundă, gândurile ei îmbrăcate în metafore și neliniști. Conversațiile purtate cu Iv sunt plăcute, fluide, dacă nu chiar și frustrante, dar autoarea le îmbină în acțiune și pentru a spori curiozitatea. Ce-i drept, dacă volumul doi - „Alt cuvânt pentru Dor” - nu aducea toate lămuririle necesare, aș fi fost tristă. Ritmul se schimbă, atmosfera este mai încărcată, relația celor doi evoluează, se precipită, te bucură și te sperie. Trecutul și prezentul se întrepătrund, romantismul capătă alt contur, primejdia nu mai e dată doar se nesiguranță și teama unui nou început. „Iv. Ard amintiri” e scrisă cu vocea personajului masculin, iar impactul trăirilor lui, cu atât mai mult prin prisma evenimentelor ce au încheiat volumul doi, este poate mai frumos și mai puternic decât povestea prin ochii Anei. Cu Iv călătorim în trecut, îi descoperim dramele prin care a trecut, cum l-au marcat, dar se desprinde și altfel prezentul alături de Ana și întrezărim viitorul. Autoarea a ales un cadru mai personal pentru cea de-a treia carte, adresându-se direct cititorului prin intermediul personajului, iar același tipar de despicare a fiecărei emoții în parte, în zeci de fire care îți ridică întrebări, devine mai clar, ajungând pe înțelesul fiecăruia. 
Georgiana Vâju a creat o iubire spumoasă, dar nu cred că siropoasă, între două personaje capabile, mature, dar cu simț al umorului, romantice, simpatice. Stilul ei de scriere, ca pentru o primă întâlnire pentru mine, m-a agățat mai greu, dar, pentru că nu am renunțat, am avut ocazia să întâlnesc descrieri vibrante, experiențe veridice, pasiune și viață. 

O lectură de ⭐⭐⭐⭐(4/5)

marți, 11 februarie 2020

Recenzie ”Pene, morminte și flori” (Pene #1) - M.K. Lynn

februarie 11, 2020 3 Comments
Cartea pe Editura Petale Scrise

De fiecare dată când descopăr un autor nou, și implict scrierea sa, nu pot să nu mă întreb de unde își trage inspirația. Cu atât mai mult în cazul cărților fantasy, unde imaginația și intensitatea cu care se prezintă povestea reușesc să mă blocheze. E drept că e greu să mai găsești originalitate, o idee care să nu fi fost exploatată, însă ca cititor continui să fii surprins.
M.K. Lynn este autoare debutantă, dar cartea ei - prima dintr-o serie - reușește să convingă de la prima pagină. „Pene, morminte și flori” nu o poți desluși doar din titlu, povestea jucându-se pe terenul fantasy într-un mod neașteptat și antrenant. Cartea ca întreg adună toate elementele care asigură o aventură pe cinste, cu idei, scene și personaje care se completează perfect și captează atenția. M.K. Lynn transpune în cuvinte stări, emoții, nu doar o poveste de a cărei lectură ești fascinat și te intrigă. Pornind de la premiza luptei dintre întuneric și lumină - îngeri și demoni -, scriitura sa implică o doză de imaginație care bucură, vibrează și te atrage să descoperi mai mult. Ca o primă parte, volumul este construit în așa manieră încât să îți dea toate informațiile necesare, să îți prezinte lumea în care poposești, să îți stârnească anticipația și să te facă curios de soarta personajelor, însă chiar și printre toate detaliile care fac acțiunea atât de bogată, tot rămân unele nedeslușite și aruncate ca un cârlig pentru o continuare. 
În „Pene, morminte și flori”, autoarea s-a folosit de punctele ce alcătuiesc intriga pentru a scoate în evidență toate personajele implicate. Cartea nu este împărțită pe capitole, cât în momente în care protagoniștii își impun viziunea și își stabilesc rolul. Un atu atât pentru scriitor, cât și pentru poveste, aceste schimbări de perspectivă dezvăluie pas cu pas acțiunea, secretele și scopul final, lasând totodată loc de a descoperi viața personajelor și de a empatiza cu ele și de a aprecia impactul întorsăturilor de situație. 
Fleur, Ben, Klauss, Sirin și Loreley, toți sunt personaje principale în propriul lor film, însă cauza lor este comună. În cadrul oferit de Londra actuală, Îngeri, Demoni, Gardieni și alte ființe supranaturale împart teritoriul cu oamenii. Autoarea nu lasă imaginea acestei lumi fantastice și evenimentele ce au dus la crearea ei la voia întâmplării. Plecând de la o Geneză - 
„momentul în care Demiurgul a hotărât să creeze cele trei lumi ale acestei realități. Terra, Lumea celor Vii, Leeferion, Lumea celor Morți și Evelyon, Lumea Zeilor. [...] când a creat Terra, Demiurgul a avut trei cupe, în fiecare dintre ele câte un tip de Magie. Prima cupă vărsată a fost cea cu Magia Întunericului, care a creat noaptea și monștrii ei. După, a fost Lumina, ce a aprins soarele și a adus din el Îngerii și Gardienii. Ultima, Magia Naturii, a creat uscatul, apa și tot ce era viu. Oamenii au fost făcuți cei din urmă, ca să încoroneze Creația.” 
- povestea dovedește dedicarea și talentul autoarei, în același timp făcând totul să pară real (de fantastic). 
Implicată fără acordul lor într-o luptă sângeroasă și întunecată, familia Brown e nevoită să iasă din ascunzătoare - casa lor, refugiul împotriva forțelor Întunericului. Cel puțin Fleur și Klauss, care au moștenit gena mamei lor și sunt Îngeri - la fel ca fratele lor Fred, nu ca Alexya, sora lor, care e Om după tată - și se găsesc în mijlocul unor conflicte, decepții și sacrificii. Ben este Gardian și se ajută de Magia Luminii canalizată prin Îngeri să învingă Demonii ce îi vânează atât pe ei cât și pe oameni. Dacă Ben se intersectează cu Fleur - nu tocmai într-un moment fericit - și împrejurările îl fac pe Gardian să fie nevoit să protejeze familia Brown, Klauss se trezește răscolit de amintiri la întâlnirea cu o nimfă care îi va da viața peste cap. Chiar dacă lucrurile nu erau pașnice în Londra, ce stă să izbucnească îi va supune pe tineri la încercări grele, căci transformarea în Înger este un proces agonizant, minciunile dor, puterea are un preț, iar Lumea celor Morți își vrea supremația.
„Pene, morminte și flori” este un dark fantasy pe care îl citești cu sufletul la gură, complexitatea acțiunii te surprinde, iar întorsăturile de situație și suspansul sunt bine susținute. M.K. Lynn provoacă cititorul, lăsând semne de întrebare pe ici pe colo, lumea și personajele conturate de ea având loc să crească în mod și mai neașteptat în următoarele volume. Povestea a atins un prag din care nu poți și nu vrei să te miști, personajele s-au dezvoltat spectaculos, încât relațiile dintre ele pulsează cu nerăbdare și vrei să afli mai mult. În ciuda împărțirii care dă glas fiecărui personaj și a melanjului de scene care de care mai incitante, „Pene, morminte și flori” se citește ușor și marchează ideile principale în culori tari. 
Citiți și descoperiți!

O lectură de ⭐⭐⭐⭐⭐(5/5)

Bookshelf

Alina's bookshelf: read

Brave
Block Party
Seduction
All the Crooked Saints
American King
Lovers Like Us
Mischief
Michael's Wings
The Lightkeeper's Daughters
The Eternal Kingdom
Leviathan's Blood


Alina Dinu's favorite books »

Etichete

carti (138) decoratiuni (5) dulce (13) English (31) film (15) fotografie (9) hand-made (7) jucarii (3) primavara (5) toamnă (7) vara (4)